clockwork Hamlet

O piesa greu de inteles, greu de digerat, greu de povestit: HamletMachine dupa Heiner Muller. 

Imediat dupa spectacol (chiar si citeva momente inainte de final, in timpul ultimului monolog al personajului principal) am avut impresia ca Hamlet este contemporan cu noi, scirbit si revoltat (la fel ca noi, altminteri, de mitinguri si referendum) de crima de la ora cinci, de faradelegi, politicieni, furturi, fatarnici, razboaie, moarte etc. Cred ca asta era si cheia.

Television The daily revulsion Disgust

at prefabricated babble At manufactured merriment

How do you spell FRIENDLINESS

Give us our daily murder

For Thine is Nothingness Revulsion

At the lies which are believed

By the liars and noone else Revulsion

At the lies which are believed Revulsion

at the faces of the power-brokers lined and seamed

from the struggle for posts votes bank-accounts

Revulsion A cart of scythes crackling with one-liners5

I go through the streets malls faces

with the scars of the shopping blitz6 Poverty

without dignity Poverty without the dignity

of the knife of the boxing ring of the fist

The brutalized bodies of the women

Hope of the generations

Strangled in blood cowardice stupidity

Laughter of dead bellies

Heil COCA COLA

A kingdom

for a murderer

Muller preia din Hamlet-ul lui Shakespeare personajele si dramele lor, exista Ofelia, Gertrude, Pollonius si toti ceilalti si asta ar fi materia prima. Apoi, ca un DJ care are la indemina doua platane si o pendula, scoate timpul si legea din ţîţîni, amesteca personajele si le modifica atributele; se indeparteaza precum artistul din fata sevaletului, pentru perspectiva, apoi se apropie din nou pentru a mai adauga o tusa, a mai ingrosa alta sau a mai ascunde altele. Hamlet devine un biet actor si in acelasi timp el e insusi rolul sau si, deci, (viitorul) rege al Danemarcei; ca actor el este deopotriva Macbeth si Raskolnikov, dar ca personaj el este acela nu mai incearca sa  repuna lumea pe fagasul ei, ci se revolta, acuza, scuipa si provoaca, ucide si blesteama.

Asta face Muller din Hamlet: il schizofrenizeaza, il face de-al nostru (il post-modernizeaza daca vreti), il deconstruieste si il reface in alta conformatie, il face din salvator ucigas, din fiu iubitor un acuzator ordinar, din iubit timid un sarpe care scuipa ura; sunt momente in care Hamlet e Hamlet, urmate imediat de momente in care Hamlet nu mai e Hamlet si il uraste pe Hamlet, se detaseaza de el si incearca sa farime trupul care l-a zamislit pe Hamlet. El striga despre moartea care se transforma in petrecere, despre durerea care trece brusc in bucurie; si totul repede, acum, pe loc. 

Este o nebunie curata aceasta piesa, care mie mi-a placut teribil.

Are destul de putine vorbe si toate sunt strigate, urlate, sonore (singurul care are discurs este Hamlet si, la final, Ofelia cea cu ceas-in-loc-de-inima) si mai mult cu miscare, mimica, balet si pantomima.

Este un haos (in prima parte) si un post-haos (in cea de-a doua), o explozie si linistea de dupa. Eu zic ca merita vazut spectacolul… 

PS: pentru cronici adevarate si profesioniste ale acestui spectacol mai bine consultati agenda liternet, unde de altfel veti gasi si o galerie de imagini.

Teatrul Odeon
Hamletmachine, de Heiner Müller,
Regia, light design şi coloana sonoră: Dragoş Galgoţiu.
Costume: Doina Levintza.
Coregrafia: Răzvan Mazilu.
Cu: Marius Stănescu (Hamlet), Oana Ştefănescu (Gertrude), Antoaneta Zaharia (Ofelia), Ionel Mihăilescu (Polonius), Traian Vlas (Horatio), Gelu Niţu (Claudius), Ionuţ Chivu (Laertes), Tiberiu Almosnino (Stafia Regelui), Mugur Arvunescu (Osric), Gabriel Pintilei (Rosenkrantz), Paula Niculiţă (Guildenstern), Marian Ghenea (Gropar), Laurenţiu Lazăr (Gropar), Bogdan Alexandru, Claudiu Buldan, Marius Andrei, Dobrin Răzvan Pop (Martorii), Young Brass Quintet (Marius Hoghi, Paul Aniculăiesei, Cristian Costache, Bogdan Octavian, Marius Suciu).