zilele gri ale epocii de aur
august 24, 2007
Am zis ca scriem despre epoca de aur. Sau: despre zilele copilariei noastre.
Nu eram nefericiti, desi daca e sa comparam ziua copilului de 12 ani de azi cu cea a copilului de 12 ani din 1989, diferenta e aceeasi dintre seinfeld si film noir.
Pentru noi, bananele erau fie verzi, fie negre (nu se gaseau direct galbene): le cumpara mama de la casa de comenzi (astea erau pe pile) si le punea pe sifonier, pe un ziar, la copt.
Dimineata. Daca era iarna, te trezeai anchilozat de sub tonele de haine, plapumi, paturi, pentru ca in camera era doar oleaca mai cald decit afara. Dormeai imbracat, cu ciorapi si fes in cap. Caldura din calorifere era doar asa, calii, cam cit sa simti ca nu e mai rece decit mina cind le atingeai, cam cit sa nu crape instalatiile (nu ca nu crapau). Apa calda era cu program. Dimineata aveam o ora de apa calda (caldutza, mai exact) si ne inghesuiam pe rind, grabindu-ne unul pe altul. Nu era chip sa-si faca dus toti membrii familiei. Prioritate avea tata, care trebuia ca la 7 sa fie la serviciu. Urma mama, care tot la 7 incepea. Apoi noi, care mergeam la scoala. Intii ne spalam toti pe dinti, ca sa avem macar asta in regula, apoi pe rind, in ordine, dadeam cu ceva apa pe fata, pe la subrat, pe picioare, dar pe bucati, ca era ca si cum te-ai fi spalat afara. N-aveai voie sa ai inchis balconul, ca sa mai tina un pic de cald, fiindca stricai fatada blocului. Daca erai mai cu tupeu, mai reuseai sa-l inchizi, dar greu, si riscai sa vina autoritatile sa ti-l demoleze.
Nu aveam voie sa avem multe haine pe noi la scoala, una pentru ca nu aveam cuiere suficiente, iar pe sub uniforma nu trebuia sa ai chestii groase care sa se vada, dintr-un principiu estetic. Uniforma trebuia sa fie spalata, calcata SI apretata (ceva groaznic, un guler care taia precum cutitul). Apretul se facea in casa sau se cumpara. In casa parca se facea cu faina si nu mai stiu ce. Era ingrozitor, oricum. Si cum nici lumina nu aveam tot timpul, mamele aveau si un fier de calcat neelectric, din fonta, greu si monstruos, care se incalzea pe aragaz. Daca aveai gaze. Dar lumea avea si butelie, pentru orice eventualitate.
La scoala era frig de-ti inghetau degetele, de-aia faceam sport in fiecare pauza: o tura doua de scoala si te mai incalzeai. Cind li se facea mila de noi, profesorii mai bagau cite un radiator in priza, dar trebuia sa avem grija sa-l scoatem din priza in pauze si sa nu spunem la nimeni.
Orele durau 55 de minute, cu pauze de 5 minute. Veneai cu pachetelul de acasa, piine cu unt si cu dulceata sau salam (cu sau fara soia), sandwich-uri invelite in hirtie de ambalat sau direct intr-o punga de hirtie maro. Pungile erau rare si se refoloseau; cel mai des se foloseau sacosile facute de fiecare in casa, din pinza.
Aveam 4 ore pe zi si invatam si simbata. Duminica, de 2-3 ori pe luna, trebuia sa facem munca patriotica in parc (curatenie) sau la cules de diferite fructe si legume (aia mai mari, noi astia mici curatam gunoiul din parcuri). Asta nu era asa de rau cum pare, pentru ca neexistind decit oranjada, eugenia, glucoza si ciocolata, nu prea erau multe ambalaje de strins. Mai erau tigari, hirtiile le stringeam pentru planul de maculatura, paharelele de inghetata (asta la pahar era scumpa; inghetata Polar, imi aduc aminte, semana cu pachetul de unt ca si aspect: azi n-as mai cumpara ceva care sa arate la fel). Adunam hirtiile si frunzele, maturam cu tirnuri de nuiele si dadeam foc la gramezi. Dupa aia eram liberi. Era pacat, pentru ca duminica era emisie la TV si dimineata, si dupa viata satului era ora copiilor, in care ne dadeau si un film: racheta alba, pistruiatul sau ciresarii. Ne grabeam sa mai prindem cite ceva.
