de la dracu la tasu si in final in mizda pasii.

Ieri a trebuit sa imi scot un cazier fiscal. Certificat de cazier fiscal mai precis (pentru ca mai exista un certificat, care se cheama doar certificat fiscal, e altceva, e pentru altceva si se ia din alta parte). Daca tot stau la Orizont, in Dr. Taberei, am zis ca sa ma opresc la Serviciul Public pentru Finante Publice Locale (SPFPL) de la Orizont, sa intreb incotro sa ma indrept (NU speram ca fix acolo se poate rezolva. Bine ca N-am sperat).

Tnti de la ghiseul de informatii mi-a spus, foarte politicoasa si draguta, ca trebuie sa merg in spate la Intercontinental, pe Dimitrie Gerota, la Directia Generala a Finantelor Publice (DGFP). Sa am la mine o copie dupa buletin (aveam), 50 de ron (doar atit aveam in portofel si nu a fost bine) si sa fiu pregatita sa conplectez un formular (il aveam deja formulat si semnat).

Ajung la DGFP, intreb de biroul informatii, de la informatii ajung la biroul caziere unde mi se spune asa: s-a modificat legea, astfel ca din 28 iunie trebuie sa depuneti cerere de eliberare la Administratia Finantelor Publice de sector. Adica 6. Adica str. Popa Tatu. Dar ca taxa (de 100 de ron, tot din 28 iunie) se poate achita fie la orice posta, fie la Trezoreria sectorul respectiv (din Giulesti, vizavi de maternitatea Panait Sirbu). Si ca isi cere scuze ca modificarile nu au fost comunicate cum trebuie in institutii, astfel ca cei de la Orizont m-au indrumat gresit. Ii multumesc frumos si dispar.

La posta nu se poate plati cu card-ul, evident. Trec peste bucla cu stat la coada, aflat ca nu au pos, plecat bancomat, scos cash, intors cu cashu la posta (oficiul postal de pe Cimpineanu, la sala palatului: evitati cit puteti!). Mi se spune ca se poate “plati” la ei, ma asez iar la coada dupa nenumaratee si nelipsitele babe care cumpara plicuri, timbre si vederi, completez numele si adresa pe un mandat postal si astept. Ajung in fata, intind hirtia verde si aia incepe sa tipe la mine ca sa completez contul in care se plateste, nu doar denumirea destinatarului. La care  raspund pe acelasi ton: tanti, daca mai tipi la mine tip si io la tine. Nu dumneata trebuie sa stii contul in care trebuie platit? Nu, zice ea, dumneata (ma respecta acuma) stii cite conturi sunt in tara asta? Da, zic, mult mai multe decit neuronii dumitale. Si rup in bucatele mandatul si ma car spre Popa Tatu.

Traversez Cismigiul frumusel, ca o rata, penca ma usturau talpile de la cit umblasem (mai eram si intr-o rochita verde minijupa de ma fluierasera suficient taximetristi, muncitori, vinzatori de ziare si conducatori auto). Pe drum incercam sa imi pastrez energie si pentru cazul in care trebuia sa ajung pina in Giulesti, sa nu ma surprinda atit de tare vestea.

Ajung la Admenestratie. Intru. Badigard statea la masa. Buna ziua, unde este biroul informatii, va rog, intreb eu politicos ca sa nu umblu de nebuna printre zecile de oameni care se foiau in incinta. Asta abia isi ridica cu incetinitoru mecla transpirata spre mine si imi arata dindu-si ochii peste cap incotro e biroul. Fara vorbe, ca doar nu meritam.

La ghiseul de informatii, o doamna foarte simpatica ma informeaza ca da, am nimerit bine, la ei se depune. O intreb daca tre sa platesc inainte(stiam ca asa e, dar voiam sa aflu unde platesc. Cu groaza am intrebat, penca deja nu mai aveam talpi din cazua slapilor). Si ea, care s-a prins, zice asa: sigur, puteti plati la trezorerie pa giulesti sau puteyi sa platiti aici, la ghiseul 7. Yeeeeey, m-am luminat eu, ma duc la ghiseul 7.

