andreanum & co

* Prima parte a vizitei in Bremen continea comparatia rusinoasa, desantata si tendentioasa cu Fetestiul autohton. Desigur, in realitate Bremen nu are nimic de-a face cu Fetestiul, nici macar nu am vazut romani pe acolo, desi recunosc ca am vazut un Logan cu nr permanent de nemtzia.Si cum Bremen e aproape de o mare, am hotarit sa-i zic Constanta Germaniei (si sa stiti ca si aici erau turci multi, sa te vad io Liviule ca mai zici ceva acuma )

Desi mititel, Bremenul e un oras destul de cochet. Foarte multi negri, multi arabi, multi biciclisti si destul de multi saraci. Pe poduri si la colturi erau cersetori care pur si simplu stateau in cur, cu picioarele relaxat intinse cit sa ocupe ceva din trotuar (sa nu poti trece fara sa-i arunci macar o privire, totusi), cu o cafea alaturi si o tigara in coltul gurii, si asteptau sa le bagi in traista sau in cutia de conserve care le acoperea dinaintea. Multi erau in zonele cu shaorme, kebap si kiosk, toate detinute de arabi. Mai erau si cafenele si pizzerii deschise de italieni, dar incomparabil mai putine. Desigur, nu putem ignora multele gherete de crenwurst si cirnati ferti, fripti, cu mustar si catchup sau sub forma de hot dog. Multe si aratoase de-ti ploua in gura.

Au foarte multe poduri si pasaje supraterane (unu din asta, dar mai mic, o sa avem si noi la Basarab); De fapt, nu parasesti autostrada brusc, ea te duce si prin oras (desigur, ai semafoare si giratorii), pe care il traverseaza in sensul firesc, dupa care isi continua drumul spre urmatorul oras (la ei de fapt nu cred ca exista o delimitare fizica intre autostrazi, ci se continua una cu alta); sub poduri de obicei se parcheaza bicicletele.

O faza foarte misto la acest oras este ca in centru nu prea exista trotuare (si daca exista au cam 3-4 degete inaltime). Alea de care zic eu ca nu exista exista de fapt si ele, dar sunt delimitate doar de trei rinduri de piatra cubica de culoare rosie. V-am zis in postul trecut despre butonii argintii insirati pe trotuar care conduceau turistii far de ghid spre toate punctele de interes din centru. La astea se adaugau zecile de panouri cu strzi, obiective si distante. Era imposibil sa te pierzi sau sa ratezi ceva.

Lipscaniul local, cam de 3 ori mai mare si cam de 100 de ori mai misto (culmea e ca la ei nu miroase a urina prin pasaje), e tot pietonal (e singura asemanare, de altfel). Cladirile sunt vechi, stradutele inguste, dar ingrijite.

In tota orasul, periferie sau buric de tirg, nu exista sa fie mizerie. Bai, dar deloc. Nici macar mucuri de tigara desi se fuma la greu, in clusiv femeile, inclusiv pe strada, in statii, in cafenele, restaurante, refugii, subsoluri si dormitoare.

Unul dintre cele mai misto hoteluri este din reteaua Best western zur Post. E vizavi de gara, in greapta. Zice pe el ca are 4 stele: n-are. Are vreo 3. Daca te uiti de afara, esti impresionat, fiindca hotelul e o cladire veche. Sau asa pare. Pe dinauntru observi vechiul, care nu e deranjant, dar iti dai seama si de mici semne de paragina. Multe clante, usi, praguri si bucati de covoare nu s-au mai inlocuit de mult. E departe de lux, dar la fel de departe si de jeg sau disconfort. Desi se lauda cu 4 stele, nu are halatul de dus si papucii inclusi, desi in prima seara am beneficiat de u pachet promotional de week-end, in care pe linga astea ne-au dat si o cutie de bomboane. A doua seara n-a mai fost cazul, am platit pentru halat si nu ne-au mai adus si papuci, desi mocheta nu era nici curata si nici misto de pasit descult pe ea. In fine, sa nu circotesc mai mult decit e cazul, fiindca m-am simtit bine acolo. Camera dubla superioara cu birou a costat cam 150 euro/noapte.

Ce au misto nemtii si cred ca ar fi simplu sa faca si ai nostri asa. La marginea oraselor, de-a lungul centurii, exista parcele de cite 100-150 mp, pe care primaria ii vinde sau concesioneaza celor care locuiesc la bloc. Fiecare om care isi face gradina acolo e liber sa planteze ce vrea, cu conditia sa nu locuiasca acolo. isi poate ridica si un chiosc sau o casuta gen magazie, pt vreme ploioasa. Ideea nu e de casa de vacanta, ci de loc in care sa vii in week-end si sa-ti speli creierii: plantezi o floare, sapi la un pomisor, uzi rosiile,greblezi o gradina japoneza; munca fizica, ce mai. Si toate gradinile astea, pe care le-am vazut mai intii din tren, aratau impecabil. Aratau ca o patura colorata si pictata aruncata pe linga linia de tren. Dom Videanu, haideti domne, chiar nu s-o putea sa fie si la noi ceva frumos, furat de la altii? Cu liziera aia v-ati lasat pagubas, cu parcu si bordeiu o lasarati in pielea goala, si daca tot aveti milioane de euro de care va bateti joc, nu mai bine cumparati matale, primaria adica, niste sute de hectare pe care le inchiriati astfel oamenilro sa-si faca acolea loc de repirat aer curat, ca ne-ati omorit cu sapaturile si asfaltarile? Sa-si puna omul o rosie, un cartofior, un fleac si-o salcie acolea, sa simta si el ca poate sa faca un gratar si sa isi cheme prietenii la aer? E imposibil, nu? Ah, sunteti cumva in concediu si va deranjez? Sa vorbesc cu Halaicu? Scuzati, dar mi-am adus aminte de antivideanu.blogspot.com