andreanum & co

Mi-a scapat momentul. Eram preocupat cu sferele mele inalte, miscatoare in spatii tetra. O secunda, m-am intors la ce credeam eu ca ar conta mai mult in viata mea ori a ta, ori a altora. Si, ca’n bancul cu ardelenii, melcu’ Tsusti!

Consiliul National de Studiul al Arhivelor Securitatii, zis si Cenesas, zis si Comisia Ticu, zisa si Inchizitia lu’ nenea Secu, a fost gasit ca fiind neconstitutional de CC. Pacat ca CC, in zilele noastre, inseamna cu totul altceva decat acum 20 de ani, dar hai sa o mai zicem o data setos. CC a gasit Cenesas ca fiind neconstitutionala, pentru o suma de motive care o descalifica. Ca un castel de carti de joc, Consiliul se prabuseste. Un alt CNSAS ii va lua locul, pentru ca Centrul ramane in picioare si studiaza la pantagruelicul milion de dosare care ne vor ajuta, in timpul vietii noastre sau a copiilor copiilor nostri, sa identificam cine pe cine a turnat, cine e de vina ca cine a mers la Canal, unde a disparut unchiu’ Pandele cand a zis ca se duce la pescuit etc.

Sa fiu bine inteles. Nu exista in mine nici macar o iota de empatie pentru Securitate. A fost un organism abominabil, respectat (sic!) si de STASI, si de KGB, si de CIA, si cine e fan Pacepa ar putea sa inteleaga si de ce. A stat la originea unei caracatite autoritariene care poate foarte bine sa stea la radacina unui model teoretic al nevrozei prezente la romani. Nevroza de “cadre”. Nevroza paranoida de “spuselea la tovarasa educatoare” dupa care te trezeai mutat din clasa si eventual mai ramaneai si repetent de cateva ori. Nevroza “originii sanatoase” furata ideologic dintre zidurile Berlinului.

Securitatea, ca organism, e o gaura neagra in care nu putem sa nu ne uitam acum, ca avem cum, ca avem cu ce. Centrul trebuie sa ramana in picioare. Eu am fost mirat de la inceputurile CNSAS-ului, insa, ca un Consiliu a avut abilitati juridice de a emite “verdicte” (ce-or fi alea, si care urma sa fie sentinta?) vis-a-vis de existenta “securistilor”.

Fara doar si poate, Securitatea a insumat un aparat care continea agenti, sub-agenti, mini-agenti si sugatori de deget al unui agent care scriau la carnetsel. CNSAS nu a facut o diferenta foarte clara intre cine a supt, si cine a dat degetul, ba mai mult venea acum ceva vreme sa detalieze, pe criterii indoielnice, ce ar insemna “politie politica”, in dorinta unei mult-dorite lustratii.

Doresc lustratie. Doresc lustratie asa cum mi-e sila pana-n fundul splinei de tupeul unui Voiculescu, al unui Copos, cand il vad pe Becali povestind a la Clark Gable cum si-a facut el primul milion de dolari din…ihim…oierit. Dar nu doresc o vanatoare de vrajitoare. Nu imi doresc ca distractia de week-end sa fie sa-l vedem pe Cazimir Ionescu linsand moral o alta persoana care a “colaborat”. Printre altele, linsajul moral al Monei Musca pentru mine a fost suficient, si a avut o finalitate.

Anul acesta, cand “Revolutia” a atins o maturitate si poate unii dintre voi care ma cititi acum veti vota anul acesta pentru prima oara, am tinut mortis ca in zilele 17 - 23 sa re-tin un doliu al meu pentru ce s-a intamplat atunci. Am revazut imagini ne-montate de la asa-zisa “miscare populara”, si mi-a devenit evident (dar oare Doamne am fost vreodata un naiv?) ca oamenii de pe strada au fost o carne de tun care au murit pentru ca trebuiau sa moara, dar nimic mai mult. Dincolo de acest adevar, s-au aflat, si se afla, usile inchise a Securitatii. Securitate care a vrut ca Ceausescu sa pice. Securitate care a vrut ca Iliescu sa urce.

