andreanum & co

azi-noapte, insomnia m-a muscat de fata. de regula, io dorm ca un bebelus curat si placut uscat, de cum pun capu’ pe perna, seara, pina-mi suna ceasu’, dimineata. care e secretu’? constiinta curata, normal. de multe ori ma trezesc cu doua-trei minute inainte de-a-mi suna ceasu’, ceea ce denota fara umbra de-ndoiala ca mi-a crescut un ceas interior (biologic ii zic savantii), care nu da gres niciodata. bine, mai sint si exceptii, cind ceasu’ meu interior suna pe la unshpe dimineatza sau dupa doishpe trecute de prinz, da’ astea sint cazuri rare si se intimpla, in special, cind cantitatea sau calitatea uleiului folosit pentru ungere, seara, a iesit cumva din parametrii uzuali.

deci, dupa cum spuneam, aseara am fost insomniac. cum somnifere nu obisnuiesc sa iau (n-am luat in viata mea vreunu’), am decis sa-l smecheresc pe tolomacu’ ene cu metode clasice: am inceput sa numar oi. dupa ce am numarat citeva stini intregi, de la noi din tara, cu tot cu patroni si sefi de liga (aolio, am pus si magarii, ma scuzati, ora tirzie!), am constatat ca sint mai treaz si mai revoltat decit inainte. booon, sa marim doza! mi-am zis, si am inceput sa numar tauri. dom’le, cirezi veneau! nu mai pridideam. alergau tropotind in jurul meu si io, cu o mina, ii apucam de coarne, ii doboram intr-o rina si ma urcam pe lesurile lor. pe la 327 m-am plictisit, prea devenise monoton, se stie ca taurii nu au dram de imaginatie si io, la ora aia, n-aveam nici un chef sa stau s-o fac pe matadoru’.

asa nu merge, am conchis, sa lasam animalele si sa trecem la masini. prima masina care mi-a venit in minte a fost logan-ul, drept pentru care am inceput sa numar veveritze. astea sint date dreacu’, in primul rind ca nu le vezi de crengi, apoi nici nu sint disciplinate, sa stea si ele potolite, ca oamenii, pina le bifezi. neaaa, mi-am zis, nu-mi pierd io timpu’ meu de somn cu numarat maimutzici din astea si gindul mi-a zburat imediat la ursul carpatin. nici pina la cinci n-am ajuns, ca era cam tirziu si restaurantele de liziera inchisesera, ca-n libertate sa-i numarati voi. oricum erau niste slabaturi, nici macar ca jumatate de urs nu merita clasat vreunu’, mieunau mai jalnic decit pisica vecinului, aia pe care am poreclit-o adidas, ca sare mai bine decit mizuno, a celuilalt vecin, careia nici macar efect nu poti sa-i bagi si refuza cu insistenta sa intre la vinclu’ usii de la intrare.

mi-am pipait buza si am descoperit ca e cam umflata, in ciuda faptului ca io ma simteam dezumflat de-a binelea. pai si io cum mai dorm in seara asta? disperat, am incercat sa numar lilieci, da’ astia, zbuciumati cum sint, ricosau din pereti in capu’ meu si-mi zguduiau memoria din soclu, fortindu-ma sa reincep numaratoarea de fiecare data. mi-am ridicat fata spre cer si, cu voce muta, am implorat: Dumnezeul meu, de ce n-ai nascocit si tu un animal care sa se preteze la numarat?

crocodilu’ este un animal reptilian de clasa medie si ferocitate maxima. n-am citit asta nicaieri, da’ la ora aia asa mi-a venit, te pui cu somnu’? hai sa numar crocodili, ar fi fost pentru prima data in viata mea si m-am gindit sa fiu si io original. in ciuda pericolului, am numarat cu succes vreo paishpe, cind mi-am adus aminte de un documentar bibisi in care un crocodil insfaca un tauras de pe mal si il tiraste in mocirla, moment in care am uitat subit numarul de crocodili si am decis ca mai bine numar papagali, ca cu astia pot sta linistit pe mal. la papagali am intimpinat prima problema majora: semanau atit de tare unul cu altul, incit n-am stiut cu care sa incep, asa ca am renuntat si i-am bagat pe amindoi in cusca, sa-i numar alta data. purici. PURICI? ce dracu mi-a venit? pai io nici nu stiu cum arata un purice, darmite sa-i mai si numar. de unde stiu io ca nu numar un paduche mai atletic, o capusa cu bretele sau o furnica in stadiu de fat-frumos? e ca si cum as numara mere cu gutui si dude, iar rezultatul va fi, in mod sigur, viciat. care stii, mah, cum arata un paduche?

ma uit la ceas si vad cum limba mare trece de 6. e si jumate, imi zic in gind, in alte nopti, la ora asta, dormeam bustean. lei nu merita sa numeri, asta am stabilit mai demult, ei nu prea se sufera reciproc si trebuie sa umbli prea mult pina insumezi citiva, plus ca au prostul obicei sa te muste de ureche sau coapsa, depinde pe ce parte alergi, ceea ce nu este deloc compatibil cu statutul de somnolent. euro nu stau sa numar acum, pentru asta iti trebuie cap limpede si daca aprind lumina imi zboara somnu’. deodata m-am plesnit peste frunte si apoi am stat linistit 15 minute sa-mi aduc aminte de ce. asta e: sa numar somni! m-am dezbracat de caracter si mi-am dat tricou’ jos, m-am urcat pe trambulina si am plonjat in apele dunarii albastre. am dat reset la abac, am deschis ochii, i-am inchis la loc, am tipat cu bule de aer pline de nervi si am iesit pe mal sa-mi torn visine pe globii oculari si whisky pe git, ca sa-mi treaca gustu’ de mlastina. cum dracu’ vietuiesc, dom’le, somnii in mizeria aia? daca turnam niste pamint si vreo 4-5 camioane de ingrasaminte, trecem dunarea la pas, nu mai zic ca am putea transforma insula brailei in ditamai continentu’. sau brailii, cum e corect? ca doar e drumu’ taberii, nu drumu’ taberei. sau nu? cum e?

ce sa mai numar io? m-am sculat intr-o rina si am dat roata cu ochii prin casa. era intuneric bezna. m-a trecut un fior; sa vezi ca am uitat sa las frigideru’ deschis. m-am sculat alene si l-am verificat; asa era, era inchis. m-am felicitat batindu-ma pe umar ca am uitat sa-l las deschis si m-am intors in pat. ce sa mai numar?

afara s-a pornit un vint salbatic, necrestin. plopul ala de tuia sau baobab - ce-o fi (chiar, ce dracu’ o fi pomu ala de sub fereastra?) imi bate in geam ritmic, aproape amenintator. apropo de baobab: io nu m-am priceput niciodata la conifere, dar stiu ca singurul conifer care isi pierde frunzele iarna este zada. ce jalnic arata un conifer in curu’ gol, cred ca de-aia a si aparut obiceiu’ de-al impopotona cu globulete si ghirlande, de craciun. tuz gura matii de pom timpit, cum dracu’ sa dormi in conditiile astea? am inceput sa numar izbiturile din geam, dar m-am plictisit repede.

apoi, cu ultimele puteri, am renuntat la numarat, am inchis ochii si am adormit bustean.