Schimbare de paradigma in boala Alzheimer
august 28, 2007
Dementa e o boala care ucide. Un alt demon al uitarii, mai vorace decat cancerul, mai silentios decat timpul insusi. Alunecand in uitare, omul usor usor regreseaza la a fi un graunte de nisip, in cele din urma mai putin, spre resemnarea la fel de tacuta a celor care cunosc astfel si un altfel de moarte.
Vorbesc de dementa Alzheimer. Unii ati mai auzit vorbindu-se. Altii ati trait asta cu cei dragi. Altii, ca mine, ati cunoscut boala asta prin virtutea meseriei.
Boala Alzheimer este o afectiune neurodegenerativa cu mecanisme mai mult sau mai putin cunoscute. Descrisa acum peste 100 de ani de Alois Alzheimer, dementa progresiva continua sa faca subiectul unui efort sustinut de cercetare, dat fiind ca prevalenta bolii a crescut de 10 ori odata ce s-a constatat ca, dincolo de a fi un fenotip izolat, maladia atinge, odata cu imbatranirea populatiei, pana la 1 din 4 varstnici.
In boala Alzheimer, inceputurile sunt subtile. Pentru ca degenerarea incepe la nivel cortical (aici e o diferenta de clasificare majora cu dementele sub-corticale), apar tulburari ale memoriei de scurta durata, modificari comportamentale care pot mima depresie/ anxietate/ tulburare de atentie/ astenie/ fatigabilitate. In cazuri mai rare, debutul observabil apare brusc, cu o latenta semnificativa de la initierea procesului biologic de…moarte a celulelor cerebrale. Dar CE anume provoaca moartea prematura, accelerata, din dementa Alzheimer?
Si aici ajung la motivul post-ului meu. Dupa ce Alzheimer descrie initial boala in al doilea an al secolului XX, si dat fiind ca in perioada respectiva microscopul era inca un miracol al progresului umanitatii, diferiti biologi au cercetat, si comparat, creierele celor care fusesera diagnosticat cu Alzheimer. Au fost descrise, la un timp de la primele tentative de a crea criterii de diagnostic, modificari degenerative, numite neurofibrile, niste structuri anormale care inlocuiau, si populau, neuronii acolo unde normal n-ar fi trebuit sa existe.
Odata cu evolutia spectrofotometriei, si a metodelor de analiza in detaliu a constitutiei proteinelor care formau aceste neurofibrile, s-a produs primul mare shift in paradigma bolii Alzheimer, anume ca, de fapt, ce forma acele depozite, ceea ce era de vina ca acei neuroni mureau mult prea repede, era un deficit de impachetare a unor proteine specifice, in speta beta-amyloidul si proteniele tau. Degenerarea s-a constatat in toate structurile corticale, initial, dar si subcortical, sugerand un defect genetic care agrega in familii, ulterior identificat in gene autozomal dominante numite presenilina 1 si presenilina 2. Si totusi, cazurile provocate de PS1 si PS2 sunt foarte rare, genea are o penetranta foarte mica, la fel ca si gene precursoare a beta-amiloidului, alela epsilon pentru ApoProtenia-4.
In ultimii 20 de ani, eforturile in cercetarea axata pe etio-patologia bolii Alzheimer nu s-au redus la asta. S-au identificat roluri dominante ale unui neurotransmitator numit glutamat, al carui exces este neurotoxic si duce la apoptoza (suicid celular), mediat de canale de calciu. S-a identificat rolul compusilor de plumb, gasiti copios in sistemele de canalizare vechi si care pana la un punct, in intoxicatie cronica, mimau simptomele bolii. S-a identificat efectul benefic al compusilor colinergici, care impreuna cu analogii glutamatergici sunt, in zilele noastre, principala linie de actiune in tentativa de a intarzia evolutia bolii.
Pentru ca, desi cunoastem mult mai multe acum despre dementa Alzheimer, stim putine metode eficiente de a o trata. Sau….stiam.
In ultimii ani, rolul interferonului gamma si a TNF-alpha (tumor necrosis factor-alpha), doi mediatori cruciali ai inflamatiei in organism, a devenit o tema recurenta in studiile Alzheimer-ului timpuriu. In studiul lui Tobinick et al, aparut recent in Jurnalul American de Patologie, se vorbeste de influenta TNF-alpha ca acel element care duce la “furtuna perfecta” esentialmente responsabila de cascada de evenimente, conditionate epigenetic si altfel cu influente reciproce environmentale, pe care noi o numim “boala Alzheimer”.
