o placere romaneasca: sedintele

Am avut pina acum vreo 5 locuri de munca si pot sa desenez linia directoare a tuturor, desi se ocupau cu chestii diferite: sedintele. Sedinte care stiai cind  incep si, in mare, cam despre ce vor fi si cine va participa, dar nu stiai la ce se putea ajunge si cit va dura. Am trait zile in care toata ziua era tot o sedinta, nu se stabilea nimic, nu se ajungea la nici o concluzie, asa ca a doua zi trebuia reluata. Sedinta. Cu aceleasi rezultate.

Dupa o saptamina de mers asa, din discutie in birfa si din picior peste picior in celalalt picior peste picior, sedintele s-au sistat si lumea era ofuscata, pentru ca gata, trebuia sa si faci ceva, altfel se ducea dracului firma. S-a urnit cu greu totul si cum s-au ivit primele dificutati a trebuit sa organizam o sedinta lamuritoare.

Sedintele dau dependenta si pentru ca in timpul sedintei se consuma produse care au aceasta calitate: cafele, tigari, biscuiti, grisine, fursecuri, sucuri, ape si sefu’ ar avea dezlegare si la alcool. Unde functioneaza democratia, se bea cot la cot si seful e preten cu subalternii, contribuind cu totii, parte-n parte, la arderea temeinica a gazului. Nu e profi sa vorbesti la telefon in meeting, dar e foarte in trend sa dai smsuri. Daca e sedinta cu laptopuri macar 60% din meetingari baga solitaire la greu.

Desigur, exista si sedinte in care chiar se rezolva treburi, dar astea sunt rare, scurte si in general nu prea poti sa-ti faci unghiile in timpul lor.  Astea sunt sedintele nasoale, ca si alea in care trebuie sa prezinti tu ceva la care trebuie sa fi lucrat in prealabil, sau cele la care participa oameni care depind de tine si nu sunt dispusi sa-ti faca treaba. Dar deja am dubii serioase ca in Romania mai exista si astfel de businessuri…