Delatori si frustrati

ianuarie 17, 2008

oprescu.jpg“Am inteles sa ma prezint in fata Comisiei de etica si sa aduc dovezile necesare in sustinerea apararii mele, pentru ca nu merge chiar asa, sa-mi calce viata in picioare toti frustratii. Astia de o viata au fost delatori, ii cunosc, ii stiu bine, sint obisnuit cu ei, au inceput si alegerile la UMF, ma asteptam sa inceapa iar sa ma tirasca in noroi”

Zambesc a mere paduretse si in dimineata asta. Nu stiu exact de ce Cotidianul duce panasul cruciadei impotriva lui Oprescu, de la un punct incolo nici nu ma intereseaza. Ca medic, raman rece la isteria “hotii si vardistii, PNL, PDL si pesedistii”. Periodic, in ciorba ies la suprafata bucatile de osanza topita a trecutului. In cazul particular al ultimelor zile, dosare de cadre, securisti, comunisti, dictatori. Oamenii se uita de pe margine, increduli, rod semintse, culeg paduchi din par. Ei stiu, mai mult decat unii, mai visceral decat altii, ca sunt toate niste goange, comunismul a disparut acum 18 ani, si avem o prea-frumoasa democratie.

Iar eu zambesc, din nou, a mere paduretse in povestea analoga unui Niculaitsa Minciuna milenar. Dar dincolo de zambet, exista o furie care se umfla in mine, pentru ca ce spune Sorin Oprescu, acei “delatori”, acei “frustrati” de la UMF despre care vorbeste Sorin Oprescu, si eu ii recunosc; pe unii destul de bine.

Sa va zic o poveste cu talc care poate n-o sa va placa, din motive diferite. In perioada in care am lucrat la catedra la UMF, printre oamenii cu care “colaboram” s-a numarat si Naum Ciomu. Un tip ciudatsel asa, mai excentric, un fel de Ratatouille al anatomiei. Avea seriile 5 si 6 cand am intrat eu in facultate. La fel ca si pe ceilalti, il “admiram” doar relativ. Si el vorba de comunisti, delatori, frustrati – se referea bineinteles la Dom’ Profesor (plecaciune adanca), si la Celalalt Dom’ Profesor (alta plecaciune adanca). Totul se desfasura insa in anticamere, in culise, unde beam whisky adus de gretsi si fumam Kent adus de arabi.

Naum Ciomu avea insa si o mare calitate. Era, si ramane, un anatomist exceptional. Cand spun exceptional, spun iesit din comun exceptional. Nu era doar pasionat, avea si un pic de condei, vedea dincolo de adunatura de oase, muschi, tendoane, vene, si asta se regasea si in Anatomia pe care o facea cu ai lui. Mustaceam cand venea Sesiunea; Ciomu isi punea steguletsele pe cadavre, cu 26 de repere sau asa ceva, apoi fiecare student primea un subiect cu un biletel, iar examenul se desfasura oral. Si Ciomu, ca si altii, isi facea semi-arbitrar doza de “picati” (approx. 30 – 35%) ca sa dea “bine” la Dom’ Profesor, si la Onor’ Conducerea UMF.

In urma cu catsiva ani, cand eu eram inca in Romania, Ciomu a avut o mare problema. In timpului unei operatii de ablatie testiculara la un pacient cu un testicul blocat in descensus la intrarea in canalul inghinal, se pare ca Ciomu (nume fatidic?) ar fi sectionat radacina penisului pacientului…in trei locuri.

Mare scandal mare, mare gargara ca de obicei la TV_ul romanesc, o gramada de Catalini Radu Manase asudand de breiching niuz. Si l-au scalpat pe Ciomu. L-au linsat moral. La Realitatea, cine altul decat Sorin Oprescu, la vremea aia Vice la CMR, i-a pus ultima caramida la mormant. “Domnule, daca a gresit, trebuie sa plateasca. Este inadmisibil tra la la la la; eu ii stiu pe astia, niste delatori, niste frustrati, am avut de-a face toata viata cu ei, tra la la la la”.

Ca intr-un dans retoric bine orchestrat, Oprescu si-a construit, si atunci, capital politic pe spinarea unui confrate.

Vara asta am fost in Romania. Nostalgic, am trecut pe la Catedra, am intrat la Anatomie 1 unde in continuare o Tanti Jeni fara varsta spala mesele de marmura alba. Dom’ Profesor murise cu cativa ani in urma, un cancer; Dom’ Doctor murise si el, cancer hepatic. Acum era celalalt…Dom’ Profesor…sef de catedra.

