ce alegi, draga doamna?
octombrie 4, 2007
intre cariera si familie?
O discutie foarte lunga (aceeasi tema a revenit constant in intilnirile noastre vreme de mai bine de 8 ani) cu un bun prieten se poate rezuma cam asa:
La 12-14 ani, femeia poate naste, ca are ciclu, dar este imoral si ilegal sa ii faci asa ceva (relativ, in anumite culturi se poate; dar la ei si viata e mai scurta), adica sa-i faci un copil.
Apoi vine virsta adolescentei, pe la 14-15 ani, cind trebuie sa mearga la Liceu. Evident, sa faca un copil este out of discussion. Si e la fel de ilegal.
Dupa liceu, pe la 20-21 de ani, fata vrea facultate: acuma e vremea, acuma o fac. Asa ca o lasi sa faca facultate. Inca patru ani. Si-un master, inca doi. Eventual si-un doctorat, inca vreo 4. O specializare dupa aia, o re-calificare, ceva? Posibil.
La 30 de ani, cu atita toptan de diplome in spate, vrea fata sa cistige cum trebuie, sa-si faca un nume, sa aiba o cariera. Doar n-o sa distrugi cu un copil atitia ani de investitii! Si mai trec vreo 5-6 ani, poate si mai mult. O sprijini cit poti, ii esti alaturi.
La 40 deja e in apogeul carierei si nu mai e chiar tinara, din spate vin pustoaice in stare sa munceasca de doua ori mai mult. Sa te opresti inseamna sa pierzi. Mai stai.
La 50 deja e prea tirziu si pentru cariera si pentru familie, menopauza te transforma. E vremea regretelor eterne ca n-ai gasit timp sa faci si tu un copil. Atunci faci coada la clinicile de fertilizare in vitro, daca esti fericita si mai ai ovule. Daca nu, iti reversi afectiunea pe un cotoi, un ciine sau un hamster.
Desigur, asta e o discutie simplificata, lasind la o parte “amanunte” semnificative, cum ar fi “cu ce-l cresti, ai cu cine sa-l cresti”, daca se pune problema unei alegeri, de ce unele fac 11 copii fara sa aiba vreun venit si altele asemenea. Dar este o realitate ca foarte multe femei ajung la 50 de ani si regreta ca au rivnit la 1000 de euro in plus, decit sa fi “pierdut” trei-patru ani ca sa faca si creasca un copil.
Dec ce alegeti, doamna?
octombrie 4, 2007 at 4:16 pm
subiectul e dezbatut si extra-dezbatut in familie, de unul singur la semafor sau in savante comunitati academice.
citeam de curind ca-n new york media salarizarii pt femei este mai mare cu 20% decit a barbatilor cu aceeasi pregatire… iar in mediul urban american procentul e undeva la 15%… si cica-s femei-avocat care satule sa tot fie refuzate de barbati de moda veche zic ca-s pedichiuriste… sex in the city, ce mai…
asta-i tata, ai vrut coaie, ti s-au dat… trebuia sa intrebi mai intii, doamna draga!
octombrie 4, 2007 at 4:19 pm
coman, da’ tu de ce n-ai voie sa schiezi?
octombrie 4, 2007 at 4:49 pm
domnule coman, mai draga, deci eu sunt pentru copii, chiar si in dauna unei asa zise cariere, de orice fel ar fi ea. si n-am vrut coaie si nici nu mi s-au dat. Si pe cine dracu era sa intreb inainte? inainte de ce? frate, esti twisted rau… ai copii?
octombrie 4, 2007 at 5:13 pm
o pedichiurista buna si in salon cu vad are salariu mai mare decat noi astia care ne dezbatem acilea.
Vreau coaie de pedichiurista!!!
octombrie 4, 2007 at 5:15 pm
Am o problema cu miezul discutiei, dar am sa scriu mai incolo de asta. Oricum, un punct de vedere general:
1. Alegerea de a avea copii nu e un domeniu exclusivist decat in masura in care, daca vrei sa fii parinte de unul singur, te duci si-ti faci un copil cu material genetic cumparat la miligram.
2. Daca nu vrei sa fii parinte de unul singur, negociezi cu partenerul(a) ce inseamna sarcina, perioada imediat dupa nastere, schimbarile din familie, impactul asupra femeii, dar si a barbatului etc.
3. Negocierea de mai sus trebuie sa inceapa cu raspunsul la intrebarea “vreau sau nu copii…acum sau vreodata”. Nu e anormal ca o persoana sa nu doreasca sa aiba copii, desi cateva babe certaretse probabil vor avea alta parere. Chiar daca urmarim parteneriatul in viata, nu e cu scopul necesar de a procrea. Prefer oamenii care nu vor, si nu fac copii, celor care nu vor, dar ii fac in dusmanie.