Securitatea si Virgil Magureanu au participat dupa aia in pastrarea puterii in jurul lui Iliescu. Securitatea, cand Iliescu a devenit indezirabil pentru ca mergea tintit spre “reales, la al 15-lea congres”, l-a zvarlit cat colo in favoarea unui Constantinescu genuin, dar naiv ca o domnisoara inca neviolentata de barbatul viril. Patru ani mai tarziu, scuipat si scarbit, acest al doilea presedinte s-a declarat invins de cine? Bingo. De Securitate.

Nu exista indoiala in inima mea, iar o serie de evidente vin a sprijini aceasta speculatie pana una alta, ca si in prezenta guvernare exista strans infipta in vintrele Guvernarii o mana “bine intentionata”. De ce-ar fi facut Basescu pact cu PC-ul cand s-a declansat guvernarea minoritara? De ce ar fi in continuare Basescu in conflict cu Guvernul, improscandu-ne cu concepte de “oligarhi” la tot pasul, cand e stiut ca “oligarhia” e un termen paleo-comunist uzitat pentru identificarea agitatorilor in perioada post-revolutie bolsevica?

Exista doua feluri de lustratie. Exista lustratia naturala, in care aparatul de acum se va perima moral, si va ajunge o relicva la doua-trei generatii dupa zilele noastre. Acesti ‘eroi necunoscuti’ care ne conduc destinele imbatranesc. Poate ii vedeti pe strada. Poate stau si ei la coada la lapte ca si parintii sau bunicii vostri. Sa nu va imaginati ca fiecare Securist si-a facut o Vila, si conduce un BMW. Ar fi atat de idiot sa se expuna intr-o opulenta impromptu. Iar Securitatea a fost orice, dar nu o masinarie de idioti. Idioti sunt politicienii care vorbesc despre ei. Idioti sunt analistii care le remarca prezenta in fiecare tomberon. Idioata e si societatea civila care crede ca CNSAS e solutia la o problema prezenta, si perena. Lupul e paznic la oi, mai nou. Iar oile continua sa fie ale lui Becali.

Un al doilea fel de lustratie ar putea fi reprezentata de ceea ce unele ziare au cerut sistematic, anume declasificarea informatiilor aflate la Centru, si publicarea numelor cu “cine si ce a facut”. Bineinteles, exista pericolul unei reactii viscerale extreme, oameni sa ia batele si furcile si sa sparga geamurile la sediile de partide cand vor afla ca un Geoana, un Nastase, un Agathon poate, au avut rol si in aparatul pre-decembrist, si ca Bombonel nu era doar un alint. Exista, asadar, pericolul. Dar ceva ma face sa cred ca ce intretine ideea unui pericol e LIPSA unui adevar, si propulsarea circulara a unei credinte ca e mai bine sa nu stim, sa nu ne doara capul, ca sa putem sa continuam sa judecam drept mizerabila existenta noastra, si democratia noastra.

Uneori a scoate soricelul din cacat inseamna sa-ti bagi mainile pana la gat in balega cu pricina. Adevarul nostru a fost, si ramane, un soricel care fugea de o pisica, si care a intrat intr-un grajd unde o vaca rumega linistita la nutret. Ascunde-ma, ascunde-ma! a urlat chitaitorul in chinurile disperarii. Iar vaca l-a ascuns, scremand o balega suficient de mare incat l-a umplut pe soricel de respect.

Pisica a venit, a observat codita ramasa tremurand la suprafata. Cu doua gheare, tacticos, a bagat mana in balega, si a scos soricelul.

Si l-a mancat.

Domnilor, sa ramanem lamuriti. CNSAS a murit, in forma in care se afla.

Nu oricine te baga in cacat, iti vrea raul. Nu oricine te scoate din cacat, iti vrea binele.

Toate bune,

G.