(De)caderea nervoasa si anxietatea generalizata

Trebuie sa daram, aici, un mit, fara de care toate cele care urmeaza vor fi desuete. Anxietatea este o emotie fundamentala, cum sunt si bucuria, tristetea, furia, frica. Anxietatea NU este frica. Sau, mai bine zis…

Anxietatea este o frica “fara obiect”. Asa cum halucinatia este o imagine, sau un sunet, in absenta unui obiect identificabil care sa creeze un stimul vizual, sau auditiv,  aidoma, anxietatea este un raspuns exagerat in anticiparea unui stimul. Stimul care poate veni, sau nu. In fapt, dihotomia asteptarii este, de multe ori, la originea rigiditatii pe care persoanele anxioase o manifesta in relatie cu un anumit context. Nu e o simpla ambivalenta (e.g. : nuca? sau aluna?) care poate fi la un moment dat invinsa printr-o decizie consecutiva (e.g. nuca, si aluna) de testare a realitatii. Dihotomia cognitiva a persoanei anxioase se refera la posibilitatea ca, in ciuda aparentei de bine, de sigur, de confortabil, exista rau, si nesigur, si inconfortabil. In analogia cu nuca si aluna, anxietate este: daca de fapt e nuca, si nu aluna?

Putem sa impartim, sui generis, anxietatea intr-un fenomen de “stare”, si mai apoi sa vorbim de anxietate ca “trasatura de caracter”.

Anxietatea ca “stare” este un fenomen, in 99% din cazuri, prezent la omul normal. Cine n-a fost “ud tot” la primul examen, prima dragoste, prima slujba? Astfel de ipostaze apar, recurent, de-a lungul vietii, si chiar daca se concluzioneaza abortiv (e.g. n-am fost doar “ud”, dar m-am si “udat” la examen) este semnificatia lor dialectica cea care ramane intiparita, si poate duce la ajustari de personalitate. E posibil, daca m-am “udat” la examen, sa trag o concluzie ca nu e bine sa dau examene, si ca ar fi mai bine sa le evit s.a.m.d.

In acelasi timp, oamenii sunt vulnerabilizati genetic, si biologic, la anumiti factori stressogeni din mediu, pe care nu-i nevoie sa-i testam ca sa fim anxiosi fata de ei, chiar si in absenta lor. Mormaitului unui urs, chiar daca a fost romantsat de Kipling, este anxiogen pentru un bebelus. Asemenea, in primul an de viata si in formarea atasamentului, anxietatea direct manifesta la contactul cu persoane straine este un adevarat mecanism de protectie. In acest caz particular, bebelusul nu a avut o “experienta neplacuta” care sa-l determine sa “fi luat o decizie”.

Intensitatea, si recurenta, crizelor de anxietate poate capata doua dimensiuni. Una in care crizele devin frecvente, iar stimulii din ce in ce mai diversi. Reactiile posibile la acesti stimuli, atentie, sunt cele care ne dau o clasificare orientativa a tulburarilor anxioase de Axa I: tulburare de panica, fobii, tulburarea obsesiv compulsiva, tulburari anxioase induse medicamentos, secundare unei tulburari medicale; tulburari ale dinamicii sexuale; tulburari de nutritie; tulburarea dismorfica corporala; tulburarea acuta de stress post-traumatic; tulburarea cronica de stress post-traumatic.

In cazul particular al tulburarii de panica, anxietatea este paroxistica, si intens invalidanta. Atacul de panica debuteaza brusc cu hiperventilatie, transpiratii profuze, tahicardie, simptome gastro-intestinale, sau renale, intensa agitatie psihomotorie si senzatie de “val pe ochi”. Dureaza in jur de 8-10 minute, in care descarcarea de adrenalina este intensa, apoi se calmeaza usor. Alcaloza indusa (respiratul in punga), coupeaza atacul de panica prin aceea ca excesul de dioxid de carbon scade sensibilitatea receptorilor din plamani la adrenalina (receptori beta 2 si beta 3). Alternativ, administrarea unor doze mici de beta-blocant ca propanololul (5 – 10 mg) este suficienta pentru ameliorarea acestor simptome.

