Povestea unui vis

Trebuia sa ne cumparam un calculator nou, iar la el se vindeau la jumatate de pret. M-a dus acolo de mana, dintre frunzele copacului catre care urca o scara in spirala a iesit, pe o veranda pe care n-o observasem initial, un om fara varsta si proaspat barbierit. Da, mi-a zis, vand calculatoare noi la jumatate de pret, hai, urcati.

A luat-o inainte, dupa care veneam eu, omul fara varsta intre timp devenit barbos a ramas in spate impreuna cu cainele. Da, cainele aparuse si el, un terra-nova imens si probabil cu suflet bun, noi urcam pe scara in coroana copacului si ne-am trezit mergand prin labirinturi inguste, pe stanga carti, pe dreapta carti, mici incaperi cu birouri si candele si mirosea a sosete nespalate si a fum de tigara si noi urcam, si din spate vocea care ne calauzea prima la stanga, asa acum drept inainte, din nou la stanga, la dreapta, luati-o pe scarile alea….Devenise amuzant in sine sa ne plimbam prin casa aia absolut fabuloasa, m-as fi oprit sa deschid carti dar nu era loc si oricum ramasesem in urma suficient astfel ca am devenit nerabdator si am intrebat mai avem mult? si mi s-a spus nu, iesi aici. Si am iesit, erau puse unul peste altul trei blocuri de BCA ars cu autogenul si am sarit peste ele, si m-am trezit ca eram intr-un parc, era primavara, si tocmai se terminase ploaia. Era soare, si o multime de oameni foarte galagiosi mancau covrigi, vata pe bat, se jucau cu mingi rosii hiperinflate, mai ales doua domnisoare care radeau cu gura pana la urechi, iar una i-a aruncat mingea celeilalte care i-a scapat din mana si s-a aruncat dupa ea dar a cazut si s-a intins toata in noroi. As fi ras, dar dintr-o data l-am vazut pe fiul proprietarului de calculatoare noi pe care le vindea la jumatate de pret cum o ia la fuga cu cainele terra-nova dupa ele asa ca am rupt-o la fuga si am cautat sa-l prind. Alergam, ce bine ca fac miscare uite nu mai gafai si alergam, si alergam, si ma apropiam de el iar domnisoara plina de noroi, care acum plangea in hohote intr-o postura complet disgratioasa a ramas la periferia campului de observatie si alergam, si dupa cativa kilometri am inceput sa ma felicit din nou ca uite mai in ce forma buna sunt si am ajuns dintr-o data la marginea parcului. Pe o banca, fiul vanzatorului de calculatoare noi la jumatate de pret isi tragea sufletul; langa el statea cainele terra-nova imens, majestic, plin cu bale la gura.

Ce cautam acolo?

Si m-am trezit.

G.