paranoima: istoria unei existente efemere

s-a nascut la gong de miez de noapte, pe-o strada brazdata de siroaie negre, bisectoare insingerata a unghiului format de coapsele scheletice ale unei femei fara morav. ploaia i-a desnaclait parul lipit de cap si i-a primenit chipul puhav, incrincenat in disperarea urii cu care s-a nascut. dalele caldarimului i-au modelat trasaturile fetzei, la fel cum vremea ciinoasa i-a pecetluit destinul. primul tipat l-a adresat lumii intregi, peste umarul mamei care isi horcaia sfirsitul. batrin deja, s-a ridicat cu greu pe-o rina si a mugit la unison cu tunetul care i-a serbat primele crimpeie de viata, eliberat de povara unui pintec prea strimt pentru silnicia careia-i daduse viata. neprimind nici un raspuns, s-a prabusit la loc, constient ca s-a nascut intr-o lume gresita. cu milul infundindu-i gitul si buzele descarnate cautind un sin inexistent, s-a chircit rabdator linga bordura sparta si-a asteptat. zorile au venit odata cu prima trasura. daca treci prin acelasi loc, chiar si astazi mai poti auzi trosnetul unui craniu zbrobit de deznadejdea neputintei de-a trai.