Orice “varianta” a celor afirmate mai sus trebuie sa ridice o suspiciune de factitialitate. Cu alte cuvinte, este un fals atac de panica, intalnit frecvent la pacientii histeroizi, dar si la cei cu sindroame psiho-organice secundare consumului cronic de alcol, alte substante, post-AVC, diabetici…si lista poate continua. In cazurile acestea din urma, este foarte important istoricul si cadenta atacurilor de panica.

Dar anxietatea poate fi nu doar o functie de stare, ci si o trasatura de caracter. In mod indubitabil, si replicat in majoritatea modelelor care descriu temperamentul uman, fie ca vorbim de “harm avoidance”, fie ca vorbim de “extroversion vs. introversion”, fie ca vorbim de personalitatile de cluster C, exista o realitate care circumscrie caracterul evitant, submisiv, ostil, dependent al unor astfel de persoane in viata lor de zi cu zi.

In prezent, exista trei tulburari de personalitate numite, generic “tipul anxios – evitant”: personalitatea dependenta, evitanta, si obsesiv-compulsiva.

La interfata intre cluster-ul C, si cluster-ul B, se afla in prezent o adaptare de personalitate inclusa doar in anexa B a DSM-IV, anume personalitatea pasiv-agresiva. Despre ea, alta data.

Linia care uneste dependentii, evitantii, si obsesiv compulsivii, este propensiunea de a reactiona anxios la mediul din jur. Evitantii se considera inadecvati social, ca urmare daca pot se vor pune in contexte care ii salveaza de neplacerea intensa de a relationa; dependentii au nevoie sa deserveasca o persoana dominanta, care sa le poarte de grija, sa le asigure nevoile bazale; atunci cand ies din relatii, dependentii reculeaza violent uneori spre promiscuitate, care le calmeaza anxietatea intensa de separatie.

Dar obsesiv-compulsivii sunt un caz aparte. Este notabil aici ca cei cu personalitate obsesiv-compulsiva nu sunt una si aceeasi cu cei care au boala obsesiv-compulsiva. Aceasta din urma, am aratat deja, este o manifesare patologica a intruziei repetate de ganduri (obsesii) care sunt intens anxiogene, la care individul reactioneaza prin atitudini si comportamente rituale (compulsii) care sunt menite sa scada disconfortul dat de anxietate, si sa alunge obsesia.

Personalitatea obsesiv-compulsiva, pe de alta parte, este ego-sintonica. In ciuda faptului ca afecteaza serios existenta individului, acesta nu se va “delimita de ea” ca fiind straina, si toxica pentru el. Ba, dimpotriva, un obsesiv-compulsiv decompensat va da vina pe ceilalti, brusc devenit incompetenti, dezordonati, murdari s.a.m.d. Manipulator, obsesiv-compulsivul va impune in jurul lui un regim cazon, “spre binele lor”, care de fapt urmareste a-i facilita lui existenta intr-un mediu familiar, si complet sub control.

Pe de alta parte, in era in care traim adaptarile de cluster C sunt favorizate, poate mai ult decat deja celebrul spectru “B” borderline. Suntem incurajati sa fim discreti, ordonati, responsabili, silitori, muncitori, suntem pusi prin natura contextului in medii bine delimitate in care exista o ierarhie pre-determinata, si pe masura ce urcam aceasta ierarhie responsabilitatile cresc, odata cu dificultatea de a le imparti cu ceilalti.

Margaret Hassin estima, in 2004, ca aproape 8% din populatia USA indeplineste criterii de tulburare de personalitate obsesiv-compulsiva. Asta este echivalentul a aproape 25 de milioane de oameni, ale caror atitudini, comportamente, si cosntructe interioare sunt anxios-evitante, rigide, manipulatoare.

