La adormire

Murmura-mi la ureche povestea cu un print si-o printesa

Si-un turn, si-un balaur cu

Dinti de arama. Ea avea tata bun, dar si-o mama

Vitrega, Rea. Toata noaptea nutrea cum sa scape de fata, si-a muncit

Noaptea toata la o vraja de sange. Si cum visul ajunge din zori realitate s-a facut

ca un Turn a cuprins-o pe fata unde visul n-ajunge si-a ridicat-o la Cer

Ce mister, ma gandesc, bine-ascuns printre gene, ce-ar fi fost daca Mastera ar fi fost

Brusc cuprinsa de-o lene, bine-asa cum e-a mea de acum, dar povestea imi spune ca’n scrum

S-a coclit cel balaur cu trei randuri de dinti ca sa-l rupa pe print de va fi sa’ndrazneasca pe

Printesa s-o ceara. Nu-i oricum prima oara cand adorm pe povestea ce-mi zici, e o simpla

Mangaiere complice. Dar sa nu divagam, ea era prinsa’n turn cu malefice lanturi. El visa

Ca il cheama din Ceruri. Am sa adorm, si-am sa am aripi – chiar asa isi spunea naiv

Printul. Dormi, copil rasfatat e si maine o zi sa-ti continui prin murmur

Povestea.