La ghiseul 7 eram prima la coada. Ii intind doamnei casier banii, ii zic pentru ce sunt si ma scotocesc dupa buletin. La care aia, tupeista din aia de militari/cringasi: “dacu nu-mi dati buletinul nu pot sa va ajut, ce sa va fac, ca doar n-o sa va stiu datele pe de rost”. Eu ii arunc o privire din aia de care stiu eu, privirea anti-functionar pe care o tot exersez de citiva ani. Ii intind actu si ii spun ca nici in visele mele cele mai placute nu am fost prima la o coada si ca in general nu umblu cu buletinul in mina prin institutii. Si daca tot nu mai era nimeni dupa mine nu ii intelegeam graba, decit poate doar daca avea de gind sa inchida pentru pauza de masa si io o retineam, tipic pt. functionarii de la finante.

Cu chitanta, copia CI si formularul trebuia sa ajung la camera 5 subsol, drept pentru care m-am adresat tot badigardului integramist, pentru ca la informatii era coada. De data asta m-a raspuns cu vorbe: culoarul din spinga si coboriti in jos pe scari si pe stinga e camera 5. Multe cuvinte. Eminescu ar fi incintat sa afle ca aia cu coboritul in jos e citata exact si in sec. 21. E o vorba a lui care a prins. I-am comunicat asta si badigardului, care a parut foarte deranjat. Mi s-a rupt: eu urma sa depun un forumlar si sa capat in locul lui altul.

Asa ca am coborit in jos la camera 5. Am patruns in incaperea in acre erau doua birouri si doi functionari, un elo si o ea, fiecare la biroul sau. Ea scria ceva, m-am dus la el. Cu o voce scazute, de om suferind si fara vlaga m-a invitat sa iau loc pina completa el partea lui din formularul meu. Scris frumos, citet, cu 7 ca de tipar. M-a invitat sa revin dua 15:30 sa ridic cazierul. Mi-a urat “sanatate”. Era deja ora 12:40. Plecasem de acasa de la 9.

Am ajuns la birou, am trebaluit pe aici, am mai facut una alta si la 3 juamte am plecat spre adminestractie. Ca sa nu ajung chiar la 15:30, sa ma lase sa astept.

Ajung la usa la camera 5. Acolo era stationara deja o fata, calma si simpatica. Mi-a zis ca sunt oameni inauntru. Am crezut-o si am sprijinit din picioare acelasi perete cu ea (ca scaune pentru cetateni canci). Dupa mie au mai venit vreo 2-3 persoane. Vazindu-ma ca bat din picior de nervi, una dintre nou-veniti m-a intrebat daca stau de mult, pentru ca parea un pic nervoasa. De vreo 5-10 minute, ii zic eu, dar mai am treaba si nu am timp sa stau aici toata ziua. Cica toti avem treaba, dar 10 minute nu e asa grav. Am injurat-o in gind si in citeva minute am intrat in camera. Nu era nimeni in afar de cei doi functionari acolo, cred ca au avut nevoie de un moment de intimitate, doar ei doi, fara public. Ok.

Inauntru, acelasi scenariu. Luati loc cu voce scazute, grava, muribunda, scrieti am primit un exemplar nume prenume intreg citet data de azi 7 iunie 2007 semnati multumesc sanatate.

Si gata. Epopeea se incheiase. Aveam cazierul pe care scria ca nu am fapte inscrise in cazierul fiscal si ca respectiva fituica e valabila 15 zile. Acum astept cu nerabdare sa se intimple ceva, sa expire termenul fara ca eu sa fi utilizat acest cazier. Cind nu depind toate de mine in general se intimpla lucruri rele.

Poate acest post va ajuta sa nu bintuiti deampulea prin oras ca mine. Sa-i ia dracu cu finantele, administratiile, trezoreriile, centrele si oficiile lor, ca greu o fi sa-i bage pe toti astia ai statului la un loc, macar sa scapam de toti cu o singura bomba. Asa. Gata. Pa. Week-end placut. Pentru ca meritam.