Romania, pe de alta parte, nu are acest lux. Printre lucrurile pe care Romania nu le are, se afla si o analiza epidemiologica a profilurilor de personaliate/ temperament, dincolo de cateva anchete firave facute de grupurile de la Cluj, Tg. Mures, si Timisoara. Ca atare, nu putem sti cati romani se afla in zona asta.

…si totusi, intr-o matematica relativista, intrebati-va. In ultimele zile, cati dintre oamenii cu care am vorbit erau ingrijorati, verbalizau asta, se declarau impresurati de griji, si incapabili sa renunte la ele dintr-un motiv, sau altul?

G.

Advertisements

20 thoughts on “(De)caderea nervoasa si anxietatea generalizata

  1. Yoy eu macar de asta am scapat.
    Nu stiu exact ce a provocat ruptura, eram timida si da cu tendinta de a ma speria / ingrijora de numa numa pana printr-a 10’a de liceu.

    Dupa care m-a pocnit o stare de nesimtire si asa am ramas. Avem examen…so what..invat, poate merge, nu invat, poate copii…avem sedinta…that sucks..n-avem bani…meh that sucks too.

    Nu zic ca sunt inerta sau letargica dar chiar n-am mai experimentat de multi ani starea de “OMG OMG what iz I gunna do” Constientizez efectul negativ pe care il pot avea unele situatii asupra mea, in sensul ca daca accelereaza un bou pe trecere accelerez si eu sa nu ma faca basorelief, dar nu mai mai sperii de mult timp. Habar n-am de ce.

  2. Yoy eu macar de asta am scapat.
    Nu stiu exact ce a provocat ruptura, eram timida si da cu tendinta de a ma speria / ingrijora de numa numa pana printr-a 10’a de liceu.

    Dupa care m-a pocnit o stare de nesimtire si asa am ramas. Avem examen…so what..invat, poate merge, nu invat, poate copii…avem sedinta…that sucks..n-avem bani…meh that sucks too.

    Nu zic ca sunt inerta sau letargica dar chiar n-am mai experimentat de multi ani starea de “OMG OMG what iz I gunna do” Constientizez efectul negativ pe care il pot avea unele situatii asupra mea, in sensul ca daca accelereaza un bou pe trecere accelerez si eu sa nu ma faca basorelief, dar nu mai mai sperii de mult timp. Habar n-am de ce.

  3. salut,

    nu vreau sa crezi ca iti critic articolul tau, nu sunt eu in masura sa fac asta, doar ca eu unul sufar de anxietate de aproximativ 3 luni si sincer nu vad ce ai vrut sa spui cu cele de mai sus.

  4. salut,

    nu vreau sa crezi ca iti critic articolul tau, nu sunt eu in masura sa fac asta, doar ca eu unul sufar de anxietate de aproximativ 3 luni si sincer nu vad ce ai vrut sa spui cu cele de mai sus.

  5. @ Tavi: e in regula, nu ma deranjeaza critica 🙂

    Well, e posibil ca tu sa fi avut un interes particular pentru care ai citit, si sa fi ramas mai mult confuz decat “lamurit”. Ar ajuta dc. ai adauga la comment si ce anume te-a adus mai intai la articol.

    G.

  6. @ Tavi: e in regula, nu ma deranjeaza critica 🙂

    Well, e posibil ca tu sa fi avut un interes particular pentru care ai citit, si sa fi ramas mai mult confuz decat “lamurit”. Ar ajuta dc. ai adauga la comment si ce anume te-a adus mai intai la articol.

    G.

  7. cred ca era evident ce m-a adus la articol.. google search: anxietate 🙂 ma lupt cu starile astea si incerc sa aflu cat mai multe.

