Puzzle

Am hotarat sa petrecem mai mult timp impreuna. Si nu oricum, ci “impreuna”. Impreuna poate insemna multe lucruri, dar in esenta noi il intelegem ca un act de cooperare, in care amandoi contribuim la o activitate cu beneficii si satisfactii reciproce. Stim cu totii care e prototipul de “act de cooperare etc etc”. Noi am zis sa ducem asta un pas mai departe.

….va ganditi la ce ma gandesc?

Vineri ne-am dus la Omer des Serres. Omer des Serres e un magazin de toate felurile. Gasesti acolo guase, acuarele, creioane colorate de diferite marimi, gume de sters, gume de mestecat, plastiline, pamblici, pamblicutze, kitsch-uri pentru copii si kitsch-uri pentru adulti…Si Puzzles.

Am ajuns sectiunea Puzzle! cu un Evrika! pe buze (Update: a fost ideea ei). Asta e. Uite, asta putem sa facem impreuna, un act de cooperare care ne va aduce beneficii reciproce. Zis si facut, ne-am apucat sa cotrobaim. Il vrei pe ala cu tigru? Nu, mie-mi plac pisicile alea. Ce zici de insula asta? E nasoala, ce-ar fi mai bine castelu’ ala? Nuuu, uite o poza misto aici.

De la o vreme, ne-am prins ca scrie si cate piese are Puzzle-ul. Erau de 500, 1000, 2000 si 3000. De piese. Acuma, noi suntem oameni destepti, cu facultate, vorbim limbi straine fluent, cu alte cuvinte avem pretentii. Pretentii de puzzle. Astfel ca am zis sa nu ne facem de rusine in fata casierului cu un mizilic de 500 de piese. Da nici sa exageram cu ala de 3000 ca e abia prima oara cand facem asta.

Asa ca am ales un Puzzle polonez cu Piata Rosie seara pe la asfintit. Doua mii de piese. Adica mici bucatsele de puzzle. Ieftin ca braga, si uite ce motiv sa petrecem mai mult timp impreuna intr-un act de cooperare care…stiti despre ce vorbesc.

Si am venit foarte fericiti acasa. Ieri am planificat o cina romantica esentialmente invartita in jurul gratarului nostru Big Mean Grilling Machine by George Foreman. George Foreman a fost boxeur, campion mondial la grei. Era normal ca la pensie o sa ajunga sa vanda gratare electrice. Noi l-am cumparat in reducere, a fost cea mai importanta achizitie a anului, pentru ca acum putem sa facem ciocanele si souvlaki. De dieta.

Ea a gatit toata ziua la Big Mean Grilling Machine tot felul de lucruri bune. Eu nu mai stiu cu ce ma ocupam, dar sigur am fost foarte ocupat. Am montat un fel de masutsa japoneza in centrul sufrageriei, am deschis o sticla de vin, si pe la asfintit de soare asa ne-am infruptat impreuna. Sa-i dea Dumnezeu sanatate lui Big George. Foreman. Foreman inseamna maistru. Big George nu-i maistru, ci maiastru. Deci am mancat foarte bine, am baut si niste vin.

Si ne-am apucat de puzzle.

Puzzle-ul are 2000 de piese. Mici. Bai, sunt atat de mici incat iti vine sa-ti scoti lobii frontali pe urechi. Noi suntem oameni destepti, vorbim fluent limbi straine, dar cu siguranta nu stim sa citim numere pentru ca scria pe kant: produsul final are 96×68 cm. Sa ne intelegem. Un metru pe trei sferturi. A doua mii de piese mici mici, mititele si mai miticutse. Unele cu trei laturi, altele cu patru laturi, unele cu gauri altele fara gauri, ci cu protuberante.

Am ras amandoi spastic, si am mai tras o dusca sanatoasa de vin. Nu ne fac pe noi polonezii. Astfel ca ne-am apucat, cu alte cuvinte ea s-a dus sa isi faca un dus, iar eu am ramas cu un pahar de vin in stanga, si cu sute de mii de milioane de optiuni pe masa. La propriu. Si de unde s-o apuci?

A trecut un sfert de ora. A trecut jumatate de ora. Inainte sa plece, ne apucasem sa sortam pe culori. A fost ideea mea, o idee magistrala (Update 2: Si asta a fost ideea ei). Hai sa incepem cu cerul! Problema a devenit evidenta la vreo 20 de minute dupa aia (duh!). Jumatate din puzzle e cer, sau norisor, sau cer cu norisor in fundal. Nici o problema, mi-a picat o fisa dupa alte 45 de minute in care ea se lafaia sub apa fierbinte, si canta o dulce melodie in timp ce mie-mi plezneau tamplele, ce-ar fi sa incep cu…marginile?

Si-am luat din nou abacul la mana, blestemand usor printre dinti ora si ceasul si mandria si pipota care a trebuit sa se umfle, o suta, doua sute, vezi margine? Pe masa. Nu e margine? Fuck off! Si da-i si lupta si da-i si lupta ca de la potuszopt….Si-am adunat vreo doua sute de bucatele de margini pe masa. Eram foarte multumit. Atat de multumit am fost cu atat mai mult cu cat incepuse sa prinda contur. Eram extatic. Puzzle-ul incepuse sa prinda contur mai ales pe marginea superioara. Conturul era o linie, cu un colt, si o margine. Albastre. Trecusera trei ore, vinul se terminase, aburii trecusera, ea se intorsese de la dus si acum sorta si ea la abac. Doua mii de piese.

In patru ore, pusesem cap la cap vreo 30. Majoritatea erau bleumarin, sau cu norisor, si mai adunasem vreo 10 care formau marginea inferioara dreapta, pe care e logo-ul firmei. Pe la 10 noaptea ne-am dat seama ca nu ne ajunge masa, dupa ce-am masurat cu ruleta. Ne-a dat cu virgula, astfel ca azi mergem sa ne cumparam o rama pe care sa putem sa continuam.

Uite asa petrecem mai mult timp impreuna, in cooperare, facand activitati care sa ne aduca beneficii reciproce, inafara de…stiti voi ce. Nu-i asa ca-i fain?

G.