Invata sa spui Nu.
aprilie 25, 2007
Am citit despre fata, femeia, tinara aia, Raluca Stroescu (Doamne odihneste-o!) de 32 de ani de la Ernest&Young, care se pare ca a murit de epuizare. Este cutremurator. E groaznic sa stim ca se poate muri din asa ceva. Stiam ca stresul si oboseala pot duce la slabire (asa am auzit de la niste toante cam obeze in autobuz), la un concediu de refacere, la o prima salariala, la multe chestii; dar la moarte, la 32 de ani, nu credeam…
Am avut perioade in care nu vedeam decit serviciu. Nu era foarte mult de lucru, dar eram tipicara si verificam si treaba mea si pe a altora si in loc sa-i pun pe respectivii sa refaca raportarile, ma apucam eu sa le fac. Si lucram si in week-end-uri si lasam si telefonul pe silent sa nu-i aud pe prieteni care ma suna de pe terase, m-am si mutat in aceeasi cladire cu firma (eu stateam la 2, firma era la etajul 1), trimiteam soferul dupa tigari si mincare, sa nu mai cobor eu.
Am rezistat aproape un an. Dupa care, cum ii spuneam chiar azi unui prieten, instinctul de conservare sau Dumnezeu, n-as putea baga mina in foc, dar unul din ei, mi-a zis Stop! Ajunge! Invata sa spui nu!
In jumatate de an aveam alta slujba (adica doua part time-uri), un iubit cu care ma mutasem, bani pe care sa-i cheltui personal, imi reluasem obiceiul de a citi si de a merge la filme etc etc
Scapasem.
E mai greu sa refuzi la inceput. Dar odata ce ai invatat cum se face riscul de a te impotmoli in ceva care te stringe ca o caracatita e considerabil redus.
Citeodata “instinctu de conservare te retrage la conserva. Daca n’ai pe nimeni sa fie prin preajma ti se pare nostim sa te joci de’a legiunea” zice acelasi prieten de care ziceam.
Cam asta avusei de zis…
aprilie 25, 2007 at 3:10 pm
Nu ma pot pune in locul Ralucai Stroescu, dumnezeu s-o ierte, pentru ca atunci cand vine vorba de suprasolicitare eu sunt Angajata care l-a luat pe Nu in brate. Imi protejez cu indarjire viata personala, tabieturile, imi consider lenea drept principal ecou al instinctului meu de conservare, imi apar orele de zacut in pat sau de-aiurea ca o leoaica furibunda puii etc.
Si asta pentru ca intr-adevar, om avea viata personala si viata de serviciu, dar de moarte de serviciu eu n-am auzit. In fond pentru mine orice, pana si mama mamii carierei nu este decat un compromis fortat facut de mine societatii, pentru a-mi permite (afford to) sa imi traiesc viata.
Care NU e la birou.
aprilie 25, 2007 at 5:32 pm
ERA PINGUINULUI
Oamenii sunt manipulati sa aiba teluri si dorinte false in viata – himere pentru a muncii ca niste fanatici – himere de genul trage tare si retrage-te la 35 de ani – bullshit (ai aceeasi sansa ca la 6/49), haine de firma, celulare pentru apartenta si recunoastere… visuri si fitze – oamenii au ajuns sa traiesca in eternul maine sacrficand prezentul spre beneficiul baietilor destepti care gandesc cum sa-ti faca tie munca mai rentabila, in timp ce tu muncesti fericit pe bani putini…
Care sunt noile arme ale dresorilor de minti umane in societatea capitalista ?
Una dintre arme este chiar ego-ul “pinguinului” (cum este denumit noul om fabricat de corporatii in argoul dresorilor de minti). Pinguinul munceste pe bani foarte putini, in raport cu efortul depus si valoarea produsa de el, dar primeste in compensatie tot felul de titulaturi pompoase, am vazut in Romania oameni cu “marketing manager” sau mai stiu eu ce expresie pretioasa pe cartea de vizita, si cu un salariu sub 400 euro. Am vazut pinguini refuzand joburi mai bine platite pe motiv ca daca s-ar fi dus la noul loc de munca ar fi retrogradat ca functie!
