Scandalul Prozac – o opinie informata

Am cazut intamplator peste un articol din Cotidianul scris de Razvan Mihai Vintilescu in care se spune ca “sute de mii de romani tristi au luat Prozac degeaba”. Am ramas mirat, a la limite, pentru ca intonatia vadit peiorativa nu face altceva decat sa pipareze o mie de cuvinte aranjate aiurea.

Update: puteti citi articolul original al lui Kirsch et al AICI.

Sa incepem cu…ei bine, sa incepem cu inceputul. Prozac este un inhibitor selectiv al recaptarii serotoninei. Molecula activa se numeste fluoxetina, si se afla pe piata de aproape 30 de ani; este printre cele mai bine vandute antidepresive, si la vremea lui a fost considerat un medicament revolutionar, care a schimbat (sic!) paradigma in Tulburarea Depresiva Majora. Este un reprezentant de clasa, dar nu este singurul SSRI (inhibitor…). Din aceeasi categorie mai fac parte paroxetina, sertralina, citalopramul, escitalopramul, si a la limite trazodona si nefazodona care insa au si actiune partial agonista HT1a, motiv pentru care li s-au spus SARI (serotonin agonist reuptake inhibitors).

Antidepresivele se prescriu ca tratament simptomatic al tulburarii depresive majore. Nota bene, depresia majora nu este o “tristete provinciala”. Am scris despre asta, aici si aiurea, si cred ca trebuie sa punem in context momentul la care decidem sa prescriem un antidepresiv. Observam, in articolul meu despre “decaderea nervoasa si depresia majora”, ca nu e suficient sa ai o perioada de tristete accentuata, cu pierdere in greutate si tulburare de somn vreme de 2 saptamani consecutive, ca sa fii diagnosticat cu “episod depresiv major”. Mai mult, “tulburarea depresiva majora” nu se diagnosticheaza la primul MDE, ci abia la al doilea, desi de multe ori MDD e diagnosticata pe baza istoricului personal de “doua sau mai multe episoade depresive majore” la prima prezentare la medic.

In prezent, 99.999% din ghidurile internationale de tratament al depresiei majore recomanda prescrierea unui antidepresiv din clasa fluoxetinei. Studiul STAR*D, poate cel mai bine condus studiu randomizat (desi open-label ecologic) multicentric, a demonstrat ca 40% din pacienti raspund pozitiv, si obtin remisia completa a simptomelor la administrarea unei doze standard de citalopram.

UPDATE 1: O lectura mai atenta a studiului e indicativa a unui bias de selectie a trial-urilor. Notoriu, lipsesc citalopramul, escitalopramul, trazodona, si este inclus un antidepresiv dual (SNRI) adica venlafaxina. Studiul nu mentioneaza daca trial-urile au inclus venlafaxina generica sau si formula XR (extended release); mai mult, SARI-urile nu sunt incluse pt. ca in UK NICE a scos de pe piata nefazodona.

Trebuie sa admitem din start ca citalopramul nu e o molecula omonima fluoxetinei, si ca atare raspunsul la citalopram nu poate fi asimilat celui la Prozac. Pe de alta parte, si aici pot sa depun marturie ca unul dintre aceia care a discutat cu Madhukar Trivedi, unul dintre artizanii STAR*D, decizia de a fi inceput cu citalopram in STAR*D si nu cu Prozac a fost una de design, si nu bazata pe criterii de eficienta. Pur si simplu, pentru voletul 2 al studiului in care pacientul avea optiunea “switch” sau “augment” era nevoie de cross-titrare rapida fara perioada de tapering (eliminare graduala a drogului din sange), pentru care scop citalopramul avea un profil farmacocinetic mai bun decat fluoxetina. Altfel, o suma de studii arata ca cele doua droguri sunt comparabile ca eficienta.

Dar se pune intrebarea. Este 40% o cifra acceptabila? Nu. Este ea superioara placebo? Metaanaliza lui Kirsch sugereaza ca “nu”. Este astea sinonim titlului din Cotidianul ca cei care iau antidepresive le-au luat “degeaba”?

Nu.

Daca eficacitatea drogului ar fi fost 0%, am fi putut intr-adevar sa vorbim de un “degeaba”. Ceea ce articolul din Cotidianul omite este un concept cunoscut epidemiologilor, dar aparent strain lui Vintilescu, si anume intention to treat. Efectele placebo, nocebo, sunt intr-adevar fascinante dar nu au loc decat in cadrul intentiei de a trata, in care “pacalesti” pacientul ca primeste substanta activa cata vreme el de fapt primeste o pastila “sterila”, fara ingredient. Pe de alta parte, nu e acelasi lucru sa lasi depresia NETRATATA, sau sa propui ca tratament alternativ al depresiei indiferenta, sau refugierea in Baby Jesus.

UPDATE: Articolul din The Independent contine, la sfarsit, o serie de recomandari privind “tratemente ale depresiei care functioneaza“. Sunt mentionate psihoterapia, diferite forme dietare, exercitiul fizic etc. Nu numai ca nici una din aceste forme nu s-a dovedit superioara placebo, dar nici una dintre ele nu s-a dovedit in vreun trial randomizat superioara antidepresivelor.

Sa ne intelegem. Boala depresiva este o realitate biologica, are radacini ereditare, si o agregare familiala care atinge 40%. Atinge pana la 15% din populatia adulta a globului, si peste 60% din oameni experimenteaza cel putin o perioada asimilabila unui episod depresiv de intensitate medie, asa numitele “stari reactive” (doliu, abandon, divort, stressuri intercurente, burn-out s.a.m.d.). Acei oameni sunt cei care vor beneficia de initierea unui tratament antidepresiv, constienti fiind cu totii ca SSRI-urile, si celalalte antidepresive, nu sunt gloante magice si, cu atat mai mult, nu pot fi administrate publicului larg pentru orice fel de “tristeti”.

Ceea ce Cotidianul si The Independent trec cu vederea este ca antidepresivele SUNT eficiente in tulburarea depresiva majora, asa zisa “depresie severa”. Nu sunt singurul care a recomandat parsimonie si o mai buna evaluare diagnostica a starilor depresive (vezi Parker, Schaffer, Zimmerman, Rush, Gabbard), dar nu pot ignora realitatea empirica sugestiva pentru un rol al serotoninei in patologia afectiva, pentru care o medicatie care creste nivelul de serotonina in sinapsa are un efect benefic.