Dupa scoala (terminam pe la 12) ne opream in parc si ne jucam. Uneori nu plecam de la scoala cum terminam, ci mai stateam sa ne facem lectiile, pentru ca in clase se facuse mai cald de la respiratiile nastre. Mai stateam o ora si apoi plecam. Asta era iarna, ca vara plecam direct.
Dupa vreo ora si ceva de jucat, mergeam acasa si mincam. Ciorba de legume si piure sau cartofi prajiti. Sau niste piine si cartofi. Sau piine cu unt si cu cartofi. Carnea era pentru sarbatori si duminica. Pe la doua luam cartelele cu ratiile de ulei, zahar, lapte, oua si dracu mai stie ce, incarcam un sac de sticle si borcane si mergeam la cumparaturi. Intii mergeam la centrul de colectare a sticlelor si borcanelor de la Drumetului si le predam. Luam banii si mergeam in complexul Drumetului (azi Primavara) si luam cele 4 oua, 250 g zahar, o litra de faina, doua piini si o jumatate de pachet de unt.
Veneam cu ele acasa si ma apucam de lectii. Era musai sa incerci sa-ti faci lectiile la lumina zilei, pentru ca seara nu stiai daca ai curent, si sa scrii la luminare era obositor. La 4 venea tata. Nu stiu cum se invirtea, dar gasea el o cale sa ne aduca cite ceva: o ciocolata, o jucarie, o carte. Ne bucuram tare. Cel mai misto a fost cind am primit, de 15 septembrie (ziua de nastere a lui tata) un ghiozdan nou nout, de umar (uram ghiozdanul de spate, cu bretele) si un penar chinezesc roz, cu desene animate si cu oglinda, in care se gasea un stilou, tot chinezesc, cu “penita de iridium aurita”. Ce mai, era de aur, citi aveau stilou pe vremea aia si citi cu penita de aur. Cu promisiunea ca o sa iau 10 la caligrafie. Da, noi aveam ore de caligrafie, ore de dictare, citire… ma rog.
Pe la 5 jumate venea si mama si facea ceva de mincare: incalzea ce mai era prin oalele din frigider sau facea niste cartofi prajiti sau o salata de legume, depinde de sezon. Toamna mama punea la congelator tot felul de legume, ca sa avem toata iarna: rosii, ardei grasi, vinete, dovlecei.
Vara era mai simplu: cu o inghetata, o oranjada si mult sifon te saturai. La sifoane trebuia “sa mergi”. Era sifonarie la Drumetul, si te duceai cu cel putin doua sifoane de sticla groasa, de doi litri fiecare, imbracate in plasa de sirma, grele ale dracu. Costa 1 leu litrul de sifon (tot atita era si oranjada la pliculet).
O ata la doua week-end-uri mergeam la tara. Poate va mai amintiti ca masinile cu sot nu circulau in acelasi timp cu alea fara sot. Tata avea nr. de masina 13-B-4622, deci cu sot, iar frati-su avea 19-B-7791 (parca), deci fara sot, asa ca o saptamina mergea unul la tara, o saptamina celalalt. La tara aveam rosii, cartofi, ardei, varza, vinete, gaini, rate, giste, porci, ori si citeodata capre. Si matusi-mea avea nutrii :D. De aici se hranea tot neamul.
La 8 incepea programul TV. Dupa buletinul de stiri cu tovarasu si marile realizari socialiste cu depasiri de planuri la hectar, aveam 15 minute desene animate cu mihaela, nu zaietz nu pagadi si rara de tot altele. Dupa care incepea un film (rusesc sau american). La 22 se inchidea programul si ni se ura noapte buna, dupa care se cinta imnul si ata, pa. Se lua si curentul de multe ori.