Alta arma ar fi manipularea mentalului colectiv prin crearea de curente privind stilul de viata (vezi viralul de aici legat de workoholism). Exista pinguini care cumpara un tricou “de firma” la pret de 3-4 ori mai scump decat unul obisnuit, desi materialul, design-ul si calitatea sunt identice.
Cum arata noul om fabricat de corporatii ?
Preocupat, important, cand il intrebi de sanatate zice ca se grabeste, nu poate intarzia la discutii, este permanent prins in tot felul de “proiecte” de nu are timp nici sa doarma, ca te intrebi la ce mai munceste si la ce-i mai folosesc banii daca oricum nu gaseste nici 5 minute pe saptamana sa se bucure de ei, iar cand totusi apuci sa vorbesti cu el, o tzine numai in clisee, majoritatea auzite la radioTV ori citite prin cartuliile gen “cum sa reusesti in afaceri”.
Ce aspiratii are el ?
Sa fie bagat in seama, si pentru asta ii trebuie o functie, telefon ultimul tip desi functioneaza bine si unul fabricat acum 5 ani, idem pentru masina, televizor, etc, si pentru asta e in stare sa se indatoreze pana peste cap, sporind, in acelasi timp, avutiile bancilor de la care se imprumuta si ale companiilor multinationale de la care cumpara.
Ce-si doreste de la viata ?
Recunoastere, sa fie “cineva”, sa il respecte lumea, sa i se ceara parerea, iar dresorii care il fac sa se simta atat de important obtin orice de la el.
Ce intelege din politica ?
Absolut nimic, priveste certurile intre partide si politicieni ca pe un fel de meciuri, de parca ar fi suporterul uneia dintre echipe, nu-si pune niciodata intrebarea cati dolari a castigat el de pe urma a ceea ce a facut cutare ministru sau ce profit poate scoate din discursul unui deputat in Parlament ori la pupitrul unui talk-show. de altfel, politicienii vorbesc extrem de rar despre ce ar avea pinguinii de castigat in plan financiar de pe urma unor evenimente, evolutii sau situatii, si totusi pinguinul asculta aceste noianuri de palavre care nu-i folosesc la nimic.
CONCLUZIE !!!
Realitatea este ca pinguinii nu fac bani, ei doar muncesc si numai ego-ul si iluzia ii face sa continue… viata lor e jalnica, inglodati in credite si datorii, fara timp sa respire, traiesc in viitor sacrificand prezentul.
Nu vreau sa fiu acuzat de comunism…si-a demonstrat puterile, a esuat lamentabil…
aprilie 26, 2007 at 9:10 am
Haideti cu toti pe data de 1 mai sa depunem o floare la sediul firmei E&Y pentru Raluca.
aprilie 26, 2007 at 7:27 pm
eu sunt de aceeasi parere cu tine…sau hai pe-acolo…si chiar pregatesc si eu un post pe blogul meu asa ca in masura in care timpul perimte un click si o lectura…voi fi o gazda ( virtuala) buna
aprilie 26, 2007 at 7:34 pm
si eu am scris un articol pe tema asta pt revista Explore din Galati (un fel de 24Fun local). Il postez miine.
Esti liber/a sa scrii ce vrei, eu in general citesc ce scriu oamenii si le vizitez si blogurile. La unii chiar zabovesc mai mult decit aici
Deci sanse este, so blogmeaway
aprilie 27, 2007 at 2:17 pm
multam…keep up the good work..care vad ca este
aprilie 27, 2007 at 2:26 pm
uau, blogmeaway, am citit postul tau… vrei sa fii’n blogrollu meu? ;;)
mai 8, 2007 at 12:02 am
asadar sa…ne bagam!