Ca o nota personala, exista un motiv pentru care 30% din studiile pe drog nu ajung la FDA, si nu doar pentru ca rezultatele nu sunt “multumitoare”. Studiile de fezabilitate sunt facute pe populatii “ideale”, in care criteriul de puritate a bolii tinta trebuie indeplinit a priori, ca element de design. Din pacate, in ultimii 20 de ani au avut loc 3 mari revizii a sistemelor noastre de diagnostic, iar Tulburarea Depresiva Majora a suferit si ea modificari. Mai mult, chestiunea comorbiditatii cu tulburarile anxioase si subtipurile de depresie majora este inca de domeniul dezbaterii (vezi Weissman si Zimmerman), si ca atare intr-o viziune retrospectiva multe dintre faimoasele “caz-control randomizat, orb dublu controlat” au fost descalificate prin bias de selectie al populatiei.

Dar sa nu cadem in capcana de gandire reciproca. Psihiatria are cel putin doua exemple majore in care “vanatori de vrajitoare” au descalificat droguri foarte utile de la uz si cercetare, ceea ce a intarziat dezvoltarea domeniului cu aproape jumatate de secol.

UPDATE 2: Imi pare egal interesant ca Irving Kirsch este pe nota de plata a Squibb, Pfizer. Pfizer, printre altele. Nu ca ar interfera cu analiza…

Primul caz este al clozapinei, poate cel mai eficient antipsihotic de pe piata si solutia de “salvare” in tratamentul schizofreniei refractare la tratament. Desi in prezent este advocat ca fiind cel mai bun drog disponibil, putini stiu ca molecula activa e o “bunica” a neurolepticelor, si a fost folosita la sfarsitul anilor ’70 in epoca “romantica” de care vorbeste si Sacks in cartile lui. Clozapina a fost insa retrasa urgent in urma unei serii de rapoarte care au demonstrat ca exista un efect advers cu potential letal, anume neutropenia. Ca atare, vreme de 20 de ani am investit timp, si energie, in dezvoltarea altor medicamente. Abia in ultimii 10 ani a inceput un reviriment al tratamentului cu clozapina, dupa ce s-a constatat ca 90% de neutropenie au loc in primele 6 luni de tratament, in care e nevoie de o monitorizare atenta, dupa care incidenta efectelor e virtual inexistenta.

Un al doilea caz este al metilfenidatului (Ritalin) care e medicatie de electie in ADHD (Tulburare de Hiperactivitate cu Deficit de Atentie), o substanta care inhiba recaptarea noradrenalinei. Unul dintre efectele neplacute ale metilfenidatului e ca la omul normal e psihoanaleptic, da o stare de high, si ca atare are o valoare de piata semnificativa. Diferite scandaluri de presa au descalificat ritalin-ul vreme de 20 de ani, in care au crescut sute de mii de oameni fara sa primeasca nici un fel de tratament pentru o maladie care e mult mai prevalenta decat credeam.

Care e lectia de invatat? E oare cazul sa tragem linie si sa conchidem, sardonic, precum Vintilescu in Cotidianul ca “am prescris antidepresive degeaba”, doar pentru ca o metaanaliza a gasit ca nu exista o diferenta semnificativa intre substanta activa si efectul placebo?

Sincer sper ca nu. Provocarea este sa crestem acest hiatus, si sa oferim mai multe alternative de tratament bolii depresive majore. Cat despre “tristete”, nu pot aprecia decizia unui specialist sa o “trateze” cu medicatie, si eu unul am cunoscut foarte putini colegi care se “grabeau” sa prescrie SSRI-uri in astfel de situatii.

G.

Advertisements

29 thoughts on “Scandalul Prozac – o opinie informata

  1. Ahhh…..inteligenta a la Realitatea:

    “Prozac nu are nici un efect” (fals!)

    “Un medicament-vedetă, Prozac, şi alte două antidepresive sunt la fel de eficiente ca o bomboană, întrucât funcţionează pe baza autosugestiei, arată studii clinice ţinute până acum la secret.”

    Bai frate, cine va da voie sa scrieti asa ceva? Cat despre placebo = autosugestie….

    Fraate, mare ti-i gradina Doamne ca multi o intrat pe usa, da si mai multi o sarit gardu’!

    G.

  2. @ X-uleasca:

    1. Serotonina este metabolizata de acelasi complex enzimatic ca si ceilalti membri ai clasei “monoaminelor endogene” din care face parte si dopamina, dar in special de o enzima numita MAO (monoamin-oxidaza). Enzima asta e conditionata genetic si la unii indivizi poate avea activitate ridicata (fast metabolizers), dar la altii e destul de lenesa (slow metabolizers).

    Ca urmare, o proasta titrare a medicamentului cu prescriere de doze ridicate poate si de obicei duce rapid la o acumulare de serotonina in creier dincolo de limitele normale.

    In exces, serotonina e un mediator care creste iritabilitatea, impulsivitatea, si da nastere la comportamente hetero- sau auto-agresive. Printre altele, riscul de suicid este un factor care trebuie luat in seama, desi datele sunt controversate in diferite populatii pentru ca nu depinde doar de factorul limitant care e MAO, ci si de alte elemente (ca de exemplu factorul limitant periferic, si receptorii serotonergici din mucoasa intestinala care moduleaza absorbtia).

    In combinatie cu alte medicamente (intre care medicamentele IMAO – inhibitorii MAO sunt notorii), serotonina se poate acumula si da nastere unui veritabil “sindrom serotonergic” marcat de agitatie psihomotorie, akathisie, panica, agresivitate, diskinezie cu tulburari de tip coreo-atetozic, tulburari ale constientei, iar in maxim exces coma si moarte.

    Suficient sa zicem ca SSRI-urile nu sunt jucarii, dar in general sunt medicamente foarte tolerabile in comparatie cu un standard X de practica de siguranta.

    2. Antidepresivele dau foarte rar “sevraj”, desi vorbim de un “sindrom de intrerupere brusca”. Sevrajul depinde foarte mult de mecanismele intime de reglare a transmisiei prin intermediul receptorului 5-HT pe care actioneaza serotonina, care pot fi de tip auto-receptor, dar si hetero-receptor. Receptorii 5-HT1a, de exemplu, sunt reglatori sinaptici ai recaptarii (asta e avantajul trazodonei de exemplu).

    In esenta, “sevraj” ar insemna o cohorta de simptome care apar la discontinuarea medicatiei, care pot ingloba (sau nu) un “rebound”, cu alte cuvinte revenirea acuzelor initiale si chiar exacerbarea lor in absenta drogului/ substantei active. Pentru SSRI-uri, cel mai cuminte este sa faci o down-titrare in complex 3 – 2 – 1 (de la 7x saptamana la 3x apoi la 2 x, 1 x si apoi in saptamana a 4-a retragerea completa a medicamentului) sau pe princiul “half-reduction” (7 x dar o data la doua zile injumatatirea dozei active, astfel incat sa “mimezi” semiviata medicamentului metabolizat uzual de organism, in speta ficat dar si rinichi in cazul duloxetinei, de exemplu).