De ce ar fi asta o descoperire radicala? Pentru ca pentru prima oara, in istoria de peste 100 de ani a maladiei, avem ocazia sa tratam un eveniment la rascrucea dintre drumuri, cu tenta curativa. Deja de cativa ani, avem in arsenali anticorpi monoclonali TNF-alpha specifici, a caror utilitate pana in prezent a fost testata doar in cateva trial-uri reduse, dar cu efecte spectaculoase. Practic, descoperita in stadii precoce, boala Alzheimer (devenita acum un proces autoimun in noua schimbare de paradigma), poate fi tratata, si potential vindecata.
G.
august 29, 2007 at 2:00 am
Amu sa ma ierti, da’ trec printr-o perioada cu mai multi de X: daca am uitat cu cate dame m-am iubit, e cazu’ sa imi fac griji de Alz’?
Minorilor care nu ati uitat ce o uitat Groparu: faceti-va un raboj, ca poate ajungeti sh voi la varsta aia la care traiti numa sh numa sh numa din amintiri!
august 29, 2007 at 10:29 am
desi cunoastem mult mai multe acum despre dementa Alzheimer, stim putine metode eficiente de a o trata. Sau….stiam.
stii
asta e paradoxul
incepem sa stim mai multe si pe masura ce stim mai mult realizam cat de putin putem face
mi-a placut postul tau
alzheimerul e obsesia mea
august 29, 2007 at 10:29 am
ah
am uitat sa pun ghilimelele unde te citam
august 29, 2007 at 10:42 am
Asa Mutsunake si cum mi-o descoperi?
Ca eu intreb asta de ani de zile. Si daca mi-o descoperi, ce? cum ma tratezi?
Singurele raspunsuri clare primite dupa lungi lamentari de la colegi de-ai matale au fost “o sa o descoperi cand o s-o ai si daca o s-o ai atunci asta e, ghinion pisica neagra da nu te mai framanta atata deci ” (no shit Socrate..) si “pai daca o s-o ai o sa fie oricum mai la batranete si oricum babele se mai imputineaza la minte asa ca nu-i bai”
Serios.
Eu tot ce stiu e ca AM sanse sa am boala asta poate mai mari decat ale altora, ca am vazut cum se moare de boala asta, ca e o moarte care dureaza 10 ani si ca nu vreau sa sfarsesc in halul asa de lent si de dureros, cu casexie si altea alea, nestiind cine sunt, nestiind cine esti.
august 29, 2007 at 4:04 pm
Aici intervine schimbarea de paradigma, pentru ca a intelege boala Alzheimer si ca un fenomen inflamator, in esenta, inseamna sa urmaresti markeri ai inflamatiei, sa-i dozezi, si impreuna cu semnele clinice, sau chiar inainte de aparitia lor, functie de vulnerabilitatea individuala, sa testezi pentru prezenta lor, sa diagnostichezi boala, sa o tratezi si sa o vindeci.
G.
august 29, 2007 at 11:01 pm
Herr Mutsunake, daca imi permiteti o intrebare de neofit - interesat insa (dureros) de subiect…
Care este diferenta intre boala Alzheimer si boala Binswanger ?
Cu (sincere) multumiri anticipate,
Acelasi,
Un opinant.
august 29, 2007 at 11:06 pm
Boala Binswanger este o forma de dementa cortico-subcorticala; diferenta cardinala de maladia Alzheimer este forma in care apar tulburarile de memorie; in Alzheimer sunt progresive, de natura degenerativa, i.e. memoria recenta e afectata inaintea celei distale, bolnavii de Alzheimer pot pana tarziu sa fredoneze - sa zicem - proverbe sau cantecele din copilarie, pe cand cei bolnavi de Binswanger au pierderi lacunare, cu evolutie oscilanta.
Ce diferentiaza cele doua dincolo de orice, altfel, este faptul ca in Binswanger apar pierderi masive de masa mielinica la interfata vasculara intre retelele profunde si superficiale vasculare cerebrale, denumita “leucoaraioza”; in Alzheimer, cum spuneam, predomina placile neurofibrilare si corpusculii neurofibrilari cu beta-amiloid si protenie tau.
Finally, Binswanger asociaza de obicei hipertensiune arteriala sistemica; in Alzheimer, nu e o asociere semnificativa.
G.
octombrie 18, 2007 at 2:26 pm
stie cineva ce este leucoaraioza?este acelasi lucru cu Alzheimer?
octombrie 18, 2007 at 2:37 pm
stai sa se trezeasca dom doctor si te lamureste el
octombrie 18, 2007 at 3:28 pm
Alexia, am mentionat si in primul comment,leucoaraioza este o pierdere localizata de substanta alba la interfata vasculara intre retele produnde si superficiala vasculara cerebrala. Ce e interesant la nivelul retelei vasculare cerebrale este ca nu se termina in capilare, si nu exista “vene” senso stricto, ci sinusuri vasculare marginite de calota craniana.
