totul e cum iei din pila

 Monolog diurn oarecare, cu impresii si senzatii.

Mutsunake spunea cite ceva saptamina trecuta despre cazul Norica. Ziceam intr-un comentariu ca ma intereseaza ce se va afla despre mapa aia profesionala a ei si banuiam ca unele ziare vor baga la inaintare mapa Monicai Macovei drept “argument” suprem care se traduce simplu in “ba p-a ma-tii!”. Dezvoltind inutil, e ca si cum s-ar spune “da, da, o fi facut si Norica noastra, da’ si Monica voastra a prestat”. Dincolo de apartenenta la o gasca, faptele ramin; daca Norica a gresit, sa plateasca. Daca si Monica a gresit, sa plateasca. Daca nici una n-a gresit, dar li s-a inventat cite ceva, sa plateasca aia care au inventat. Dupa orice fapta, trebuie sa urmeze o rasplata: cred ca toata lumea e de acord ca asa stau lucrurile in viata si nu vad de ce cu privire la minciunile sau dezvaluirile tangente politicii s-ar aplica alte coduri decit alea pe care le stim.

Eu nu fac parte nici din gasca politicienilor, nici din aia a procurorilor, nici din a jurnalistilor, dar, desi nu am profesat o zi, fac parte din tagma juristilor pt ca am absolvit dreptul. Si in calitatea asta am avut contact cu mai multe instante si parchete, am cunoscut oameni care au lucrat si ‘nainte de 89 si dupa si am vazut dosare. Sute de dosare. Sute de dosare in care cazuri clare de avort auto-provocat avea la motivarea “in fapt” situatia ca fosta viitoare mama a cazut pe scari, a carat cartofi de la piata si asta a daunat sarcinii, s-a speriat foarte tare si a pierdut sarcina si cite si mai cite. S-a incalcat legea? Fara indoiala, faptele nu se petrecusera asa, dar pe vremea aia si cu privire la astfel de cazuri, la unii procurori (si judecatori) prima un alt drept al omului, impilat de lege: dreptul de a alege cind si daca sa faca copii. Daca aplicam legea doar in litera ei, atunci toate acele sute de dosare au sentinta ilegala… ce sa le facem procurorilor astora?

Cele de mai sus nu sunt, si sper ca nu le ia nimeni, ca o modalitate ciudata de aparare a Noricai sau a Monicai. Sunt lucruri care pe vremea aia se petreceau oarecum de-a-ndoaselea (nu ca azi totul ar merge ca pe roate). Desigur, avorturile sunt doar un exemplu, mai erau si alte cazuri in care se judeca dupa o alta lege decit aia in vigoare, cum ar fi furturile din avutul obstesc (un vecin al bunicei mele a furat de la silozul comunei un sac de porumb ca sa-l vinda si sa faca rost de ceva bani pe care sa-i dea unui doctor sa-i salveze copilul muribund; furt clar, pe fata, cu intentie, dar procurorii au inteles de ce a facut-o si au empatizat cu omul al carui copil pina la urma a murit. Cred ca au tinut cont si de faptul ca statul ii luase la “Colectiva” 4 cai, doua grajduri, 40 de oi si citeva capre, cu citiva ani in urma).

Dar, daca ceea ce se spune despre Norica e adevarat, atunci nici o lege, in buchea sau in spiritul ei, nu a fost respectata. Daca intr-un caz de avort o aperi pe femeia care a ales sa faca avort de o lege arbitrara, care raspundea unor altfel de comandamente decit cele ale libertatii de alegere a persoanei, pt ca asa era regimul, apai ce se zice ca ar fi facut Norica, prin modificarea unor date in mandatul de arestare fara sa mai treaca speta prin justitie, apai asta era si e grav. Doamna zice ca sunt minciuni sfruntate, ca nu a facut asa ceva si toate sunt inventii. Daca sunt inventii, e la fel de grav, si din nou cineva trebuie sa plateasca. Daca suntem in stare sa condamnam fapta aia din ‘87, pentru ca un om nevinovat a facut pirnaie si ala vinovat n-a avut proces prin care sa i se stabileasca vinovatia, apai cu aceeasi tarie ar trebui sa condamnam fapta de a inventa o astfel de acuzatie numai fiindca regimul actual nu o vrea pe Norica in guvern. Cum se baga Securitatea prin dosare ca sa-si apere protejatii iarasi nu mai e un secret pt nimeni. Nu stiu daca e cazul si in speta de fata, dar existau cazuri de genul asta si cunosc oameni care au comis o groaza de infractiuni si nu au patit vreodata ceva.