    Majoritatea ghidurilor sugereaza tapering de tip “half-reduction”, desi pentru preparatele de tip XR (extended release) probabil varianta 3-2-1 e mai eficienta, dat fiind ca ele tind sa rezide suficient in organism ca sa poti sa prinzi peak-urile plasmatice din ce in ce mai jos prin spatiere mai larga a dozelor.

    Exista si optiunea de cross-titrare care face sa adresezi de fapt sindromul de “sevraj” cu un medicament care coupeaza sevrajul. Este notoriu la opiacee, de exemplu, cross-titrarea la metadona si apoi retragerea metadonei dupa o perioada X de timp prin strategie “half-reduction”.

    Optiunea pe care eu nu o recomand, si care poate precipita manifestari neplacute, este intreruperea brusca de tip “cold turkey”, cu alte cuvinte renuntarea impromptu la medicatie. Si asta pentru ca receptorii serotonergici nu au o rata mare de turn-over, si in timp din cauza medicatiei devin “lenesi” in aceea ca isi pierd abilitatea de a raspunde la fluctuatii in cantitatea de serotonina din fanta sinaptica, si astfel te poti trezi ca ai precipitat un episod depresiv, sau anxios, iatrogen, pentru ca ti-ai intrerupt medicatia.

    In orice caz, un bun management la tratamentului antidepresiv ar trebui sa includa o prima tentativa de down-titrare la 6 luni dupa tratament, nu mai devreme, nu mai tarziu. Daca la 6 luni reapar simptome depresive, ramai pe doza utila si continui inca 6 luni, si reincerci down-titrarea la 1 an. De obicei, problemele sunt mai complicate in aceea ca “remisie” nu inseamna tot timpul “disparitia completa a simptomelor”, iar asta face ca subiectiv pacientul sa nu fie dispus sa faca o retragere completa a medicatiei.

    Iata de ce provocarea adevarata nu e inceperea tratamentului antidepresiv, ci retragerea lui corecta. Scopul este sa ai la sfarsitul curei un pacient liber de simptome, care se poate sustine biologic prin aport serotonergic endogen, dar asta nu se intampla decat destul de rar.E important in managementul depresiei majore sa anticipezi fenomenele de “uzura” la medicament si sa oferi oportunitati adjuvante clientului, care pot insemna psihoterapie (cross-tapering in care agentul 2 e psihoterapia e prima varianta care-mi vine in minte) sau trecerea initiala pe un XR, cu sistare 3 – 2 – 1 ulterioara (varianta care se prefera de obicei in sistarea consumului de benzodiazepine)

    G.

  3. Cam din aceeasi categorie si tot peste orice masura de… interesant: articolul din campania “anti-doftori degrab’ prescriitori de medicamente scumpe” (tot “Cotidianul” de ieri). Pentru posteri(ori)tate:

    “…prescrie din 1999 indeosebi terapia pentru hepatitele virale cronice de tipul C, B si B + D. Tratamentul acestor boli se face doar cu avizul comisiei de experti a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS).

    In esenta, acesta ar fi drumul de la boala la vistieria statului, de la betivaneala sau nespalarea miinilor pina la bugetul de stat, bulevardul hepatitei cronice.”

    http://www.cotidianul.ro/index.php?id=18098&art=43749&cHash=cd00312b3c

  4. Eu una am placerea sa primesc antidepresive de vreo 6-7 ani, mai intii de la medicul “de casa”, iar de vreun an de la psihiatru. I am not crazy 🙂 (asa zic toti, sigur)

    Am inceput cu Effexor (doza in crestere), fiindca pare-se eram vesnic imbufnata, plinsa si fara chef, dupa vreun an sau doi si ceva am protestat fiindca de fiecare data cind se intimpla sa uit sa-l iau mi se facea rau (cu ameteli, cosmaruri si tot ce vrei), pe urma am primit Prozac, cu care lucrurile au mers binisor, pina acum vreun an cind, fara sa pot zice de ce, m-am pus pe plins pentru o buna bucata de vreme. Moment in care m-au expediat la psihiatru, care a zis ca de fapt nu se stie daca e chiar depresie ce am eu, fiindca nu are toate elementele (!?). La intrebarea “bine, atunci ce e?”, raspunsul evaziv (vom vedea…) nu m-a facut mult mai desteapta. Pina la coada am primit un nou antidepri, trazodon, (prin incercari succesive ca tip si doza), si lucrurile au mers din nou ok… pe urma am ramas gravida, am aruncat toate medicamentele peste bord si ma simt bine mersi…

    Foarte cinstit, habar n-am daca am sau nu o depresie, daca da, de ce acum sint bine mersi fara medicatie, daca nu, de ce medicamentele m-au ajutat la un moment dat. Si in general, de ce trebuie sa iau medicamente a la long, pina nu mai functioneaza…

  5. Multumesc foarte mult, mutsunake, pentru raspuns. L-am citit cu atentie, mare atentie, ca nu sunt deloc in domeniu sau poate prin osmoza, ca fata de doi doctori, de alta specialitate.:)
    Cu atat mai mult apreciez cat de mult ti-ai detaliat raspunsul.

  6. Cu multa placere. Mesajul de luat acasa tine de administrarea corecta a antidepresivului, atat ca doza, dar si ca timp. Cunosc psihiatri care fie administreaza doze incorecte, fie pentru prea mult/ prea putin timp. Iar asta contribuie la neincrederea populatiei fata de tratamentul psihiatric in general, si al depresiei majore in particular.

    G.

  7. Buna ziua.
    Daca va intereseaza efectul placebo, daca doriti sa stiti mai multe, daca aveti intrebari referitor la acest subiect sau daca doriti sa ne impartasiti din cunostintele sau experienta dvs. va astept sa va alaturati grupului yahoo Efect_Placebo .

    Va multumesc.

    Adrian

    Efect_Placebo
    http://groups.yahoo.com/group/Efect_Placebo

  8. Sfat: nu cautati stiinta in presa. Am vazut n articole care faceau dintr-o anumita cercetare un adevarat balci. Asa ca nu mai iau nici un articol despre stiinta ca informatii credibile.

  9. Mutsunake, spune-mi, te rog, din ce domenii stiintifice fac parte cunostintele pe care le-ai folosit. As vrea sa citesc si eu cate ceva.

    Multumesc.