Am iesit pe Sala, nevendindu-mi sa cred ca s-a scurs atata timp. IN minte, zornaiala zilelor, si a noptilor, de la Medicina. Cand colo, ghici cine venea pe Sala? Ciomu!

A venit, m-a luat in brate, m-a pupat. “Ce faci domnule? Ce ma bucur sa te vad! Arati nemaipomenit! Hai, vino sa stam cinci minute de vorba, ce dor mi-a fost de tine! Iti urmaream emisiunile la Realitatea. Fabulos, domnule, fabulos! Ai plecat? Bine ai facut, nenorocitii astia de criptocomunisti, niste banditi, asculta la mine, da’ lasa ca ii fac eu, ma duc la Curte la Haga, niste banditi domnule!”

Ciomu imbatranise teribil. Figura lui purta marca lui Cain, aceea a unui medic trecut prin caznele malpraxis-ului. La trei (?) ani de la incident, am aflat de la el, cu gura lui, ce se intamplase.

Doctorul Naum Ciomu a facut un Accident Vascular Tacut. El nu-si aduce aminte – sustine – dar a continuat automatic, motor, sa taie, pana cand a fost prea tarziu sa mai intervina cineva. In aceeasi zi, cand inca pacientul era la Panduri, Ciomu era la Universitar, la Sorin Oprescu (director pe vremea aia), si-si facea un RMN, care a certificat AVC-ul. Carevasazika, domnul Oprescu stia.

Cand a inceput tam-tam-ul, Oprescu a venit la Ciomu. Sunt buni prieteni, Ciomu i-a operat un fin sau ceva de genul asta la inceputul anilor ’90 (i l-am operat, mai Gabi mai, ca asa se facea atunci, el era coiul mare si eu eram coiul mic), si Oprescu a venit la Ciomu sa-l incurajeze. A intrat, razand, l-a luat in brate, i-a zis sa stea linistit ca “se rezolva”.

A urmat delatiunea.

Ciomu si-a refacut RMN-ul la IML doua saptamani mai tarziu. Era doua saptamani PREA tarziu ca opinia cuiva sa se mai schimbe.

Cainii constiintei civice, din si dinafara UMF-ului, stateau in timpul asta cu limba scoasa, multumiti, satuli, vorace. Cu Ciomu, s-a inchis gura altor cazuri de malpraxis; a fost suficient de socant, de incredibil, a profitat si Lascar, microchirurg de renume international, bagator de seama si el parca pe la CMR (acelasi Lascar care s-a pronuntat in cazul “micutului Sebastian”) sa mai faca o reconstructie peniana dupa faimosul caz Sorin/ Sorina (pe care l-am discutat si cu Simona Fica intr-o vreme).

Domnule doctor Oprescu, da, exista delatori si frustrati la Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila” Bucuresti. Din nefericire pentru dumneavoastra, domnule doctor Sorin Oprescu, Profesor Universitar, Chirurg, etc., sunteti unul dintre ei.

G.

11 Responses to “Delatori si frustrati”

  1. andreanum Says:

    cum ziceam in unul din posturile anterioare: citi dintre cei care au vazut si rasvazut “animatia” cu sectionarea pulii pacientului au aflat si de ce s-a intimplat asta? Citi stiu ca Ciomu nu a vrut sa i-o taie pacientului, ci a suferit un infarct in timp ce opera? Ciomu nu mai inseamna nimic altceva decit “casap”. Si eu am fost socata de cum s-a terminat operatia aia, chiar si eu am crezut ca ciomu l-a casapit pe omul ala din neatentie, din neglijenta sau chiar cu intentie: te gindesti la orice cind vezi asa ceva. Ulterior, cred ca tot de la tine sau din alta parte, am aflat care a fost faza. Dar ce folos, eticheta s-a lipit si pas de-o mai dezlipeste…

  2. Arhi Says:

    si eu am fost printre cei care l-au pus la zid initial. desigur, afland din presa ca e un macelar.
    ulterior am mai citit…

  3. Mishu Says:

    1) Chestia cu ciomu a fost grava. Stiu de ciomu ca e un anatomist exceptional (surse din sistem), dar eu,c a pacient, cand merg la doctor, no m’enteresa daca il apuca p’ala nebunia sau nu, eu vreau sa ma fac bine. Ca d-asta e doctor. Una e sa te apuce nebuniile pe niste organe de masini, pe care le schimbi in secunda 2 si alta e cu organele umane.
    2) Oprescu e un doctor uber bun. Stiu ca l-a operat pe tata si a facut treaba excelenta. Dar ai vazut tu vreun politician care sa fie ok???? Deci rezulta ca si sub oprecu cam pute treaba.

