elucubratii, dar fierbinti

ianuarie 30, 2008

Stai citeodata si te gindesti ce este omul?, exista dreptate?, este sufletul nemuritor? si brusc te paleste realitatea peste ochi: in casa e frig, gazele se scumpesc, lumina la fel, piinea e de evitat oricum ca ingrasa, multe lucruri indispensabile azi ne devin inutile miine.

Eu m-am gasit sa racesc si sa fac febra taman azi, in ziua Domnului in care vecinii mei de la etajul 1 au facut o mica inundatie pe tot etajul, dupa care nu stiu ce dracu au facut de am ramas tot blocul si fara caldura si apa calda. Sau nu, se pare ca apa calda e, dar fiind 17 grade in casa nu stiu cine are tupeul sa-si faca baie ca sa-si dea pensia pe pilule.

Mai ramine sa se ia si curentul si gazele, sa aiba loc un cutremur urmat de incendiu si pot spune ca evul mediu de care abia ne desprinseram (ca natie) poate sa se reinstaureze lejer. La mine in bloc si in intreaga noastra tara. Fara apa la robinet noi, astia de la bloc, suntem pierduti; nu mai exista nici cismelele alea la coltul blocului sa zici ca iesi si iei de acolo. Daca nu ai apa ti se impute si buda, iti coclesc vasele in chiuvete si se aude horcaiala tevilor goale. Daca nu ai gaze mori de foame, si nici butelii nu stiu de unde naiba se mai iau; plus ca e periculos naibii sa desfaci furtunul de la conducta de gaz si sa-l montezi pe ala de la butelie, ma gindesc ca strinsul de surub mai tare produce caldura care da lumina flamei in care mori dracului. Ma rog, poti gati la microunde, asta in cazul in care nu se ia si curentul. Fara caldura, gaze si lumina in blocuri e sinistru: e prea liniste, se aud gemetele de dupa usi, tusele si flegmele nocturne. Mai ales intr-unul vechi si comunist ca al meu si populat de huhurezi de 85 de ani care uita apa deschisa si apoi uita sa cheme instalatorul, pe care pe urma uita sa-l plateasca…

Cind vom ajunge iar la luminare, foc cu lemne si fintini cu ciutura, atunci s-a incheiat o bucla, probabil urmeaza a se naste alt Al.I. Cuza, iar incepem sa avem speranta civilizatiei, si tot asa. Adica cum dracului ma, toata omenirea evolueaza in sensul ca  devenim din ce in ce mai dependenti de toate lucrurile care sunt “pe sfirsite”? Ceva e foarte gresit pe lume…

PS: Precum sesizati, sunt intr-o mica repriza de delir, fiindca paracetamoalele si humexurile si toate alea nu ma ajuta sa cobor temperatura mea sub 40 si s-o urc pe a camerei pe la un 20. Dar voi invinge :D

6 Responses to “elucubratii, dar fierbinti”

  1. irina Says:

    draga andreanum, eu iti doresc sa te faci bine repede… cu atat mai mult cu cat nu ma simt pregatita sa fac fatza fantazarilor tale de 40 de grade :D

  2. Felix Says:

    fii barbata. stiu pe cineva care are sub 5 ani si a trecut in 3 zile peste viroza care bantuie capitala.

  3. andreanum Says:

    a, stai, ca eu nu am viroza: eu am mers pe jos, am transpirat si m-am descheiat la jacheta si am mai mers vreo 2 km. Nu am captat nimic de la altii, s-a activat ceva din mine :D

  4. andreanum Says:

    Episodul 2 al crizei caldurii: nici diseara n-o sa avem caldura!
    Explicatia este romaneasca. Exista o spartura in teava de caldura undeva intre etajul 1 si parter. De aseara se duc negocieri si tratative metafizico autointerogative cu privire la dilema scarii: de unde sa se apuce instalatorii sa sape? De sus in jos sau de jos in sus? E, aceasta pricina antica inca nu a avut rezolvare la noi in bloc, motiv pentru care votul se amina pina miine, pentru ca instalatorii, dupa ce au asteptat citeva ore decizia si-au gasit alt loc de munca.

    Situatia ma amuza fantastic, asa ca ma voi trata cu o carte despre imbecilizare :)

  5. tractoristu Says:

    ca tot s-a dat liber la elucubratii… sapatul e de sus in jos. de jos in sus e scobitul, caz in care instalatorii se mai numesc si scobitori.

  6. andreanum Says:

    scobitorile nu mai sunt ce-au fost odata… nu s-au gasit scobitori, si era degeaba si daca ii gaseam, penca doamna de la parter nu vrea scobeala, tot asa cum, din aceleasi motive, aia de la 1 nu vrea sapeala. Noi, vecinii, comunitatea, incercam sa convingem macar una dintre ele ca e spre binele nostru comun, al tuturor, ca una sa cedeze. Dar e chestie de orgoliu, principiu si nevroza acilea, nu e ase simplu.

    Pentru a largi viziunea asupra scarii noastre, iata ce jelanie/anunt/amenintare putem citi la avizier:
    http://andreanum.wordpress.com/files/2008/01/lansari-011.jpg

    Vorba poetului “E razboi, Ioane” :D


Leave a Reply