  10. Andrei:

    Eu sunt medic, deci am formulat o opinie din perspectiva unui medic. In privinta studiului lui Kirsch, am adus argumente de ordin psihiatric, epidemiologic, biostatistic, psihofarmacologic. Fiecare dintre aceste ramuri este tangenta la problema eficacitatii fluoxetinei, care este un antidepresiv din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptarii serotoninei.

    G.

  11. pe mine ma intereseaza legatura efect placebo -psihoneuroimunologie – psiho-oncologie.
    cineva interesat in aspectul acesta? din Romania sau oriunde.
    sunt student la psihologie…pot fi gasit pe grupul efect_placebo (vezi mai sus)

  12. psihoneuroimunologie? asta imi suna ca un fel de strutocamila 🙂

    dar cu siguranta cineva s-a grabit sa o patenteze ca stiinta.

    G.

  13. PNI este un domeniu interdisciplinar. sunt surprins ca nu se invata despre el la facultatea de medicina.

    vezi link:

    http://www.apa.org/monitor/jun99/pni.html

    oricum iata cateva date pe care le-am gasit in romana pt. voi( Dr. Viviana Popescu – autor compilare cf. textului):

    Termenul de PNI a fost introdus in 1975 de dr. ROBERT ADER, profesor de medicina comportamentala si psihosociala la Universitatea Rochester din New York.

    Dr. ADER sustine ca exista o legatura intre felul in care gandim, starea de sanatate si capacitatea noastra de a ne vindeca singuri.

    In particular, aceasta idee s-a nascut in cadrul unui studiu condus de ADER si colab. despre conditionarea clasica a sistemului imun.

    Experimentul a constat in hranirea soarecilor cu zaharina si administrarea simultana a unui drog ce producea o iritatie gastrica. Datorita asocierii, soarecii au invatat sa refuze zaharina. Un alt efect aditional al drogului folosit era cel al imunosupresiei. Cand nu s-a mai administrat drogul ptr. evitarea iritatiei dureroase, dr. ADER a observat ca un nr. crescut de soareci injectati initial,au murit la simpla administrare a zaharinei.

    Concluzia a fost ca succesul conditionarii a fost atat de mare, incat zaharina singura a produs suficienta imunosupresie incat sa omoare soarecii.

    Deci, este posibil ca atunci cand organismul este supus stressului fizic sau psihic sa existe o legatura intre minte si corp.

    Altfel spus, daca o persoana are o stare depresiva poate sa apara o letargie sau alte tulburari specifice; daca se pune diagnosticul unei boli grave –cancer de ex.-, va aparea o stare mentala negativa.

    Conditionarea sistemului imun prin procese mentale realizeaza deci o conexiune intre cele doua.

    O perspectiva si o atitudine pozitiva asupra bolii si vietii in general pot ajuta bolnavul sa lupte cu boala, constituind un supliment valabil al tratamentului conventional.

    PNI este deci stiinta ce investigheaza legaturile bidirectionale intre factorii psihologici si fiecare dintre sistemele: nervos, endocrin si imun si implicatiile acestora in starea de sanatate.

    Legatura intre creier si SI (sistemul imun) se face prin doua cai: SNAutonom si calea hipotalamo-hipofizo-medulosuprarenala, ambele cai furnizand molecule biologic active, capabile sa interactioneze cu celulele SI.

    SI are rol in apararea organismului, previne auto-distrugerea, identifica si inlatura celulele mutante ce pot dezvolta un cancer.

    Celulele SI, leucocitele, se divid in 3 clase: limfocite, monocite si granulocite (neutrofile, eosinofile, basofile), fiecare cu functii specifice.

    Limfocitele se divid in celule B (derivate din maduva spinarii) si celule T(timice): Thelper, Tsupresoare/citotoxice si NK.

    Celulele B produc anticorpi-imunoglobulinele si au rol in apararea antibacteriana- antiinfectioasa, fiind raspunzatoare de raspunsul imun umoral (RIU).

    Celulele T-h stimuleaza activitatea imunologica, Ts realizeaza o reglare joasa a raspunsului imun( RI), iar NK (natural killer) sunt o clasa speciala de celule citotoxice, constituind prima linie de aparare antivirala si antitumorala (adica nu trebuie sa invete printr-o expunere initiala sau sa fie programate).

    Celulele B sunt influentate de celulele T si de macrofage, acestea din urma apartinand SIC (SI celular)si produc substante mesagere( citokine, limfokine si monokine) ce influenteaza alte celule imune.

    Eliberarea citokinelor prin activarea celulelor imune, alaturi de rolul lor in reglarea interactiunilor celulare , este una din caile prin care SI comunica cu SN si apoi influenteaza comportamentul.

    Administrarea centrala si periferica a citokinelor influenteaza febra, somnul, obiceiurile alimentare, locomotia, comportamentul si starea, dispozita individului (de ex. tratamentul cu interferon are efecte psihologice si psihiatrice).

    O celula tumorala poate fi atacata de macrofage dupa ce a fost acoperita cu anticorpi sau poate fi distrusa direct prin celulele NK.

    Reglarea SI este facuta, in parte, prin intermediul neuropeptidelor( NP) secretate de creier, sistemul imun si celulele nervoase in diferite organe.

    Ariile cerebrale care regleaza raspunsul emotinal (hipotalamusul si sistemul limbic, mai ales) sunt bogate in receptori ptr. NP. Pe de alta parte, creierul contine centrii receptori ptr. mesagerii produsi de SI (limfokine, interleukine).

    Acestia permit printr-o retea bidirectionala de comunicare legatura cu creierul, SI si alte sisteme potentiale, intretinand o cale prin care reactiile emotionale pot afecta capacitatea de aparare a organismului (CANDICE PERT) sugerand ca emotiile si starea de sanatate sunt profund interconectate.

    PERT sustine ca NP aduc, probabil, solutii ptr. fiecare problema medicala.

    Rolul NP este f.important, ele fiind numite “dirijorii orchestrei imune” (MORLEY, KAY, SOLOMON, PLOTNIKOFF, 1987).

    Toate procesele imunoreglatoare apar intr-un mediu neuro-endocrin influentat de perceptia individuala si de factorii de mediu.

    Limfocitele au receptori ptr.diferiti hormoni si NP ( acetilcolina, factorul eliberarii corticotropinei-CRF, opioide endogene-endorfine) astfel ca interactiunile celulare care mediaza RIU si RIC pot fi modelate de mediul neuroendocrin in care se produce RI.

    Balanta se pastreaza atat timp cat functionarea SI este optima. Deficitul SI poate creste susceptibilitatea organismului la infectie, la boli autoimune prin distrugerea celulelor self sau poate permite celulelor mutante sa se divida si sa devina maligne.

