andreanum & co

Sunt zile, cum a fost ieri, in care imi doream sa ma intrebe toata lumea “Cine e Emma?”,”La ce sa nu renunte Aida?”, “cum putem sa facem asta, cum sa facem ailalta” etc etc. Am zis tuturor ca o moara stricata despre cazul asta, imi dadeam seama ca ceva nu merge cum trebuie, cu siguranta nu asa trebuie sa procedez, ci altfel, dar “altfel” nu-mi venea in cap.

E greu sa ceri bani unui om, mie mi-e, e greu sa il faci si sa se uite spre tine cind ii ceri, dar-mi-te sa bage mina in buzunar, sa-ti dea 3 parale si sa-ti multumeasca ca i-ai dat ocazia sa apara in rugaciunea unui copil. Eu n-am stiut niciodata cum sa cer bani in modalitatea cea mai eficienta, de-aia mi-am ales o meserie in care singurii bani pe care ii manevrez sunt aia din salariu; sunt convinsa ca exista manuale, ca psihologic vorbind exista o “cheie” a meseriei de colector sau organizator de baluri filantropice (sau poate chiar exista un nume pt ei in nomenclatorul ocupatiilor si nu-l stiu eu), ca daca folosesti cum trebuie cuvinte si gesturi, figuri si intonatii omul va simti ca sa doneze bani pt cauza x este cea mai mare fericire a lui si il va implini ca fiinta.

Miine Emma va fi operata pentru a i se extrage ganglionul inghinal care face probleme. Tare as vrea ca mîţa mica sa invinga nenorocita asta de boala, pe care, fiindca ma infioreaza sa-i pronunt numele, o voi numi de-acum “soarece”.
Sunt absolut convinsa ca il va invinge pe !