Exceptia de la regula: da, am zis ca nu ma scriu, nu, nu ma pot abtine

Am ajuns la un punct critic, la care sila mea este atat de densa, acumularea de bila in fata prostiei atat de mocirloasa, incat trebuie sa scriu aici, ca sa nu ma imbolnavesc, naibii, tocmai acum in preajma Craciunului.

N-am sa scriu din primul paragraf de Orban, desi jos palaria pt. Gramo (un pic politically incorrect, totusi, ca Ramo lucreaza la Cotidianul…dar mai bine decat nimic, nu?) si de asemenea ma bucur ca am ajuns, cu totii, sa contam in jurnalism.

Acestea fiind zise, si pentru ca n-am timp pentru ca am de luat brad si e deja tarziu si trebuie sa plec, sa trecem la obiect.

In Romania, se striga pe toate strazile, la toate colturile “demisia”. E imbecil? DEMISIA! E hots, spagar, parsiv, corupt, nenorocit, balos, mafiot, scursura mucilor? DEMISIA! Presedintele? Da-l in ma-sa, DEMISIA! Premierul? Un Imbeliceanu….si-asa mai departe.

Cat de parameci trebuie sa fii ca sa crezi ca odata ce o persoana si-a dat demisia i s-au spalat pacatele? Si politicieni, si electorat, trag cu dintii de un scaun; unul sa-l ocupe, celalalt sa-l uzurpe. Suferim in continuare de impresia deliranta ca scaunul a fost facut pentru “un” om, care il ocupa cu un drept divin. Si nu-i asa. Functionaratul e un job ca si ala de la pompa, incognito si anonim, functionarul public e OBLIGAT la demisie in momentul in care violeaza premisele pentru care se afla in acea pozitie.

Dar demisia nu e un act reparator legal, ci moral. O multime de “domni bine” care au perindat ministere au crezut ca ne fac o favoare dandu-si demisia din functie. Cretinoidul de ministru de externe sugera ca “daca demisia ar rezolva ceva, si-ar depune-o”. Atata ignoranta morala! Gusa si-a dat demisia din PIN doar ca sa fie reales. Atata obstinatie morala! Chiurariu si-a dat demisia dar anunta ca se intoarce. Atata felatie morala!

Totul este un fum in ochi. Oamenii astia nu ajung, in fapt, sa intre intr-un circuit legal, transparent, in care ei sa plateasca, la fel ca oricare cetatean al tarii, pentru actiunile lor. Demisia este un prim pas, ridicarea imunitatii este un prim pas, dar dincolo de asta se asterne ceata si apoi aceiasi mardeiasi, precum iepurele din palarie, rasar oportunist in posturi de esalon doi, dar la fel de bine platite.

Oamenii nu vor sa-l linseze pe Orban. De acord, asa e civilizat. Eu, pe de alta parte, nu sunt civilizat. Eu vreau sa-l linsez pe Orban. Eu vreau sa-l linsez moral. Orban este o persoana publica, un ministru, un functionar public care, folosind banul public, a accidentat masinile altora, si o persoana; dupa care a facut toate greselile posibile pentru care, in Romania, faci inchisoare de la 6 luni la 3 ani. Ce incredere sa am eu in Politie, Justitie, Dreptate, daca un ministru “democrat”, “ales”, etc. se poarta precum o cocota, si toata lumea ii ia apararea de parca EL ar fi victima?

Am mai spus’o, o sa o mai spun: “Bai, bagati-va mintile in cap!”

Serios.

Sarbatori Fericite!