    O serie de cercetari au aratat ca exista o legatura chimica inextrcabila intre emotiile noastre , inclusiv evenimentele stressante (bune si rele), si reglarea sistemelor endocrin si imun prin SNC. Aceste cercetari subliniaza importanta exprimarii propriilor emotii intr-o maniera potrivita. Cand emotiile negative puternice genereaza frica, manie sau furie si acestea nu sunt exprimate adecvat, raspunsul natural al organismului este prin sistemul nervos simpatic (CANON) si prin sindromul “fight or flight”(SELYE).

    Evenimentul stressant va duce la descarcarea de adrenalina crescuta si aceasta poate da scaderea imunitatii si cresterea susceptibilitatii la boala.

    INFLUENTEAZA FACTORII PSIHOSOCIALI EVOLUTIA CANCERULUI ?

    Dupa unii cercetatori, factori psihologici ca: atitudinea fata de boala, expunerea crescuta la stress, dispozitia, suportul social si un anumit tip de personalitate pot fi implicati in evolutia cancerului.

    Unele studii se bazeaza pe descrierea personalitatii, situatii si evenimente stressante din viata bolnavilor de cancer, comparativ cu oamenii sanatosi.

    Alte studii implica masurarea unor variabile biologice ca de ex. funcionarea sistemului imun si secretia

    hormonala, acestea putand media legatura intre minte si corp –domeniu ce apartine PNI.

    SOLOMON (1985) a propus mai multe ipoteze privind legatura intre SI si SN, fiecare ipoteza fiind supusa cercetarii stiintifice.

    De ex. o ipoteza sustine ca:”stilul de a face fata si trasaturile de personalitate pot influenta susceptibilitatea sistemului imun la evenimentele externe, inclusiv reactiile la aceste evenimente”.

    In sustinerea acestei ipoteze, un nr. de studii pe pacientii de cancer, releva trasaturi de personalitate similare cu cele ale pacientilor cu boli autoimune; multe din aceste trasaturi exemplifica alexitimia –inabilitatea exprimarii sentimentelor prin cuvinte- care este tipica multor persoane inclinate psihologic catre boli psihice.

    SOLOMON (1990) a sugerat ca termenul de tendinta imunosupresoare este mai adecvat decat cel de tendinta canceroasa sau chiar de tendinta autoimuna.

    El sustine ca persoanele cu tendinta la imunosupresie sunt diferite de cele cu risc ptr. afectiuni coronariene sau alte boli majore, sustinand ca au anumite trasaturi de personalitate caracteristice:

    sunt introverte, tacute in general, constiincioase, demne de incredere, isi neaga (reprima emotiile negative): furia, resentimentele, ostilitatea sau agresivitatea; sunt dragute, amabile, isi fac griji ca sa placa, se conformeaza usor, pun nevoile altora inaintea celor proprii, refuza sa se planga de ceva, putere de sacrificiu mare, sensibie la critica, incapatanate, distante, superactive, rigide, controlate, fac efort sa fie independente, venind in contradictie cu ele insele, caci sunt foarte dependente de altii.

    Acest profil a fost numit tipul C de personalitate si este frecvent intalnit la bolnavii de cancer.

    TEMSHOK & Co au facut un studiu in care s-au examinat factorii psihologici in relatie cu un nr. crescut de modificari imunologice in melanomul malign cutanat.

    Conform acestui studiu, tipul C de personalitate (cu suprimarea emotiilor) se asociaza cu scaderea apararii imunlogice in cancer si cu prognosticul prost.

    Masurarea tipului C de personalitate s-a facut printr-un interviu structurat prin care subiectii au fost rugati sa descrie evenimentele recente in timpul carora au experimentat emotii specifice.

    Interviurile au fost raportate in termeni de reactii emotionale, comportamentale, fizice si cognitive la evenimente.

    S-a gasit intr-adevar ca suprimarea emotiilor a fost asociata cu o mai rapida mitoza tumorala si o infiltrare saraca a limfocitelor la sediul cancerului si cu o mai crescuta proliferare tumorala –toti indicatori ai unui prognostic prost in melanomul malign cutanat.

    Dispozitia (starea de spirit) –cateva studii raporteaza o rata mai crescuta a cancerului la persoanele depresive.

    Depresia “prodromala ” a fost descrisa ca o manifestare timpurie a cancerului, mai ales a celui pancreatic. Nu este inca foarte clar daca aceasta nu este doar o asociere intamplatoare sau care din ele (cancerul sau depresia) apare prima.

    O teorie ar fi ca deficienta imuna asociata cu depresia ar permite unui cancer latent sa creasca mai rapid, iar alta teorie sustine ca depresia ar fi rezultatul cancerului ca urmare a dereglarilor neurochimice. Simptomele depresiei sunt oricum greu de diferentiat de cele ale cancerului in sine. Totusi s-a constatat ca pacientii cancerosi la care depresia n-a aparut au o rata de viata mai buna.

    Depresia clinica este asociata cu un nr. crescut de neutrofile circulante si cu scaderea nr. de celule NK, limfocite T si B si celule T citotoxice sau supresoare si T helper; de asemenea scade activitatea celulelor NK si raspunsul limfoproliferativ la stimularea mitogena.

    Functionarea celulelor B este de asemenea afectata-de ex. pacientii depresivi au titruri crescute de anticorpi la herpes virus simplex si citomegalovirus comparativ cu cei spitalizati sau sanatosi.

    Manifestarea depresiei (lipsa de placere, de bucurie, sensibilitate dureroasa) poate fi legata de asemenea de scaderea activitatii functionale a NP opioide endogene- mediata prin catecolamine:adrenalina, noradrenalina, dopamina.

    Pe de alta parte exista mecanisme PNE (psihoneuroendocrine) prin care stimulul placebo poate reduce depresia si senzitivitatea dureroasa prin activarea endorfinelor ca mecanism chimic primar. (WICKRAMASEKERA).

    Deficitul SI permite celulelor mutante sa se divida si sa devina maligne –vine in acord cu teoria ca depresia ar permite unui cancer latent sa evolueze mai rapid.

    Evenimentele stressante din timpul vietii ca de ex. . separarea si divortul, decesul unui membru al familiei, sau al unei rude apropiate (raspunsul afectiv la ele) pot creste susceptibilitatea ptr. cancer in sensul ca apar schimbari in IU si IC in urma unei psihotraume.