  8. eu am fost diagnosticata de catre un medic psihiatru cu anxietate generalizata.dar am citit despre ea si simptomele mele sunt mult mai complexe decat cele ale anxietatii.am toata ziua o stare foarte proasta,simt tot timpul o jena in zona inimii,brusc imi apar palpitatii,pulsul este mai mare decat normal in fiecare zi.cu toate acestea dupa 3 controale la cardiologie mi s/a spus ca nu am nimic.nu pot sa cred ca nu am nimic la inima,cand eu ma confrunt cu aceste simptome.de 7 luni ma chinui asa si viata mea s/a schimbat radical.imi este frica sa fac orice pentru ca ma gandesc ca ar putea sa imi faca rau la inima.chiar si atunci cand traiesc niste momente placute imi vine in cap gandul ca o sa lesin si ca o sa fac infarc.nu stiu ce sa mai fac si cui sa ma adresez ca sa ma poata ajuta.as dori sa aflu si parerea dumneavoastra.

  9. eu am fost diagnosticata de catre un medic psihiatru cu anxietate generalizata.dar am citit despre ea si simptomele mele sunt mult mai complexe decat cele ale anxietatii.am toata ziua o stare foarte proasta,simt tot timpul o jena in zona inimii,brusc imi apar palpitatii,pulsul este mai mare decat normal in fiecare zi.cu toate acestea dupa 3 controale la cardiologie mi s/a spus ca nu am nimic.nu pot sa cred ca nu am nimic la inima,cand eu ma confrunt cu aceste simptome.de 7 luni ma chinui asa si viata mea s/a schimbat radical.imi este frica sa fac orice pentru ca ma gandesc ca ar putea sa imi faca rau la inima.chiar si atunci cand traiesc niste momente placute imi vine in cap gandul ca o sa lesin si ca o sa fac infarc.nu stiu ce sa mai fac si cui sa ma adresez ca sa ma poata ajuta.as dori sa aflu si parerea dumneavoastra.

  10. Buna Clauditza,

    Din cate imi pare mie, diagnosticul tau este corect; presupun ca ai primit un tratament, presupun ca il iei conform recomandarii medicului tau curant.

    In masura in care trei controale succesive de cardiologie ti-au confirmat ca inima ta este okay, eu zic ca poti sa fii destul de sigura ca n-ai sa faci infarct. Acestea fiind zise, pot sa inteleg ca, subiectiv, iti pare ca faci infarct in momentul in care ai un atac de panica.

    Atacurile de panica pot sa raspunda bine la interventii psihoterapeutice, pe langa cele medicamentoase. Sugestia mea este ca, data viitoare cand iti vezi medicul psihiatru, sa ii explici simptomele tale si sa il rogi sa-ti recomande un terapeut, pe care sa incepi sa il vezi regulat.

    Tulburarile de anxietate sunt uneori delicat de controlat si tratat, dar exista intotdeauna speranta, si poti sa ajungi sa ai o buna calitate a vietii, in care sa fii libera de angoasa si de panica.

    Sper ca iti va merge bine,

    G.

  11. Buna Clauditza,

    Din cate imi pare mie, diagnosticul tau este corect; presupun ca ai primit un tratament, presupun ca il iei conform recomandarii medicului tau curant.

    In masura in care trei controale succesive de cardiologie ti-au confirmat ca inima ta este okay, eu zic ca poti sa fii destul de sigura ca n-ai sa faci infarct. Acestea fiind zise, pot sa inteleg ca, subiectiv, iti pare ca faci infarct in momentul in care ai un atac de panica.

    Atacurile de panica pot sa raspunda bine la interventii psihoterapeutice, pe langa cele medicamentoase. Sugestia mea este ca, data viitoare cand iti vezi medicul psihiatru, sa ii explici simptomele tale si sa il rogi sa-ti recomande un terapeut, pe care sa incepi sa il vezi regulat.

    Tulburarile de anxietate sunt uneori delicat de controlat si tratat, dar exista intotdeauna speranta, si poti sa ajungi sa ai o buna calitate a vietii, in care sa fii libera de angoasa si de panica.

    Sper ca iti va merge bine,

    G.

