Dati-mi (si) o veste buna.

Dati-mi si o veste buna. V-am ascultat, cuminte, cand ati izbucnit in ragete razboinice, si v-ati luat de guler de dincolo de sticla, spurcati si spurcand pe toti in jur. Asa e in politica, veti spune poate. De cand cu Cezar, si cu Cato, de cand cu moda togelor, asasinatul si tragedia prevaleaza nevoii de bine. In magma de rau, pe magma de rau, identificam un ghiocel de speranta.

Dati-mi, va rog, si o veste buna. Doar una. Atunci cand ma spal, cand imi beau cafeaua, atunci cand ma imbrac pentru infernul de afara, stiu ca un loc special, pe umeri, il las vacant pentru greutatile lumii. Lumea are, in fapt, sase miliarde de locuri vacante pentru greutatile ei! Ce ingrata poate fi lumea, nu? Ce nesimtita. Ce vulgara.

Lumea e proasta. Iar eu sunt calumea. Un banc stupid ce ma bantuie de cand nu-mi crescuse parul in barba iar cand radeam nu-mi apareau crevase zambitoare. Eu sunt calumea. Eu sunt CU lumea. Sa-mi fie asadar permis sa imi cer dreptul la acea veste buna.

De ce v-o fi asa de greu s-o dati? Ce va costa cainilor s-o dati? Caci ea exista.

….

In anumite dimineti nu pot citi presa romaneasca decat titlu cu titlu, rapid, sec, detasat. Azi, in dimineata cu pricina, e ca si cum in Romania Speranta n-ar fi iesit, totusi, din cutia Pandorei, ci ar fi ramas inauntru, in timp ce Furiile si Harpiile bantuiau pamantul. Si n-am sa fac gazeta de perete, ca tu sa ma crezi ca o fi chiar asa, iar mai apoi sa-mi spui suav si superior: eu nu mai citesc la gazeta, imi da gaze.

….

Presa e un rezonator dramatic al haosului intra-individual pe care cladim, cu care crestem, de unde ne luam energia de a contesta certitudinile. De multe ori resursa pe care o accesam e conflictul, e drama, e intunericul firii. Prin contrast, “EI” sunt rai, “NOI” suntem buni. Ei sunt jigodii, noi devenim un pic mai putin. Cine traieste, si cine moare, pe masa presei sigur n-a trecut controlul medico-veterinar in Romania, unde mai pe tot, si mai pe toate, colcaie viermele cald al violentei.

Violenta la cald. Violenta la rece. Violenta la colt de strata si in sufletul Gardianului de Copii. Violenta la nivel inalt, violenta la nivel scazut. Violenta la nivelul marii si in locurile de parcare. Violenta pe strazi, violenta pe autostrazi, violenta pe micile si pe marile ecrane. Violenta ca fenomen social, violenta ca boala psihica, violenta ca arma de distrugere in masa.

…

Violenta ca arma de distrugere in masa e o concluzie evident romantica. Pana la urma, iata-ma, popor, pe ce va puneti banul? Pe buna mea placere sau pe urletul meu din vorbele de mai sus?

…

Dati-va, macar din cand in cand, dreptul sa fiti furiosi pe ce merita. Merita sa fii furios pe faptul ca, obstinat, megafonul de la coltul strazii refuza sa iti mai dea …si…o veste buna?

G.