    Stressul se asociaza cu scaderea raspunsului mitogenic, a activitatii celulelor NK, a ly Th si a producerii de inteferon; activeaza axa hipotalamo-hipofizo-medulosuprarenala, creste nivelul glucocorticoizilor circulanti, se asociaza cu tulburari imunologice si cresc susceptibilitatea la infectii si cancer.

    Peptidele opioide si catecolaminele, sub influena hipotalamo- hipofizara, sunt de asemenea parte a raspunsuli la stress si exercita efecte imunomodulatorii.

    HANS SELYE (1950) defineste sindromul adaptarii generalizate conform caruia un stress initial, cu intensitate scazuta, este normal si nevatamator, un stress mai crescut poate deveni vatamator iar situatiile severe, prelungite si incontrolabile ale distressului psihologic pot conduce la boala.

    BORYSENKO sugereaza ca evenimentele stressante prin ele insele nu sunt obligatoriu legate de imunosupresie, dar ca stressul aparut ca urmare a bolii poate fi definit ca perceptia unei amenintari fizice sau psihice cuplat cu ideea ca raspunsurile disponibile ale organismului sunt neadecvate ptr. a face fata situatiei.

    Suportul social (familie, terapii si consiliere) creste speranta de viata si prognosticul asupra bolii.

    REYNOLDS & KAPLAN (1990) au studiat rolul relatiilor sociale in aparitia si evolutia cancerului.Ei au examinat incidenta si mortalitatea pe 6848 adulti diagnosticati de cancer pe o perioada de

    17 ani in California, Alemanda County, legate de cateva aspecte ale vietii sociale.

    Ptr. barbati, studiul nu a relevat ceva semnificativ.

    Ptr.femei, izolarea sociala, putinele contacte cu rude sau prieteni a fost un predictor important ptr. cancer, indiferent de localizarea si natura lui, la aceste persoane constatandu-se si o crestere a hormonilor legati de cancer (de ex. hormoni sexuali, corticosuprarenalieni ).

    Atitudinea fata de boala- cea mai buna prognoza este ptr. pacientii cu spirit luptator si cea mai scazuta ptr. cei neajutorati, anxiosi si fara speranta.

    ROBERT COUSINS, 1989, in cartea sa “Head first: The biology of hope” relateaza:

    Dr. GEORGE SOLOMON, unul din pionierii PNI, mi-a povestit despre unul din profesorii sai de la Harvard. Cuprins de cancer, cu leziuni in cap, plamani si ficat, profesorul isi continua cursurile si isi incuraja prietenii constienti de prognosticul fatal dat de specialisti.

    “Era emotionant sa vezi ce spirit luptator avea -spune dr. SOLMON. Cel mai important lucru pe care l-am invatat de la el nu venea din cursurile lui ci din propria lui experienta si exemplu. A invins in ciuda tuturor argumentelor- a predictiilor date de specialisti si a rapoartelor bazate pe o tehnologie sofisticata. Acest gen de lucruri nu se intampla prea des, dar este un fapt cand se intampla si este cel mai important lucru pe care il poate invata un student.”

    Un alt ex. legat de celalat aspect al atitudinii fata de boala (anxietate, lipsa sperantei):

    Barbat de 62 ani, diagnosticat cu un cancer incipient operabil, a decedat de atac de cord datorita lipsei de speranta si a fricii.

    Factorii psihologici ca emotiile , expectatiile si credintele pacientului dar si ale medicului (asa cum influenteaza ele pacientul) pot influenta sistemul imun si au un efect crescut asupra rezultatului bolii.

    PNI demonstreaza deci ca stressul si depresia de ex. pot supresa activitatea limfocitara, asa cum am aratat mai sus.

    REMISIA SPONTANA –INTRE STIINTA SI MIRACOL

    Cu ajutorul PNI putem intelege ce se intampla in remisia spontana (RS).

    Cercetarile indica faptul ca procesele mentale, ca de ex. tehnicile de imagerie mentala pozitiva –de ex. vizualizarea celulelor sanatoase atacand si distrugand celulele canceroase-poate stimula SI ptr.a se apara si a lupta mai bine contra cancerului.

    ACHTERBERG & LAWLIS (1979) realizeaza “Testul imaginii bolii”, cerand pacientului sa-si deseneze imaginea bolii, a SI si a tratamentului curent.

    Imaginilor li s-au dat scoruri de la 1 la 5 pe o scala de 14 dimensiuni, ca de ex.: nivelul activitatii, simbolism, vivacitate, frecventa imaginii pozitive. Scorul total la acest test a fost gasit ca predictor al gradului de vorbire clara la cei cu laringectomie si al calitatii reabilitarii la cei cu masectomie.

    Scorul prezice statutul de cancer cu o precizie de 93% ptr. cei in remisie totala dupa cancer si de 100% precizie ptr. cei decedati sau cu inrautatirea rapida in urmatoarele 2 luni.

    Pacientii care au avut o noua crestere a tumorii cel mai frecvent au desenat celulele canceroase mari, dure, obiecte impregnabile –de ex. submarine, homari, crabi, scorpioni,- melcii , limacsii fiind legati de o prognoza mai buna.

    Simbolurile negative ptr. leucocite au fost fulgi de nea, nori si in mod similar obiecte slabe si amorfe, iar cele pozitive au fost cavaleri, vikingi si figuri religioase.

    Legatura intre SI si minte este mediata de NP- asa cum am aratat mai sus-mesageri care fac SI fie sa actioneze fie sa nu actioneze, componentele SI (nodulii limfatici, splina, timusul) primind inervatii direct de la SNC care influenteaza direct SI.

    Conditionarea clasica demonstreaza rolul direct al sistemului nervos (SN) in vindecarea organismului.

    ROBERT ADER, PhD, profesor de medicina psihosociala la Universitatea din Rochester, care conduce un astfel de studiu al conditionarii imune la soareci (antrenati sa-si supreseze propriile celue NK), crede ca si oamenii pot fi conditionati intr-o maniera similara.

    “Cu un asa antrenament, intr-o buna zi vom putea mima efectul drogurilor imunosupresoare si intarzia debutul diverselor boli autoimune.-“ ADER

    Cu toate ca cercetatorii privesc legatura minte –corp ca un puternic factor in remisia spontana cateva cazuri de RS pot fi strict biologice.

    De ex, RON HERBERMAN, MD, director la Pittsburgh Cancer Institute, a observat de-a lungul anilor ca pacientii cu transplant de organ in antecedente fac des cancere datorita tratamentelor cu imunosupresoare date ptr. a impiedica respingerea noilor organe.

    Cand doza de imunosupresoare a fost scazuta la ½, tumorile au scazut in 50% din cazuri.