4. In ciuda problemei pe care o am cu cei care fac copii gandindu-se la ei, si la batranetea lor, este cunoscut ca parentalismul e benefic pentru familie, si ce-i cel mai interesant e ca oamenii fara copii traiesc mai putin, sunt mai bolnavi, si la varsta a treia decad mult mai repede din toate punctele de vedere.
Oh well, need 2 go 2 work.
Later,
G.
octombrie 4, 2007 at 5:15 pm
ce spune coman arata ca degeaba ne cacam pe noi ca albii sint mai toleranti fata de emanciparea femeii. ne lipsesc doar cateva conditii prilenice ca va trimitem din birouri inapoi la cratita, si va bagam si burka pe cap
octombrie 4, 2007 at 5:17 pm
aidi bre felixe, ca mie imi place si la cratita. nu prea apuc, din lipsa de vreme, dar cind pun mina pe tigaie daca ai stii ce nastrusnicii ies
octombrie 4, 2007 at 11:48 pm
@tractoristu:
ca sa nu-mi creasca skiuri in loc de picioare
@andreanum:
cred ca ai inteles, dar o dai pe la spate: “doamna draga” din incheierea mea nu se ref la tine, ci la voi.
si da, am copil, chiar si o nevasta mare manager.
ce ma distreaza pe mine uitindu-ma in jurul meu la prieteni/cunoscuti/colegi este faptul ca femeile incep a-si pune problema ca discriminarea pozitiva incepe a le crea probleme si nefericire… si totusi, nu mai bine intrebau inainte?
@felix:
nu le trimite nimeni la cratita, problema e ca au inceput sa tinjeasca ele dupa vremurile cratitei. deh, coiele-s meserie grea
octombrie 5, 2007 at 2:34 am
Coman, cred ca si pe tine te-ar cam stringe coaiele daca ai fi obligat sa performezi si in cariera (si nu vorbim de ghiseist la posta, a propos de citeva posturi mai jos)si sa mai fii si tata-eroina (nu prea concep barbatii, inca, sa se dea peste cap si sa plece mai devreme de pe la joburi pentru problemele copilului. Hai, recunoaste, in mediile romanesti se uita masculii urit. Din pacate si femelele se uita la fel de urit la un barbat prea “eroina”
octombrie 5, 2007 at 2:13 pm
io recunosc domnu draga, dar nici n-am sustinut vreodata ca pot sa fac mai bine ceea ce femeia stie si poate prin insasi natura ei (ma refer la caldura, copii, familie, nu cratita si alte bulshit-uri)…
mi-e bine cu hormonii mei, nu-mi doresc estrogen in loc.
ps adica incheiere: sexele nu-s egale, nici identice. ele sint diferite. diferite, in cel mai pur si curat inteles al cuvintului. atit.
octombrie 5, 2007 at 2:16 pm
coman: sper ca nu contesta nimeni diferenta dintre sexe (ar fi chiar culmea). Cit despre egalitate, la fel, nu sunt egale din nici un punct de vedere.
E, si aici intervine eterna secesiune: e vorba de drepturi egale (cu care eu nu sunt totalmente de acord, dar sa trecem peste asta), nu de egalitate propriu-zisa.
octombrie 5, 2007 at 6:40 pm
drepturi egale, corect, caci toti sintem cetateni nu-i asa? dar ce ne facem cind se transforma in discriminarea pozitiva? ca ea exista, ba mai mult, e si promovata de negri, femei, homosexuali si pitici cu nasu mare.
pin’ la urma si la coada discriminarea asta pozitiva e vinovata de toate necazurile femeii: ea o impinge pe draga doamna sa aleaga cariera in locul familiei iar pe avocatele din new york sa pretinda ca-s pedichiuriste.
ma rog, ne dam si noi cu parerea, discutia-i interminabila.
(btw, aia cu drepturile nu era deja si-n constitutie?)
octombrie 5, 2007 at 6:43 pm
Piticii cu nasu’ mare sunt, intr-adevar, o minoritate prea des amintita, si defavorizata. Nu mai devreme de acum cativa ani, liderul pigmeilor canibali din nordul Africii a trimis o scrisoare la Natiunile Unite sa se planga cum ca triburile lor sunt vanate pe nedrept de oamenii mari, si n-au timp sa se reproduca, iar hrana, daca ma’ntelegi, nu mai e atat de accesibila de cand cu deforestarea.
G.
octombrie 7, 2007 at 9:11 pm
doar o parere personala, nu oblig pe nimeni sa gandeasca la fel: dotarea cu coaie a unui biped nu il face barbat neaparat. fara cavalerism, poti fi cel mult gorila sau urangutan.