Pe la 22:30 sau chiar mai tirziu, suna cite o vecina la usa si ne anunta ca la 3 jumate vine masina cu tacimuri si adidasi la alimentara de vizavi de bloc. Ne imbracam cu totii, ne luam scaunelele de voiaj si ieseam sa ne asezam la rind. Cu cit prindeai rind mai in fata, cu atita cresteau sansele sa prinzi totusi, ceva carne (sau mai bine zis oase cu piele). Tacimurile erau capete, gituri si gheare de pui, adidasii erau picioarele de porc (cu tot cu copita); era un intreg dictionar oral de porecle ale alimentelor, mult mai aproape de adevar decit produsul in sine. Stind la coada, parintii mai faceau o gluma, mai spuneau un banc cu ceausescu, hitler si stalin, mai o berica (rahova, grivita si fulger, parca, da nush daca asa se chemau), mai o tigarica (BT - bulgaresti, Chems, DS - albaneze, Snagov, Marasesti, Carpati si inca nu stiu cite, dar nu multe. Cine avea kent lung era sigur doctor si, drept urmare, respectat). Luam produsele tot pe cartela (cite un pachet-doua de familie). Daca erai destept si cu pile, te duceai in spatele pravaliei, la camion, si iti luai de acolo, in afara cartelei. Dar cu grija, sa nu te ia vreunul la ochi. Luai, bagai in traista si plecai. Maximul tupeu era sa mai stai o data la coada, sa mai iei si pentru unchiu, matusa sau soacra: erau in stare sa te linseze ceilalti.
Ajungeam acasa cind ajungeam, ne bagam in pat si gata ziua. A doua zi o luai de la capat.
N-am pretentia ca am fost coerenta sau completa. Sunt multe lucruri de spus despre zilele alea, despre vacante, tabere, intrecerile pe scoli, clopotelul care era clopotoi greu de fier, zilele de serviciu pe scoala, obligatiile cu plantele medicinale si strinsul maculaturii , despre turnatorie, despre rusinea de a fi scos in careu, despre premii, discursui, comentariile la literatura etc etc etc,
Eram responsabilizati de mici si indobitociti sa fim toti la fel, sa nu cricnim, sa stam in rind.
august 24, 2007 at 12:45 pm
uite ce-am mai gasit pe net:
http://ro.mykinda.com/cultura/09/07/2007/amintiri-din-%E2%80%9Cepoca-de-aur%E2%80%9D/
si
http://andrei.ablog.ro/2006-04-07/amintiri-din-epoca-de-aur.html
august 24, 2007 at 12:54 pm
In ‘89 s-a nascut fetita mea. Lucram intr-un institut si ma “invarteam” de una-alta de mancare dar la un moment dat n-am mai facut rost de carne de vaca pentru supa copilului si a trebuit sa intru intr-un restaurant sa comand doua fripturi de vaca si sa aranjez sa mi le dea crude si fara nimic altceva chiar daca ii platesc si salatele si-i mai dau si ceva bacsis. Ospatarita a fost de acord dar a venit seful ei de 160kg cu burta pana la usa si n-a vrut ca, de, el era satul si avea de toate. M-am crizat si-mi venea sa-i impusc pe toti. I-am injurat birjareste si i-am dracuit cu ceausescu al lor cu tot. Vreo doua zile mi-a fost cam teama ca o sa vina sa ma aresteze dar a venit 21 Decembrie si m-am scos.
Am citit tot postul si trebuie sa spun ca ai “fotografiat” excelent perioada. Pentru mine comunismul a avut un remember si cand au venit minerii si a trebuit sa-mi dau jos pretioasa barba pentru ca nu puteam ajunge la servici. Daca aveai barba si ochelari erai ‘telectual si ti-o luai ca atare. N-avea rost trebuia sa-mi crec pustoaiaca.
august 24, 2007 at 1:01 pm
Am gasit un .pps tare cu multe poze ale produselor de atunci. Daca vrei ti-l trimit pe mail.
august 24, 2007 at 1:09 pm
dadada, sarumina, baga, sa le postam aci.
august 24, 2007 at 2:06 pm
Uitaţi ce am găsit http://www.youtube.com/watch?v=UXjlz5S0JGQ
august 24, 2007 at 2:21 pm
daaa, a fost tare tataia atunci. ce s-a intimlat cu el dupa aia? a revenit la sentimente mai bune?