    O alta legatura biologica comuna in cazuri de RS este ca adesea acesti pacienti au avut o infectie bacteriana inainte de RS (prima nota de acest gen s-a facut in1890).

    In 1973 OLD a izolat la soarece o proteina ce distrugea celulele tumorale fara a leza pe cele normale si care a fost numita factor necrozant al tumorii (TNF).

    Dar infectiile bacteriene nu sunt singurele care influenteaza producerea TNF; OLD sustine ca aceasta are loc si daca se administreza placebo , punctand inca o data legatura puternica dintre minte si imunitate.

    Clasicul si bine documentatul exemplu al puterii mintii in promovarea vindecarii organismului este efectul placebo (EP), conform caruia credinta bolnavului ca tratamentul este eficace, face ca fiecare gand pozitiv sa fie la fel de puternic precum medicatia sau interventia chirurgicala.

    EP a fost implicat in multe RS si este considerat a fi cauza multor miracole ca cele din Lourdes, de ex. Comisia Medicala Internationala din Lourdes, compusa din 25 de medici chirurgi si cercetatori din 9 tari, se reuneste in fiecare an la Paris ptr. a diferentia intre miracole, RS si impostori.

    Ptr. ca o vindecare sa fie acceptata ca miracol de comisie trebuie sa nu fi existat un tratament medical anterior al bolii respective, iar vindecarea sa vina in contradictie cu observatia si cunoasterea medicala actuala. RS nu e calificata ca miracol in Lourdes.

    Din cele 6000 de vindecari reclamate in Lourdes din 1860 pana in 1989, doar 65 au fost recunoscute a fi miracole de catre comisie.

    Ptr. alte multe experiente vindecatoare povestite de pelerini, probabil ca a fost vorba de puterea vindecatoare a propriilor corpuri activata de o puternica credinta care i-a facut bine din nou.

    Studiile facute la pacientii cu cancere au aratat ca 35% din ei si-au imbunatatit starea generala dupa ce au primit placebo- o substanta inerta despre care ei credeau ca e medicament .

    In unele studii facute in caz de chimioterapie ptr. cancer, la 30% din pacienti le-a cazut parul ptr. ca ei credeau ca acesta ste efectul tratamentului.

    Un ex. mai dramatic este ceea ce antropologistii numesc “moarte vodoo” – un shaman, de ex., arata unui sef de trib pe care s-a suparat un “os al mortii” si in cateva zile seful moare ptr. ca el a crezut ca acel os il va omori.

    BERNIE SIEGEL, MD, chirug pensionat si un renume in miscarea PNI, sustine ca echivalentul vestic al “osului mortii” sunt cuvintele adresate de medic pacientului atunci cand ii spune ca are o boala incurabila si ii prezice cat mai are de trait .

    “Cea mai buna prescriptie medicala este DRAGOSTEA, PACEA si IERTAREA.” spune SIEGEL. Pacientul trebuie incurajat de medic, nu descurajat .

    “Credintele imbolnavesc, credintele ucid, credintele vindeca” afirma ROBERT HAHN in cartea sa “Placebo: Teorie, Cercetare si Mecanism”. Uneori exista toate 3 in acelasi individ.

    Intr-unul din cazurile de RS faimoase din 1950, unui barbat cu cancer avansat care nu mai raspundea la radioterapie, i s-a dat o doza experimentala de krebiozen, atunci considerat un medicament miraculos.

    Conform spuselor medicului sau uluit,”tumora s-a topit precum fulgii de nea pe o plita incinsa”.

    Cand ulterior omul a citit despre punerea la indoiala a eficacitatii krebiozenului ca tratament contra cancerului, tumora sa a recidivat.

    Medicul sau, plecand de la o banuiala, i-a dat placebo: i-a administrat bolnavului apa si i-a spus ca este forma imbunatatita a krebiozenului. Din nou, cancerul s-a retras.

    Cand Asociatia Medicala Americana a publicat ca krebiozenul este fara efect, pacientul si-a pierdut orice speranta si a murit in cateva zile.

    Alte cazuri: cele vazute de mine in Fundeni: cancer gastric cu prindere hepatica si pancreatica –“Du-te acasa, te-am operat si ti-am scos tumora,o sa-ti fie bine” vine dupa aprox 1 an vindecat;

    Copil 7 ani cu retinoblastom , sta cu mama 1 an in manastiri, RS a tumorii.

    Daca speranta si cuvintele doctorului pot aduce vindecare, la fel de importante sunt gandurile si atitudinea fata de boala a pacientului.

    JOAN BORYSENKO, PhD, psiholog in Massachusetssi autoare a cartii “Inteligenta corpului. Imbunatatirea mintii”, aminteste despre o pacienta cu o forma virulenta de cancer pulmonar, dar care a spus: “nu pot sa mor. Sunt singura si am 4 copii de crescut”. Acum, cand copiii ei au ajuns studenti reclama: “cred ca trebuie sa-mi gasesc un alt scop”.

    Cuvintele incurajatoare si un spirit luptator au un rol important in raspunsul organismului la vindecare.

    La unele persoane, perspectiva mortii iminente, sustine MELANIE SIMONTON, psihoterapeut la Universitatea de Medicina din Arkansas, pare mai degraba o forta declansatoare a mecanismelor de lupta decat a renuntatii si a disperarii.

    SIMONTON, constienta prin munca ei cu imagerie mentala la cancerosi, spune ca a vazut oameni care refuzau sa moara. Ea citeaza cazul unei femei cu cancer cerebral ce a cuprins plamanii si gatul, care a avut o RS prin imagerie mentala si pe care a descris-o astfel :”avea un EU puternic si o putere emotionala ca a unui tanc blindat; era independenta, hotarata, neconventionala si puternic motivata ”.

    Psihiatrul CHARLES WEINSTOCK, MD, director al Grupuli de Studiu ptr.Cancer Psihosomatic, New York, sustine ca cele mai izbitoare observatii legate de RS in cancer sunt evenimente personale cunoscute- de ex. schimbari favorabile in viata pacientului care preced scaderea tumorii.

    Unele din cazurile de RS publicate in revistele medicale au implicat de ex., catalizatori personali si psihologici ai RS, ca de ex.: reconcilierea dramatica cu o mama indelung dispretuitoare, nasterea unui nepot, invingerea unui obstacol in cariera si o conversatie religioasa (spovedanie).

    Un caz citat este al unei femei de 52 ani cu cancer uterin difuzat spre intestine si care astepta sa moara in cateva saptamani. Cand “mult dispretuitul” sot a murit inaintea ei, a trait o recuperare rapida si completa.