Indiferent de regim, justitia ar trebui sa-si vada de treaba ei, dar se vede treaba ca nu e si nici nu va fi asa. In plus, la omul de rind cazurile astea rasunatoare nu ajung direct si complet, ci prin intermediul presei si selectiv, in functie de priceperea si “mandatul” ziaristului de la patron, care patron are si el o piine de mincat si trebuie sa se orienteze sa fie cit mai alba si mai calda; nu in toate cazurile e asa, unii chiar vor sa scrie, dar nu stiu cum, altii vor sa scrie si stiu cum, dar nu au toate datele. Oricum ai da-o, de la televizor nu poti imparti dreptatea, pt ca unele informatii nu sunt publice, si de multe ori informatiile alea iti rastoarna cazul. Justitia functioneaza si prin intermediul procurorilor si ma enerveaza campania de denigrare a acestora inceputa de citiva ani. Nu accept sa fie condamnata o clasa intreaga pentru niste unii care intr-adevar se dovedeste ca au gresit. Si clasa politica are zeci de scursuri in ea, si totusi nu e corect sa-i bagam pe toti in aceeasi oala si sa ii injuram in grup. Orice incercare de generalizare e pericloasa siprocedind asa nu facem decit sa ne punem singuri bete in roate. Daca nimeni nu mai e corect in lumea asta, noi de ce am fi corecti, nu? Daca toti fura, noi de ce nu am fura?

Traim intr-un talmes balmes pe care nu numai ca nimeni nu are interesul sa-l descurce, ba cred ca multi au interesul sa-l innoade si mai tare. Intentionat citiva dintre cei care ne conduc incurca niste ite pe ici pe colea si de la un mic nod se incurca de la sine restul. Am vazut citiva procurori atit de imbecili incit nici n-am mai deschis gura sa le spun ca am terminat aceasi facultate ca si ei desi intentionam sa dau la magistratura si sa-mi fac meseria (voiam sa fiu procuror la criminalistica). Dupa discutii si paradiscutii, am ajuns la concluzia ca pt mine ar fi fost un compromis prea mare sa am drept sefi niste unii care abia stiau sa scrie (am cunoscut doi, de-o seama cu mine) si niste judecatori care nu stiau ca motivarea sentintei pe care ei au dat-o in urma procesului nu o face procurorul (nu glumesc, am auzit cu urechile mele asa ceva) sa-mi puna infractorii pe liber. Dar unii au avut coaie si s-au apucat de meseria asta si o fac bine: de ce sa fie injurati numai fiindca un coleg e bou, prost sau rau voitor? Si eu m-am trezit injurind toti functionarii de la finante, pina cind am avut de-a face cu vreo 3 dintre ei care au fost foarte corecti, politicosi, sinceri, bine pregatiti, asa ca mi-am mai ajustat generalizarile.

Si totusi lucrurile nu sunt atit de grave cum apar in presa. Pe 3 ianuarie, la Busteni, ne-am uitat la Antena 3 si Realitatea sa vedem cum e DN1 pina la Bucuresti, fiindca trebuia sa plecam spre casa: nenorocire, bara la bara, drum inzapezit, dezastru, nimeni nu curata, mai si ninge, aoleo, taicutule, o sa murim la Balotesti. Am plecat la 1 si la 4 jumate eram in Bucuresti, am mers pe un drum curatat foarte bine, presarat cu antiderapant, foarte putin aglomerat. Simbata la 3 dimineata veneam de la Chitila si de la intrarea in Bucuresti pina la Podul Grand erau vreo 40 de camioane care stringeau si carau zapada de pe marginea strazii, iar a doua zi toti sareau pe Chiliman ca in sectorul 1 nu munceste nimeni la strazi. Intre realitatea “adevarata” si ce vedem la televizor e citeodata o diferenta atit de mare incit nu incetez sa ma mir cum de unii oameni mai cred ce citesc sau aud. E ca si cum daca ai aruncat gunoiul noaptea trebuie sa faci inchisoare fiindca ai omorit un om si ti-ai sters urmele!