august 24, 2007 at 2:31 pm
Pai da-mi o adresa de e-mail si le trimit instant…
august 24, 2007 at 2:32 pm
andreanum at yahoo.com
am gasit si eu vreo 30 de poze cu diverse obiecte de atunci. Vad eu cum le pun undeva sa le vedem.
august 24, 2007 at 2:41 pm
@andreea: Done
august 24, 2007 at 3:26 pm
multumesc, am primit. Am deja in jur de vreo 60 de poze cu astea cu tot. Merci mult.
august 24, 2007 at 5:41 pm
Ai inca trei poze “proaspete” pe mail. Bafta la album!
august 24, 2007 at 5:50 pm
Eu tin minte bomboanele Cip si crevetii pe care ii gaseai in orice alimentara ca aliment ‘de baza’.
august 24, 2007 at 5:53 pm
napolitanele danutz, alea invelite in ciocolata.
mmmmm…
august 24, 2007 at 5:59 pm
Mi-aduc aminte cand am descoperit in laitsa din casa sus (in Ardeal, voi stiti, oamenii au de obicei doua randuri de case, numite - doua puncte - casutse si Casa sus)…deci cand am gasit in casa sus, prin ‘85 - ‘86, poza lui tata (bunica-miu) cu regele Mihai, intr-o cutie in care era tricolorul, vreo 3 milioane de lei vechi, si alte lucruri pretioase ramase acolo din ‘48.
Fratele lui tata era brigadier la CAP. In anii in care vorbesc, trecusera deja aproape 30 de ani de cand se facuse colectivizarea, si pentru ca fra’su se daduse cu comunistii, tata nu i-a vorbit vreme de 30 de ani, desi stateau la 10 minute unul de celalalt. Semanau izbitor. Odata, pe cand trebuia facuta “norma” la fan.
Comunismul, in copilaria mea feerica, insemna tata care oprea, cu o mutra sireata, pe marginea drumului, intra in lanul de cucuruz si se intorcea cu un brat de stiuletsi pe care ii prajeam pe soba acasa. Insemna porcul de Craciun taiat enigmatic si de obicei fara prea mult tam-tam; toti faceau la fel, si nimeni nu se uita in gradina celuilalt, conspirativ si oarecum initiatic. Insemna colindele. Insemna un spirit care s-a pierdut, s-a pervertit, s-a naclait in mocirla asta in care Romania e acum.
Dupa ce ai fost prizonier atatia ani, de unde o iei? Care e primul lucru pe care il faci? Cand nu mai exista constrangerea, si inamicul comun, cand reapare liberul arbitru, si incontinenta sociala, cum o stavilesti si o bagi inapoi in matca?
Pe 20 decembrie 1989 eram la Brasov. Am fost ultima masina care a iesit din oras inainte sa-l inchida Militia. Unchi-meu, care era director la regionala CFR judeteana, navalise in casa si ne-a ridicat practic de la masa: “plecati acum, ca dupa aia n-o sa mai puteti”.
Pe 21 decembrie, tata si taica-meu au scos tricoloarele din laitsa din casa sus, le-au pus peste sumane, si au iesit impreuna cu ceilalti din Sat la revolutie. Dupa 30 de ani, tata si unchiu’meu brigadieru’ si-au vorbit.
G.
august 24, 2007 at 6:06 pm
23 august, comunisti, PCR, Ceausescu
http://ecologie-umana.blogspot.com/2007/08/23-august-comunisti-pcr-ceausescu.html
Romania inainte de 1989 in imagini!
http://ecologie-umana.blogspot.com/2007/07/romania-inainte-de-1989-in-imagini.html
august 24, 2007 at 7:24 pm
Zilele de serviciu pe scoala, ah, ce amintire
La unele lucruri nu te mai gandesti, chiar daca nu le-ai uitat.
