Mantra de deblocare

Se intampla din nou. Nu am ceva interesant de discutat. Nu e nimic interesant de abordat, desi zilele trecute au fost foarte ocupate. Am facut o multime de lucruri. Am citit suficient de multe trasnai ca sa am ce povesti. Si totusi, nu se leaga, nu vine “laolalta”, nu se “cristalizeaza”. In momente ca acesta, nu pot decat sa imi aduc aminte cat de bine ma simt atunci cand scrisul vine automat, si intru pe “autopilot” pentru ca ceea ce trebuia scris, trebuia scris si gata. Nu e ca si cum as sterge cu creionul pe hartie o data la trei cuvinte, ceea ce fac acum la modul virtual. Backspace, backspace, select, Delete, Enter, oufff….

Deja de mult timp, mantra mea de deblocare e sa scriu despre blocare, sa expun blocajul ca ceea ce e, un ghemotoc de jeg infipt bine undeva pe tseava mea informationala. Si despre ce ar putea sa fie vorba? Oboseala? E la ordinea zilei. Probleme? De ce-ar fi mai multe ca de obicei? Nervi? Exista mici cohorte de soarcei care au grija sa mi-i danteleze putin cate putin, cu gherutsele lor pline de agenti patogeni si incisivii lor simpatici doar in desene animate, dar care in viata reala imi dau fiori. Soareci si nervi. Uite un titlu de roman care invariabil va conduce la “Oameni si soareci”. Noi si soarecii impartasim 25% din materialul nostru genetic. Unii mai mult….altii mai putin…

Dar de ce-as scrie de soareci si oameni? Fiecare cu institutul lui de cercetari, nu? Si asta in timp ce noi experimentam pe tulpini purificate de rozatoare acele medicamente miraculoase care ne ajuta sa traim mai mult, sau mai bine, sau sa traim oricum numai sa traim. Si atunci, ma intreb daca 75% din populatie, poate chiar mai mult, are un tip de credinta in Dumnezeu, in Viata de dupa Moarte, in Campiile Elizee sau macar acolo, un petec de Rai si un tsintar cu Pafnutie, de ce nu ne-am bucura la proximitatea mortii ca de un bilet clasa I la existenta eterna? Nu mai tu boala, nu mai tu buba, nu mai tu durere de cap suparatoare…nu mai tu blocaj literar.

Sunt impresionat adeseori de dedicarea oamenilor care se arunca eroic sa salveze alti oameni cu ficatul mancat de carii, cu inima facuta praf si plina de dopuri si dopuletse de grasime, parinti ajunsi la varsta la care orice miscare are o durere…dureros de dulce. Sunt impresionat de eroismul lor, de nebunia lor, si de pasiunea lor spiralant destructiva cu un Dumnezeu al tenebrelor, care n-a facut nimic sa previna boala dar brusc ar trebui sa intervina, marinimos, si la un pocnet din degete sa rezolve situatia.

Sau poate ne-o trebui un fel de Maica Tereza. Poate sprintul eroic de salvare a seamanului e o metoda impromptu de restaurare a credintei personale in Pafnutie si in Rai si in mierea eterna si toate celalalte zaharuri care nu ne vor da diabet, ci ne vor hrani epifiza si Spiritul si Sufletul si Self-ul. Exista sex dupa moarte? Poate doar la musulmani, desi ar fi o ironie sa te trezesti cu 72 de virgine si sa te uiti si….oh, Allah, ce crud ai putut sa fii!

Dar am luat-o cam excentric. Acesta este un articol despre blocajul meu in a scrie despre un subiect “relevant”. Uite, cred ca asta e problema, cred ca problema e ca subiectele relevante uneori ajung sa ma enerveze atat de mult, pentru ca inteleg in acelasi timp inertia incredibila a oilor populationale care au renuntat la gandire individuala in favoarea unui behait la unison. Au venit hotii si ne-au furat branza! Beeeeheeeeheeee, si crontz crontz la firul de iarba, si zapp-zapp la televizor, si grrr-grrr dupa o gura de coca-cola, si oaia rumega, se uita la DDD, mai da pe iRealitatea, mai asculta trei vorbe de-ale lui Badea, acel om care traieste in Romania si asta ii consuma tot timpul…Beeeeheeee si crontz crontz, intre oi si soareci exista 30% gene comune, si exista mai multe asemanari decat deosebiri la nivel de fenotip.

Oile si soarecii au un comportament social analog, mananca grauntse, nasc pui vii pe care ii hranesc cu lapte. Din pacate, omul s-a hotarat sa domesticeasca….in fine, va aduceti aminte de Aventurile Familiei Roademult? E o poveste extraordinara, dupa ce am citit-o m-am indragostit iremediabil de soarecii de camp. Nu aia de casa, nu hamsteri, nu porcusori de guineea, si nici macar sobolani, ci soarecii de camp cafenii.

Soarecii de camp cafenii sunt mititei, pufosi, matasosi chiar, au blanita maronie si o coada mai scurta decat a verisorilor lor de sub talpa casei. Traiesc in pamant si mananca magiun de papadie probabil, sau sote-de-radacini-de-tipirig. Foarte gustos. Cand eram pusti, obisnuiam sa ii prind cu latul furcii si apoi ii bagam in hanorac. Mama se oripila, soarecii transmit boli, daca te musca poti sa iei turbare sau, si mai rau, negi.

Am incercat si eu sa ma vindec de negi prin metoda Huck Finn. Huck Finn zice asa, ca trebuie sa crestezi negul in cruce si sa pui o jumatate de bob de fasole pe taietura, iar cealalta jumatate sa te duci sa o ingropi in gradina la miezul noptii pe luna plina. Jumatatea din gradina o sa traga apa, si o sa traga si negu’. Asa i-a zis lui un negru, un Blandul Ben sau ceva. Eh, si aveam un neg, nu cred ca de la soarece dar cine stie. Asa ca am furat un bob de fasole din camara, am asteptat seara de seara sa se faca luna plina, si apoi la momentul potrivit am procedat exact dupa reteta.

Carevasazica, cu un cutit bont m-am taiat pe deget, si apoi am rupt bobul in doua si o parte am pus-o pe taietura. Am stat vreo 5 minute, in care m-am gandit obsesiv daca ar fi trebuit sa spun ceva, poate niste cuvinte magice? si apoi m-am dus prin feldera in gradina. Acolo aveam un mar. M-am dus langa mar, era intuneric, era lumina de la luna, o nebunie, si am sapat cu unghiile o gropitsa in care am ingropat celalalt semibob de fasole.

Si apoi m-am dus la culcare.

Stau si ma intreb, acum ca m-am deblocat (apropos, m-am deblocat, ceea ce se simte foarte bine), deci stau si ma intreb daca asta o fi un corolar acceptabil al discutiei despre antidepresive. Sa presupunem ca n-am gasi nici o diferenta intre prescrierea unui medicament X pentru tratamentul depresiei, si solutia magica a Blandului Ben, care presupune sa crestezi pacientul in frunte, sa-i pui un semibob de fasole, iar celalalt sa-l ingropi in gradina noaptea pe luna plina. Ar fi acceptabil?

Nici pe departe, dragilor, medicamentul X merge 7 zile pe saptamana, pe cand bobul nu poti sa-l ingropi decat functie de fazele lunii.

G.