Din fericire, in foarte putine cazuri minciuna are picioare mai lungi decit adevarul. Din pacate scopul multora nu e adevarul, ci banul sau alte interese. Daca Norica a gresit sau nu nu intereseaza pe nimeni, important e sa organizam sute de dezbateri (chiar si alea obiective tot interesului servesc) in care sa despicam firul in paishpe, in vazul lumii, sa nu cumva vreun nou nascut sa nu stie ca Norica e o infractoare. Dupa care subiectul se suge exact cind adevarul e pe punctul de a fi descoperit. Dar cum adevarul nu ne intereseaza, de obicei reiese ca toata povestea tocata marunt luni de zile a fost un fis, un produs al imaginatiei celor care se cred Dan Brown, pierdem vremea daca il mai spunem. Important e ca am scapat de Norica, Monica! Sau invers. Urmatorul la rind.

Nu cred in justitia (de) la televizor. Cum ziceam, daca nici intr-o instanta nu ajung toate informatiile referitoare la un caz, cum dracului sa ajunga la niste unii care impletesc frinturi de adevar cu minciunele mai gogonate sau mai subtirele (dupa posibilitate si disponibilitate), ca sa faca de-un “caz” pe care sa-l vinda telespectatorului? Citesc ziarele (si nu toate) pentru propriul meu amuzament, cred cam 10% din orice articol “de substanta si investigatie” si ma intreb daca bunica-mea, care are 87 de ani, intelege ceva de la televizor. E suparata ca se da prea putin muzica populara si ca dau astia starea vremii gresit si nu e sigura ca daca se anunta ploaie va ploua intr-adevar sau iar trebuie sa ude gradina cu furtunul. Oamenii simpli, care nu se uita la tv si nu citesc ziare, au alte preocupari decit cascatul gurii la un ecran in care 5 insi discuta pasional despre ce chiloti purta mama Elodiei atunci cind sotul Elodiei nu era in oras…

Ce bine ar fi daca televiziunea ar fi in continuare cea care ofera divertisment si stiri scurte si la obiect, nu si analize, dezbateri si discutii inutile si aride pe tot felul de teme. In felul asta fiecare si-ar pune mintea la contributie sa gindeasca singur problema, daca il intereseaza, nu sa astepte mura-n gura de la “analistii” neamului, care de cele mai multe ori nu au nici o treaba cu analiza, dar conjunctura si subtitlurile televiziunilor care vor sa dea “greutate” dezbaterii lor i-au denumit asa, si asa le-a ramas numele. Ni se servesc sute de amanunte despre mii de cazuri, ocolindu-se esentialul. Televiziunile dau vina pe telespectatori, ale caror dorinte chipurile le asculta, telespectatorii se declara scirbiti de stirile de la ora cinci care au cea mai mare audienta, politicienii dau vina pe poporul care i-a ales si poporul nu-i recunoaste de alesi pe care pentru care a votat.

Adevarul e ca ne batem joc de democratia asta, care nu e democratie. Nici noi nu stim ce vrem: daca e sa vina un tiran care sa ne constringa si sa puna batuta pe noi, am zbiera ca suntem impilati, daca vine unul si se apuca sa faca ceva, il cautam la dosare, eventual ii inventam unul, ca doar perturba statu quo-ul, ceva e in neregula cu el, cum a ajuns acolo, prin spagi, prin furturi, prin secu?… De-aia nici n-o sa se bage oamenii de valoare in politica, de-aia nici nu avem prea multi in zona aia care sa se ridice si sa spuna nu, stau toti frumusel in rind si se roaga sa nu cada la mijloc. Totu’ e cum iei din pila.