Mi se pare ca nu primeai dreptul de a fi de serviciu decat din clasa a cincea. Nu am dormit de emotie cu o noapte inainte, mi-am potrivit de zeci de ori ceasul dupa 058 (958 a devenit mult mai tarziu). Trebuia sa mergi imbracat in pionier, si era o mare chestie, pentru ca toata lumea era in uniformele obisnuite. Eram doi si sunam soneria cu randul
Multumesc!
august 24, 2007 at 10:31 pm
Penarul chinezesc, andreanum…Il mai vad si acum. Fond crem, o printesa asiatica pe capac, inchizatoare cu clapeta si oglinjoara…Ce mandra eram de el.
Trusa de geometrie, tot chinezeasca. De tabla portocalie, cu compas, echer, creion smecher rosu-albastru…Stilourile chinezesti. Cerneala Hero, pronuntata ca atare.
Mama insista sa ma imbrace in primara in sortulet de bumbac si atunci nu-mi placea deloc, ca alea de supraelastic aratau mai bine dar se scamosau ingrozitor de la aschiile din banca.
Moaca lui Ceasca pe toate manualele, cu mustatile, coarnele de drac, barbisonul si monoclul de rigoare.
Camera Pionierului de la noi de la scoala, unde zaceau trantite intr-un colt doua tobe si trei trompete.
“Permiteti sa raportez, grupa 1 este gata pentru inceperea activitatii.” (Eram comandant de grupa si aveam snur rosu. Ala cu snur albastru era za boss, era comandant de unitate.
Am pictat un tablou cam idilic. Voiam a spune ca nimic din ce ai scris, andreanum, nu-mi e strain, ba din contra. Dar ma pocneste nostalgia. Comme on etait jeunes…
Frigul imens de peste tot. Apa rece cu care se spala mama pe maini la policlinica stomatologica. Fenomenalul eveniment ca am fost invitata sa vad o caseta video cu Tom si Jerry la niste prieteni de familie. (Ai mei nu erau stabi de partid.)
Mai sunt…
august 25, 2007 at 2:41 pm
Cred ca merita citite si parerile unor copii de azi despre comunism. Cateva sunt adunate aici: http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=181&cmd=articol&id=6214
august 25, 2007 at 11:36 pm
http://www.igu.ro/latrecut/
august 26, 2007 at 7:11 pm
eu am avut toate culorile de snururi: rosu de grupa, galben de detasament, alb de loctiitor de unitate si, pt doua zile, albastru de unitate, fiindca fata de care va ziceam ca recita pt ceausescu n-a pputut participa la nush ce festivitate si automat loctiitorul prelua corvoada. Se pare ca n-am creat impresie buna, asa ca m-au mazilit urgent
Da, trusele alea de matematica chinezesti, mult mai fine riglele si echerele decit alea din comertul socialist.
Si practicile la fabrica. Noi am fost la Munplast, in Dr. Taberei, la Siderma (piele sintetica), la aia de lapte din grozavesti si parca mai era una. Mergeam aliniati, cu diriga in frunte, si ne holbam la oamenii muncii.
Sa fii de serviciu pe scoala era o responsabilitate si o onoare. Nu oricine putea, doar cei mai buni din clasa, care isi puteau permite sa nu asiste la orele din ziua aia fara a recupera prea mult. In timpul orelor ne jucam cu cubul rubik (pe care nici in ziua de azi nu stiu sa-l fac complet si ma enervez groaznic), sau jucam septic sau tarnim (tarnib zic unii, sau bridge-ul prostilor). Eram cite doi pe etaj (scoala noastra avea p+2) si unul suna soneria, iar ceilalti alergau cu un clopot pe culoare, la clasele in care nu razbatea soneria electrica. Daca unii aveau teza, ii mai lasam citeva minute si sunam mai tirziu, dar totul trebuia facut astfel incit sa nu bata la ochi.
Aveam obligatoriu abonament la revista Cutezatorii (dupa 89 asta s-a transformat in revista Salut, coondusa de George Mihaita, un personaj imbecil, cum ii spune si numele).
In loc de brad, iarna aveam molid, si faceam noi la orele de lucru manual beteala pentru el, din hirtie glasata si lipinol. Aveam si ore de traforaj, si de atelier (unde asamblam motoare, faceam piulite si suruburi la strung si alte de-astea). Jocul meu preferat era Mecano.
Tata a avut o perioada in care facea naveta (ca era prof de engleza) intre Bucuresti si Floresti (pe linga Adunatii Copaceni, parca).