In maladia Alzheimer apar placi neurofibrilare difuz in substanta cenusie, care se atrofiaza prin distrugere de CORPI neuronali.
Deci: mielina - leucoaraioza = substanta alba = Binswanger
perikarion - corp neuronal - placa neurofibrilara Nissl pozitiva = Alzheimer.
octombrie 18, 2007 at 3:46 pm
si la manifestari (adica simptome, cum recunoastem boala) care e diferenta intre ele? ca io cu placi si vene si substante albe si cenusii nu stiu.
octombrie 18, 2007 at 5:27 pm
Diferentele la nivel de simptom sunt mult mai subtile. Ca s-o zic p’a dreapta, pentru o buna perioada de timp nu poti sa faci diferenta intre ele, cel putin in stadiile timpurii caracterizate de deficit cognitiv minim.
Lucrurile pot fi complicate mai mult de faptul ca, in anumite categorii de varsta, co-existenta cu boli cardiovasculare face sa nu poti separa ce e “vascular” de ce e “degenerativ”.
Aici a fost “mizeria” cu schimbarea criteriilor pt. Alzheimer stabilite initial. S-a trecut la o viziune mult mai “liberala”, in care criteriul de varsta a fost practic imprastiat pe asfalt. Anterior, pacientul cu Alzheimer era tipic un om adult, la inceputul decadei a 5-a de viata, care treptat pierdea memorie recenta, iar pe masura ce boala avansa, achizitii cognitive si comportamentale care respectau, cu fidelitate, degenerarea antero-posterioara corticala (i.e. dinspre lobul frontal inspre cel occipital).
Binswanger, pe de alta parte, e o dementa subcorticala, ceea ce inseamna ca asociaza semne similare extra-piramidale si cerebelare (i.e. tulburari de echilibru, de mers) si vegetative (hipertensiune oscilanta, disfunctii intestinale si urinare gen vezica neurogena).
G.
decembrie 3, 2007 at 10:27 pm
leucoaraioza e o boala obisnuita la varstnici dar ce se poate face pentru ai stopa efectele?
decembrie 3, 2007 at 10:57 pm
@Diana:
Intrebarea ta este buna si la obiect, eu nu sunt neurolog asa ca nu iti pot oferi un raspuns informat. Despre etiologia pierderii de substanta alba la interfata cortico-subcorticala se face imprejurul terminatiilor vasculare arteriale, ceea ce a sugerat ca ar putea fi un efect secundar al deficitului cronic de irigare cu sange.
Bariera hemato-encefalica e o structura incredibil de sensibila. Ca urmare, creierul nu are acelasi regim de presiune sanguina ca restul corpului; la varstnic, o proasta ajustare a medicatiei anti-hipertensive, de exemplu, poate contribui la aparitia unor semne de hipoperfuzie cerebrala care, netratata, poate agrava progresia leucoaraiozei.
De asemenea, s-a sugerat ca in patogeneza dementei - vezi si articolul meu pe tema factorului de necroza tumorala alfa (TNF-alpha) - ca degenerearea substantei albe (alzheimer-like, binswanger-like) ar fi de cauza inflamatorie, cu implicarea preferentiala a unei pleiade de citokine si interleukine (IL1, IL6 etc.). Ca urmare, dar asta la recomandarea medicului, exista posibilitatea ca anumite anti-inflamatoare sa aibe un efect benefici.
G.
ianuarie 8, 2008 at 1:20 pm
M-a lovit aceasta boala prin mama mea, care suferea de ea de aproximativ 7 ani. Am constatat ca intr-adevar este degenerativa, starea mamei mele inrautatindu-se progresiv in decursul timpului si culminand cu moartea ei, anul trecut pe 23 decembrie. A avut o moarte fulgeratoare, intr-un minut.
Avea varsta de 73 de ani. Ne-a indurerat pe toti cei apropiati, sarbatorile nemaiavand nici un fel de savoare. Vreau sa spun ca impresia este ca deja incepuse sa moara progresiv inca de acum 2-3 ani, pentru ca nu ne mai puteam intelege cu ea. Nu mai vorbea, ci repeta cateodata vorbele spuse de noi. Asta i s-a intamplat unui om care nu uita nimic si ne atragea noua atentia de cate ori uitam ceva. Eram curios daca stie cineva modul in care a murit, care a fost cauza efectiva a decesului. Medicul de pe salvare a spus: stop cardio-respirator, iar cel care a constatat decesul a spus : atac cerebral. Mama mai suferea si de tromboflebita.
