Beowulf (2007): cu sageata in pupila

Lumea are nevoie de eroi, nu intra in discutie. Ce ne-am face noi romanii, de exemplu, fara un Gelu, un Menumorut, un Decebal si Traian? Ce ne-am face fara ciobanasul macelarit de fratii lui ne-moldoveni?

Eh, se face ca in Danemarca un voivod de-al lor, Hrothgar, avea o problema. Astfel incepe Beowulf (by Robert Zemeckis), pe care tocmai ce l-am vazut aseara in IMAX 3D.

Probabil stiti ce-i aia IMAX 3D. Daca nu stiti, va zic cateva vorbe ca sa ne acordam ceasurile, si cunostintele de dictionar. IMAX 3D e o magaoaie de proiector, pe o magaoaie de ecran care-ti mananca in creieri, la care te uiti cu niste ochelari de soare shukari, care-ti schimba refractia anumitor lungimi de unda (i.e. culori), astfel incat se creaza iluzia de spatialitate. In spatele ecranului IMAX se afla sistemul de boxe 3D IMAX, de o mare finete si rafinament, care-ti penetreaza in cele mai intime coltisoare ale epiplonului unde iti creaza o dulce senzatie de gadilat si vibratie joasa.

Suficient insa. Sa revenim la Beowulf. Erou. Scandinav. Blond. Vine sa-l salveze pe grasunul Hrothgar, care – va aduceti aminte – avea o problema. Iar problema lui Hrothgar se numea Grendel, o abominatie care face ca avortonul lui Cristi Mungiu sa fie chiar…atragator, in felul lui bizar si total nesanatos. Grendel e atat de urat, ATAT de urat si scarbos in acelasi timp, incat ti-i mila de el. Arata ca un catsel corcit cu un porc spinos, aruncat sub rotile unui tren de mare viteza si apoi umflat cu pompa de bicicelta. ‘Nuf said.

Povestea e simpla si lineara, Zemeckis fiind genul de om caruia nu i-a placut niciodata (ca lui Tarantino, sau lui Stone) sa faca arabescuri de plot-uri secundare. Personajele lui sunt la obiect, dar sa nu cauti prea mult in istoria lor, ca pe om nu l-a interesat decat tangential. Altfel, nu ramai cu intrebari neraspunse la sfarsit. Stii cine cu cine s-a iubit, cine cu cine s-a fornicat, cine cu cine a procreat. E o familie daneza tipica.

Totul in IMAX 3D e tridimensional in acest film, o mica premiera care e lunga cat o zi de post. Ar trebui, in opinia mea, sa aprovizioneze privitorii si cu pungute de regurgitat (a se citi “borat”) ca la Lufthansa, caci am auzit cativa mai slabi de inger in spatele meu hiperventiland anxiosi cand camera facea pan-out printre niste copacei. O secunda, mi s-a parut ca urcam in Poiana Brasov cu telecabina. Fuarte frumusel, dar ce e cel mai frumusel e demersul de a crea o amprenta digitala a mimicii actorilor, si a miscarilor fundamentale, pe care sa le foloseti intr-un film 100% CGI. Anthony Hopkins e foarte autentic, omul ala ar putea sa dea viata si unei papusi sculptate intr-un cartof. Restul sunt cam slabuti, asa ca i-am uitat deja, a doua zi. Plus ca 80% dintre personajele secundare, barbati sau femei, seamana cu Anthony Hopkins! Probabil asta a fost “the best they got”.

Ca un mic trivia, in poveste apar niste monstrii de mare, sirene, dragoni care au roluri mai mult butaforice, dar de mare impact la prostime. Si, pentru cei care va intrebati, sanii femeilor in acest “motion picture” se misca foarte natural, inclusiv cei ai lui Angelina Jolie. Care nu seama cu Anthony Hopkins, ci foarte mult cu Angelina Jolie cand era tanara si inca nu facuse anorexie.

Bineinteles, pe alocuri iti dai seama ca anumite scene au fost facute sa-ti ia maul. In 3D, cand intinde soldatul sulita, iti intra fix in cristalin. Cand monstrul rupe soldatul, si curge sange, iti inunda campul vizual. Cand trag aia cu sagetile in dragon (nu va zic, o sa vedeti voi), iti fluiera pe la urechi. Ce sa mai, este o experienta imersiva, si imersibila, din care iesi cu cucuie de la toate capetele in tetiera pe care le-ai dat ca sa te feresti de ce vine spre tine.

Exista si neajunsuri, ca de exemplu ca “figuratia” de fond e cam ca la piesele alea de teatru BBC din anii ‘60: trei, maxim cinci personaje se balangane, se aude zgomot de sabii, si un Jimmy Nobody spune tern: maria Ta, ne-au invadat ostrogotii.

Aici nu sunt ostrogoti, ci Beowulf caruia i se vede pilozitatea intr-un mare detaliu, Hrothgar care este Anthony Hopkins, si o mana de oameni, intre care si diavolita Jolie caruia i se tot scurg niste mucozitati pe piele care acopera strategic zonele vitale. In 3D, nu oricum.

G.