Mama lucra, aproape ca si azi, in 3 schimburi, numai ca atunci era asistenta la camera de garda la Brincovenesc, azi demolat (chiar, ce e in lcoul Brincovenescului?)
Vai, imi mai amintisem niste chestii, dar iar le-am uitat… voi reveni.
Merci de linkuri, outwest si liviu
august 26, 2007 at 7:16 pm
ah, da, imi amintisem de petrecerile de pe vremuri, cu abba, boney m, modern talkind, sabrina si sandra… bluzurile de mare spectacol. Avea un coleg video si tv color, te simteai important daca erai invitat la el la niste desene animate sau filme cu rocky, rambo si cichi cian (lol).
Mai avea unul dintre colegi o lampa sub forma de racheta si in care se aprindea un bec si niste uleiuri si bule de aer se colorau in diverse nuante. Vai, mi-e greu sa explic cum arata, dar poate gasesc vreo poza pe la mine sau pe la altii.
A, si concediile de 18 zile, prin sindicat, cu parintii, la mare sau la Herculane.
Si puloverele gri cu dungi sau patratele, cizmele de cauciuc sau cu blana sintetica, fularele si, specialitatea generatiei, caciula burlan: arata fix ca un burlan, care iti acoperea si capul si gitul, si-l crosetam singure, la ora de lucru manual, unde invatam si sa gatim, sa croim, sa calcam… de-astea, gospodaresti :)))
august 26, 2007 at 8:14 pm
Lava lamp
http://www.google-store.com/images/GO0027.jpg
august 27, 2007 at 10:15 am
eu am o amintire care imi da fiori de la vizitele facute celor din campu muncii. ne-a luat invatatorul sa vedem si noi cum se desfasoara activitatea la cap-ul din comuna. am ajuns pe jos, si ne chioram la cladirile alea lungi si mohorate; apoi am intrat in grajduri cu ingineru agronom. treceam aliniati pe langa vacile legate in tzarculetele lor si ascultam vorbele agronomului, care indruga ceva despre productie si alimentatie.
cred ca si vacile alea de la national geografic, in emisiuni despre seceta din africa, aratau mai bine. si acum mi-e rau cand imi amintesc de viteii aia mici care nu aveau in iesle decat niste paie galbene, iar coastele pareau sa rupa pielea.
fucking nightmare.
august 27, 2007 at 10:53 am
raluca, da, dar nu arata chiar asa atunci. Mai tin minte ca in afar’ de bulele alea de aer mai pluteau si niste bucatele de staniol, care straluceau de la orga de lumini de pe fund. Domne, era ceva senzational pe atunci…
Si lampa aia cu fire de plastic gen buchet, cu luminitele in virful firelor… ce senzationala ni se parea. kitch-uri pe care oricare si le dorea..
august 27, 2007 at 11:32 am
apropo, voi va faceati temele de vacanta?
Aveam de citit, de conspectat, de comentat si de facut compuneri (la romana) si de facut nu stiu cite probleme din culegeri la matematica… bai, noi eram foarte silitori, sa stiti :)))
august 27, 2007 at 2:56 pm
eram in clasa I cand a venit revolutia, iar amintirile mele de dinainte de 89 sunt putine si cam sterse… dar mi-aduc aminte de uniforma portocalie de soim al patriei de la gradinita, de cozile interminabile la alimentara (unde stateam cu bunica-meu), de desene animate bulgaresti la tv-ul alb negru :D, de frigul din case, de pepsi cumparat pe sestache si prin pile (de o calitate super indoielnica) si cam atat… din ce ai povestit tu vad ca am fost o norocoasa
ca n-am prins comunismul in toata splendoarea sa, desi sa stii ca multe din lucrurile enumerate de tine au continuat si in primii ani de dupa 90.
august 27, 2007 at 2:57 pm
a, si am avut de facut compuneri si probleme din culegeri de matematica pana prin clasa a 6a, a 7a, adica pana prin 95-96
august 27, 2007 at 3:07 pm
bleuciel, ai prins si tu ceva, totusi. Da mai, invatam cu totii bulgara ca sa ne uitam la Studio hiX si la desenele animate de la ei…
august 27, 2007 at 3:17 pm
citez: “Poate va mai amintiti ca masinile cu sot nu circulau in acelasi timp cu alea fara sot”. Ce draqu?? De asta chiar n-am auzit… chiar a existat o asemenea stupizenie?!