  12. de 2 luni de zile mi-a intrat in cap ca daca mananc imi aluneca mancarea pe partea cealalta si o sa ma innec.mi s-a spus ca am anxietate nervoasa.pe de alta parte dimineata cand sunt linistita si odihnita pot sa mananc.dar pe parcursul zilei cand ma incarc negativ sau pur si simplu se acumuleaza oboseala apare teama de inghitit.multumesc.astept un raspuns

  13. daca mie imi apar atacuri de panica (plans cu sughituri, respiratie sacadata, amortirea si rasucirea involuntara membrelor ca un fel de carcei) in situatii justificate (aflarea ca am ramas fara locuinta, amenintarea mamei mele ca se sinucide etc.) inseamna ca sunt tzaca-paca? Am 23 de ani si de la 16 ani am avut multe situatii limita din cauza problemelor din familie si divortului parintilor.

  14. Solutia
    am avut si eu fobie sociala 2 ani de zile ,care in mare parte mi a distrus destul din viata,dar am gasit un tratamnent format din mai multe tipuri de tratamente psihiatrice aprofundate in perioada asta si nu e greu e chiar logic:frica,teama ,panica se inving prin obisnuinta la situatie.consider ca e singurul tratament viabil.+poate fi lucrat la imbunatatirea viziunei asupra persoanei doar daca nu e buna.

    de aceea exercitii acasa nu in public, pui niste perne pe post de elevi 5-6 si ca si cum ai fi profesor si ai vorbi in fata unei clasei la ora.conteaza mult sa dureze 30 min o ora.te linistesti te adaptezi la situatie calm clar.o recunosti altadata.

    creierul nu face diferenta intre realitate si imaginatie(terapia expunerii-imaginatia)te poti pune in diferite situatii razi ,vb asculti,cand te critica etc si ar mai fi de adaugat

    dar atentie sa iti imaginezi cat mai real si mai viu situatia.
    pot da mai multe informatii cata2007lin@yahoo.com

  15. sincer si eu sufar de anxietate si incep sa cred ca aceasta este incurabila.dc spun asat?pai in primul rand cu tot tratamentul pe care l-am facut simtomele fizice sunt neschimbate.aceste simtome sunt:sunt ametita continuu,nu am echilibru,tremur,imi este frica la orice,ma doare capul fff tare,imi e frica sa plec singura de acasa ca sa nu cad pe drum,neputiinta ca sa mai un adevarat chin.cine zice ca aceasta boala este curabila sa stitio ca nu este asa.e o boala fff grea care nu face altceva decat sa te chinuie si sa iti distruga viata sociala si familiala.am avut momente cand credeam ca am sa mor mai ales cand aceste simtome se intensifica.am avut momente si cand m-am gandit ca am sa mor asa de rau se manifesta aceste simtome.dac stiti voi cum sa scap de ceasta boala groaznica va rog sa imi spuneti si mie ca sincer nu mai rezist!

  16. Singurul lucru,care intr-ADEVĂR ajută, și nu numai 40%,ci 100% este CREDINȚA. Sigur, bolile acestea sunt foarte crude, le am avut și eu pe toate, m-am urcat și eu pe cel mai înalt bloc, cu gîndul să mă arunc.Bineînțeles că nu am facut o, am început să iau BIBLIA in mînă, gîndindu-mă tot timpul, că bolile acestea sînt puternice, mă trag tot mai jos,sînt impotriva mea, sînt prea slabă ca să mă mai pot lupta impotriva lor, sînt de abia un biet om la pămînt…. ȘI tocmai aici a fost cheia…..Cînd iti dai seama, că singur, nu ești în stare să scapi, de aceste boli, lasă-te la pămînt,,,,,și crede în fiecare zi, în fiecare minut, că DUMNEZEU, E CEL MAI PUTERNIC…., EL E SINGURUL, ce te poate scăpa…..Așa mi am spus, eu atunci…..Doamne Dumnezeule, tu poți să mă faci bine, fără medicamente…..doar pentru că TU vrei,,,,,te rog ajută-mă.EȘTI SINGURUL CARE POȚI……(Pentru că medicamente nu am mai luat, mi au făcut foarte rău…) Deci DUMNEZEU e cheia…..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s