  4. mutsunake Says:

    @ Mishu: ai dreptate. Ce i s-a intamplat dr-lui Ciomu nu il disculpa decat din perspectiva intentionalitati; a facut un AVC silentios, din care a rezultat o culpa medicala. Am scris despre asta in alta parte, nu am sa reincep discutia vis-a-vis de malpraxis. Linsajul public la care l-au supus insa “confratii” (a se vedea Cinteza, F. Popa, S. Oprescu) s-a facut CU intentionalitate, aceea de a-i plati “polite” mai vechi din Senatul UMF

    Cat despre abilitatile de chirurg ale lui Oprescu, eu pot la randul meu sa adaug pe cele de manager de spital, si director de spital. Oprescu nu e insa un Jean Valjean care a furat candva o paine pentru ca ii era foame. Este un om care si-a “inscenat” partial dosarul de Profesor; ca el am vazut multi altii, nume “grele” din Medicina care si acum ocupa scaune confortabile, isi fac banii de rata de masina din Comisii de Doctorat si manipuleaza banii Pharma care circula pe “sectie”

    G.

  5. FlorinD Says:

    andreanum , de acord cu tine ….

  6. dadatroll Says:

    Stai un pic, am crezut ca tu esti o tipa, te cheama Andreea. Acuma Ciomu asta iti spune domnule? Nu ma mira ca ia taiat la ala strugurelu.

  7. outwest Says:

    Nu stiam ca nu mai e Dom’ Profesor… Odihneasca-se-n pace!

    Recunosc ca m-a bucurat si maniat ce-ai scris. Ah, cursurile alea de doua pagini, excelent structurate, 3D in vorbe :) pentru care ne chema si la sapte dimineata… :) Chiar daca e prea putin probabil sa-si aminteasca fiecare fost student, m-am incapatanat sa-l salut pe doctorul Ciomu pe holurile umefeului si dupa anul II, si dupa vara lui 2004… si nu pentru “fronda” de a fi avut mai putini “picati” decat “norma” in seria mea. Pentru ca a fost mult mai om in fata unor pricajiti de studenti decat multi dintre ceilalti.

  8. ihtys Says:

    Incerc sa analizez neutru, dar profilul psihologic al D-l Doctor Sorin Oprescu ii corespunde expresiei din titlu.

  9. mado Says:

    poliţe, poliţe… viaţă!

  10. mutsunake Says:

    @Outwest: ma gandeam io ca esti de-al meu :)

    Dom’ Profesor e un personaj despre care merita sa scriu. Amintirile mele despre el sunt insa atat de grele, si unele atat de dureroase, incat va fi nevoie probabil de o dimineata in care chiar sa n-am nimic de facut, si sa pot sa le “extrag” din ungherul unde zac de atatia ani.

    Cat despre dr. Ciomu, continui sa cred ca omul asta merita o reparatie morala pentru carnagiul la care a fost supus; am incercat, aici, sa ofer un umil inceput. Insist, o reparatie morala nu e o disculpare a vinei pe care o poarta fata de pacient, ci o mai buna punere in context a ceea ce s-a intamplat.

    Eu nu i-am fost student, i-am fost coleg, si colaborator, desi as fi putut la fel de bine sa-i fiu student. I-am tinut grupe uneori, i-am corectat texte alteori. Mi-aduc aminte in ziua in care se petrecea asta mi-am spus ca e imposibil, un om cu atata har si daruire pentru Anatomie sa faca o greseala atat de catastrofica. M-am gandit ca isi lasase rezidentul sa taie; se practica; omul facuse sute de descensus testis la viata lui, putea sa faca interventia si cu ochii inchisi.

    Dar mai apoi, detaliile au continuat sa vina aberant, astfel ca n-am putut decat sa conchid ca suferise de o tulburare organica. Ceea ce, de fapt, s-a si intamplat.

    G.


  11. [...] “etice” ale Profesorului Sorin Oprescu in fascinanta rafuiala a dansului cu niste “delatori si frustrati” de la UMF (un fel de Conul Leonida fata cu [...]


Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.