august 27, 2007 at 3:20 pm
tin minte ca in 90 s-a deschis depozitul de alimente al parlamentului, si o perioada, daca aveai pile sau tupeu, puteai cumpara salam de sibiu, muschi de vita, bomboane cubaneze, brinze cu mucegaiuri, whisky, tigari bune etc etc. Stiu ca s-a descurcat tata si a venit cu niste de-astea la un moment dat. Salamul de sibiu il stiam doar din auzite (auzisem chiar ca era facut din carne de cal).
Dupa aia, de prin 92 incoace, au tot aparut, pe rind, diverse alimente, si au disparut altele. Dar uite ca acuma a reaparut kefirul, disparut multi ani. Sper sa mai apara si altele, desi acelasi gust n-or sa-l mai aiba niciodata.
august 27, 2007 at 3:21 pm
bleuciel: da, era restrictie duminica (singura zi libera, de altfel). Cele cu sot circulau o duminica, celelalte in urmatoarea
Va mai amintiti SRL-ul? Saptamina redusa de lucru? O data pe luna era SRL, si atunci plecam la tara, ma invoia mama de la ore simbata si aveam cel mai misto week-end, in care ma trezeam la 10 dimineata!
august 27, 2007 at 3:29 pm
Noi in SRL mergeam la institut, mai exact in jurul incintei, maturam strazile si vopseam bordurile cu var, una da una nu, ca deh, eram intelectuali si nu stiam cum muncesc unii…Ne tineau cam pana pe la pranz si apoi ne dadeau drumul acasa. Mai faceam munca patriotica si duminica la sortat cartofi la un depozit pe Str. Ziduri intre Vii. Acolo mirosea cumplit. La plecare ne cautau in buzunare sa vada daca nu am furat vreun cartof.
august 27, 2007 at 3:39 pm
frate, cate reguli stupide si ilogice!
ma intreb oare, erau facute dinadins asa sau era doar o mare prostie nationala?
in Buc; atat… desi tata era s-o ia pe scafarlie pe la Sala Palatului.
n-am trait decat primii 6 ani in comunism si e de-a dreptul socant sa vad cate imi amintesc. some things stay with you forever… ca si cu revolutia: nu-mi aduc aminte decat ca bunica, venita in vizita din alt oras, a ramas “incarcerata”
august 27, 2007 at 4:04 pm
N-a fost dintodeauna atit de rau. In ultimii ani, de cind s-a trezit tovarasa cu nevoia stringenta de a dispune hranirea “pe baze stiintifice” a populatiei.
Si trebuia sa fie mai rau: mai tineti minte circurile foamei din Bucuresti? Scheletele alea imense de beton, cu cupole, pe care s-a construit Mall-ul din Vitan, Dr Taberei si City Mall-Bellu si inca nu mai stiu cite? E, ce credeti ca trebuia sa fie alea? Cantine, fratilor! Toata populatia Bucurestiului trebuia sa manince obligatoriu si exclusiv la cantine, pe baza de cartela (asta era proiectul pe termen lung). Urma ca blocurile sa nu mai fie prevazute si cu bucatarie, pt ca statul dadea cetatenilor de mincare in mod organizat, fara excese, fara diferentieri.
Din pacate pentru maretul proiect, a venit revolutia si acestor circuri ale foamei (la propriu) li s-a gasit o alta intrebuintare.
august 27, 2007 at 4:24 pm
Regula cu circulatul numerelor cu sot/ fara sot pare ceva de domeniul absurdului, dar in esenta nu e o aberatie. La traficul din zilele noastre, si aici vorbesc si de Romania, si alte tari europene, si Canada etc. va fi nevoie de impuneri restrictive cat se poate de arbitrare (ca sa nu se supere unii ca vacaru’ pe sat) in urma carora numarul de masini pe strada sa scada, iar aerul sa devina mai respirabil.