Ce sanse credeti ca am si eu (40 ani) sau Doamne- fereste fiica mea (13 ani) de a-i mosteni cumplita boala ? In urma unui control de rutina mi-au descoperit trigliceride foarte mari (1100) colesterol putin peste 230. Tensiunea era buna. Dupa ce mi-am modificat regimul de hrana si am inceput un tratament cu Lypanthil trigliceridele au ajuns la 170, iar colesterolul la 190. Sunt acestea cauze posibile ale declansarii acestei boli? Oare si mama mea a avut aceste probleme si netratandu-le au dus la alzheimer ?
ianuarie 8, 2008 at 4:26 pm
@Gigi:
Lipidele si colesterolul au fost implicate de multe ori in literatura de specialitate privind boala Alzheimer. E bine sa avem multe? Sau poate o fi bine sa avem foarte putine…
Nu exista o hotarare definitiva, inafara de cea data de Asociatia Cardiologilor din US si raportul Chirurgului General de Anul acesta, care spun ca:
1. grasimea in exces e asociata cu o gama foarte larga de boli severe, de la boala cronica de cord, la obezitate, diabet, si apoi cancer.
2. in US, unde obezitatea e morbida, se estimeaza ca generatia care creste acum va fi prima care va trai mai putin, in medie, decat parintii lor. Si asta, datorita dislipidemiei, adica problemelor cu lipidele in sange.
Bravo tie ca ai decis sa iti tratezi dislipidemia. E un model bun pentru fica-ta
G.
februarie 14, 2008 at 9:08 pm
Mama mea are 74 de ani si de cativa ani a inceput sa uite. Moartea neasteptata a tatalui meu i-a agravat boala si au aparut si stari de confuzie(uneori ma confunda pe mine cu tata). Acum urmeaza un tratament homeopat cu un medic de aici, din Buzau si spune ca parca isi simte capul mai limpede, dar tot uita. As vrea sa va intreb daca tratamentul homeopat are rezultate in boala Alzheimer, sau daca ar fi mai bine sa apelez la un psihiatru. Am citit pe net despre Aricept si am vazut ca are o gramada de efecte secundare, iar mama mea a avut probleme cu ulcerul. Mii de multumiri!
februarie 14, 2008 at 9:22 pm
@Ioji:
Tratamentul “homeopat” nu e unul singular. Exista o sumedenie de strategii, din pacate cu rezultate nesatisfacatoare in maladia Alzheimer.
In cazul mamei tale, eu as sugera sa apelezi la un psihiatru. Donepezil (aricept) nu e prima linie de tratament, si ceva imi spune ca la mama ta ar fi si alti pasi care sa-i amelioreze conditia, si care n-au de-a face cu deficitul ei cognitiv.
Sugestia mea e sa o duci la un control neurologic inainte, si apoi - daca e nevoie - sa primeasca si un consult psi. Sunt constient de “stigma” (nu, nu sunt nebuna, nu ma duc acolo), la neurolog e probabil sa fie mai complianta.
G.
martie 4, 2008 at 8:52 pm
Buna seara!
Bunica mea a facut de curand o tomografie in urma careia a fost diagnosticata cu leucoaraioza si importanta atrofie corticala difuza cu hidrocefalie. Neurologul a spus ca este vorba despre alzheimer. Insa bunica mea nu uita exagerat de tare. E rautacioasa si egoista uneori, dar in ceea ce priveste memoria nu pot spune ca uita mult pentru 76 de ani.
Multumesc.
martie 4, 2008 at 9:19 pm
@Diana:
Exista o corelatie importanta, dar nu de ordin cauzal, intre gradul de leucoaraioza, atrofie corticala, si simptomatologia cognitiva, comportamentala, si abilitatea mnemica a omului varstnic.
Ce spun e ca exista si alti factori care contribuie la pierderea de memorie; Alzheimer’s evolueaza in “stadii” care au un corelat pe RMN/ CT, dar nu se suprapun perfect.
Tuturor, exista doua filme superbe pe tema Alzheimer pe care vi le pot recomanda ca “resurse” intelectuale:
1. Iris (despre scriitoarea Iris Murdoch)
2. The Notebook
Cautati sa le vedeti
G.
martie 17, 2008 at 10:14 pm
Cum pot face diagnosticul diferential Intre Alzheimer si Binswegener?
Trasaturi principale care le diferentiaza clar.
Super ce ai scris despre Alzheimer!
..Incognito