    O alta RS: un barbat de 32 ani a fost martor la planul tatalui sau de a omori o ruda apropiata. Crima s-a comis iar omul a devenit foarte speriat ca va trebui sa depuna marturie contra tatalui la tribunal. In aceasta perioada a dezvoltat si un cancer in gat.

    In sedinta de psihoterapie din pre-ziua operatiei de extirpare a tomorii, a avut un catarsis si a recunoscut intregul episod, descarcandu-si tensiunea.

    In urmatoarele 4 ore a reusit sa manance fara durere- prima oara in cursul acelei saptamani si in consecinta si-a anulat operatia. Dupa 4 zile, tumora a disparut complet.

    Acesti oameni –WEINSTOCK- gasesc brusc un sens al vietii si nu mai adopta o atitudine de neajutorare.

    La Scoala de Medicina Standford s-a realizat un studiu pe femei cu cancer de san sub tratament medical standard.

    S-au utilizat doua grupe : primul supus psihoterapiei ptr. stimularea capacitatilor de a face fata, a increderii in sine si a expresivitatii proprii; al doilea -fara psihoterapie. Concluzii: cresterea timpului de supravietuire cu 35 luni la grupul 1 si cu 19 luni la grupul 2.

    Factorii psihologici pot influenta negativ boala.

    Psihotraumele scad activitatea SI si cresc susceptibilitatea la boala; mai mult, un nr. crescut de cancerosi par a prezenta o multime de stari emotionale ce preced boala: suparari, reprimarea emotiilor negative (furie), tensiuni nerezolvate, sentimente legate de pierderea unei figuri parentale, probleme sexuale.

    Un alt indicator al implicarii factorilor psihologici in RS vine de la persunalitatile multiple. Exista multe cazuri de acest fel in care problemele fizice- inclusiv dureri si chiar diabet-vin si pleaca de la o personalitate la alta. Mai mult, SI al lor arata schimbari dramatice de functionare odata cu trecerea de la o personalitate la alta, sugerand legatura minte- corp.

    Unele cercetari sustin ca starile de vindecare specifice care insotesc schimbarile de personalitate pot fi accesibile ptr. bolnavii obisnuiti prin sugestia hipnotica.

  14. am uitat finalul articolului, scuze:

    Utilizarea tratamentelor psihologice specifice (consiliere, relaxare, imagerie mentala , biofeedback, hipnoza, terapie cognitiv comportamentala, psihanaliza ) alaturi de tratamentul standard, pot imbunatati functia imuna prin ameliorarea distressului producator de imunosupresie (ex: modificarea reactivitatii pielii prin hipnoza- limfocitele devin mai responsive la stimularea antigenica).

    De asemenea, prin reprogamerea subconstientului, se pun in miscare resursele de vindecare ale organismului, se activeaza mai mult expectantele legate de viata si astfel pacientul isi poate stabili scopuri pe o perioada mai lunga.

    In ciuda multor eforturi, rolul factorilor psihologici in evolutia cancerului ramane neclar si controversat.

    Multi cercetatori sunt convinsi ca factorii psihologici joaca un rol important in dezvoltarea cancerului si ca suportul emotional pozitiv, invatarea de a face fata stressului si adoptarea atitudinii unui spirit luptator sunt esentiale pentru supravietuire.

    Stilul de viata si schimbarile atitudinale pot ajuta bolnavul sa faca fata mai bine cancerului, dar nu sunt prezentate ca o cura in sine pentru cancer.

  15. (1977). Journal of American Academy of Psychoanalysis, 5:285-286

    Letter to the Editor

    Charles Weinstock

    Dr. Booth’s paper, which appears in this issue, is especially timely
    in several respects. The medical schools are beginning to teach about
    cancer as a two-way process in which the host’s immune resistance is
    an important-and quite variable-variable. This resistance decreases
    with depression.

    The American Cancer Society sponsored an interdisciplinary
    psychophysiological conference on spontaneous regressions at Johns
    Hopkins University in May 1974. The psychiatrists present concluded
    that emotional and personality factors are important in the
    pathogenesis and course of cancer and (in this context) that
    spontaneous regressions are a significant phenomenon.

    The number of “spontaneous” regressions officially validated for the
    American Cancer Society is now 1500. Ten years ago the first 222 were
    validated.[…]

  16. Adrian,

    Termenul ramane o strutocamila pentru ca, etimologic, face referire la un dualism care mie imi pare artificial , acela de “psihoneuro” ((ce-i drept, in ’77 inca eram tributari teoriilor carteziene ale constiintei). Nu sunt familiarizat cu munca lui Ader, multumesc mult pentru referinta.

    Stiu ca ne-ai contactat si pe alte “cai”, am primit rugamintea ta si o sa ne gandim la o solutie de colaborare.

    Multsam,

    G.

  17. Pingback:   (De)caderea nervoasa si PDD-urile — andreanum.org

  18. Pingback:   Nici macar o data — andreanum.org

  19. Iarba e un medicament mult mai bun decat prozacu’ pentru tratarea depresiei. Din pacate, din motive absurde, este interzisa.

  20. Hmm, ironic sau nu in 2008 cand scriai tu asta eu eram distrusa, ma gandeam sa ma sinucid(imi luasem sfoara de la bricostore)si nu puteam sa dorm(aveam mereu cosmaruri si oricum cand ma trezam nu puteam sa readorm ma simteam de parca as fi fost curentata). Nu am mers la niciun psihatru, poate trebuia sa o fac dar eram distrusa si imi intrerupsesem si facultatea…pana la urma s-a rezolvat, dar imi pare rau sa aud de oameni care cred ca depresia e numai o chestie de lipsa de vointa…

  21. Imi este scarba de aceste discutii. Cunosc cazuri de oameni diagnosticati cu diverse afectiuni gen “depresie” sau ADHD, a caror viata a fost mai degraba distrusa de medicatie (precum Prozac sau Ritalin) decat de asa zisa afectiune. Mie scarba de acesti sarlatani, psihiatrii care nu doar ca au tupeul sa se numeasca medici, ci chiar oameni de stiinta. Sa fim seriosi, sa ne uitam la DSM, este o insulta la adresa stiintei, adica afectiuniile sunt VOTATE de catre psihiatrii si culmea, au cate un medicament pentru orice rahat. Daca ne uitam in DSM V, sigur putem gasi vreo 2-3 afectiuni la orice persoana de pe planeta asta! Si cu toate aceste lucruri ma indoiesc ca exista UN SINGUR psihiatru care se poate lauda ca a vindecat un pacient.

  22. You can certainly see your skills in the work you write. The arena hopes for more passionate writers such as you who are not afraid to mention how they believe. At all times go after your heart.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s