Problema dinainte de ‘89, si mi-aduc aminte clar de un “incident” cu ai mei, e ca in anumite localitati mai laturalnice, nu coincidea sotul cu ne-sotul dinspre centru; cu alte cuvinte, puteai sa pleci cu sot la mare, unde sa afli ca esti in “fara sot”
G.
august 27, 2007 at 4:25 pm
Eu tin minte o bataie la cofetarie iscata la coada pentru pufuleti. “Bagasera” pufuleti si cineva a indraznit sa ia doua pungi. Si atunci a izbucnit rascoala: “Dati cate una sa ajunga pana la fund!!!” S-au incaierat si eu si mama am fugit acasa, fara pufuleti evident. Ne-am multumit cu eternii creveti pe care ii gaseai in spatele torturilor de ghips din vitrina, langa prajitura de morcov (cat de scarbos suna).
august 27, 2007 at 4:31 pm
nu-i vorba, eu as interzice mersul cu masina prin centru in fiecare week-end, numai ca asta ar trebui sa se si poata: unii chiar muncesc in week-end si pe unde dracu s-o ia, daca centura n-avem?
psychocat: bataia era pe orice, nu numai pe pufuleti. Creveti erau, slava domnului, sa ne punem si-n cap. Din aia pe care ii prajeai in ulei (care uleiul era rationalizat :D).
august 27, 2007 at 4:42 pm
“nu-i vorba, eu as interzice mersul cu masina prin centru in fiecare week-end, numai ca asta ar trebui sa se si poata: unii chiar muncesc in week-end si pe unde dracu s-o ia, daca centura n-avem?”
Pai sa o ia cu RATB-ul.
(ma rog, io as vorbi serios daca RATB-ul n-ar fi o abstractiune, o iluzie, un serviciu inexistent)
august 27, 2007 at 4:45 pm
de crevetii aia prajiti in ulei imi aduc si eu aminte
ce buni erau! n-am mai mancat de o suta de ani 
august 27, 2007 at 4:49 pm
Ratb-ul nu e o optiune. Si dupa cite vad nici nu va fi in curind. Dar ce anume gestionat de statul roman merge bine in ziua de azi? (stiu, am o obsesie cu statul roman)
bleu: erau vietnamezi crevetii :)))
august 27, 2007 at 5:01 pm
Trebuie sa recunosc ca pe mine ma enerveaza subiectul asta. Nu-i vorba, am fost in practica la cules de ceapa & cartofi pe o caldura infernala, am facut o gramada de lectii la lumanare sau lampa, am stat la o gramada de cozi ca sa iau lapte pe cartela (aveam voie martea si joia, ca eram trei copii, altii aveau voie doar o data pe saptamana), am murit iarna de frig, cu trei plapumi si doua paltoane pe mine, am fiert scutece pentru sor’mea aia mica (pampersii fiind un lux inimaginabil); cu alte cuvinte, imi amintesc tot ce se poate aminti din sinistrul decor de atunci.
Cu toate astea, ma scuzati, mi se rupe. De ce? Pentru ca eu n-am suferit in comunism (eram copil, doar!) ci am suferit DUPA ce a picat regimul - in urma a ramas o tara de handicapati economic, o turma de dezorientati in cautarea unui stapan, o adunatura de dezinformati manipulabili… O lume (remember anii ‘90?) in care trebuia sa fii hot ca sa te descurci - alternativa era sa mori de foame. O lume in care capitalistii au fost TOT EI. Ma rog, am trecut si de chestia asta, fara sa devin in vreun fel hot sau corupt. Acum imi permit mult mai multe decat acum 10 ani. Si peste alti zece o sa-mi fie si mai bine. Dar daca e ceva care sa-mi fi produs suferinta MIE, tranzitia a fost aia. Si “tranzitia” inca nu e gata.
De aia am pus mai sus linkuri catre opiniile unor copii de azi. Desi formulate stangaci, de pe acolo reiese ca problema noastra cu comunismul ar trebui sa fie ce a lasat in urma, mai mult decat cum a fost el - opiniile de genu “baai, ce foame faceam” mi se par, pardon din nou, superficiale.
august 27, 2007 at 5:20 pm
da, ai dreptate…