Polivraciul

Polivraciul iese din cort, garbovit, o suta de ani i s-au scurs din figura doar de cand a clipit. Cinci dune de cearcane ii decoreaza obrajii supti, scofalciti, si din ochi i-au ramas doar doua puncte negre, care se misca agale masurand audienta venita sa-i asculte discursul. Intr-un semicerc plin de matse negre si camere de filmat se agita cateva pipite si cameramani desirati, tineri ca macul primavara si la fel de rosii in obraji. Pentru pipite e prima filmare, s-au agatat de microfon cu strasnicia unei curtezane la picioarele falusului si acum se furiseaza sa-si puna fiecare obiectul adularii mai aproape de polivraci, sa-i prinda susurul respiratiei horcainde, sa-i soarba saliva intelepciunii. Aseara s-a intamplat o mare nedreptate.

Nici o musca nu bazaie cand polivraciul rosteste aceste prime cuvinte. Aseara s-a intamplat o mare nedreptate. Ar trebui sa punem un pic in context afirmatia. In padurea cu alune nu aveau casa doar trei pitici, ci si o societate foarte avansata de salbatici care dobandisera de curand abilitatea de a se manifesta liber dupa ce au impuscat piticii care (s-a aratat la televizor) foloseau robineti si furculite de aur si periodic sugeau sangele poporului. Plus ca se inchinau catre est, nu ca salbaticii catre Copacul Minune. Dar acum, in sfarsit, respirau aerul libertatii. Zile libere. Excursii libere. Sex liber. Alegeri libere. Liber arbitru. Libera la mare. Soare. Ce puteai sa-ti doresti mai mult?

Din cenusa se ridicase Polivraciul, impreuna cu alte personaje care au facut istorie recenta mai ales prin gestiunea lor defectuoasa asupra alunelor, care au inceput sa dispara in timp ce in padure s-au inceput defrisari masive mai ales in jurul unei teme foarte controversate, anume instalarea unei autostrazi. Salbaticii au salutat cu voiosie proiectul mai ales ca multe dintre economiile lor de-o viata urmau sa se regaseasca in pancarte cu “aici e branza dumneavoastra” sau “aici va sunt caprele”, dar apoi si-au dat seama ca le lipsesc masinile aferente. Deci si-au facut televiziune. Intre timp polivraciul – pe atunci un barbat frumos si cu o dictie impecabila mai ales pe p si pe bi si pe la – renova aripa spitalului. Sambetele libere salbaticii se adunau acolo sa cante in cor macarale macarale. Asa si-a facut de fapt polivraciul primii admiratori, dar veni o vreme cand salbaticii si-au enuntat nevoia de a fi condusi si polivraciul a zis ba, ma supun dorintei cetatenilor care ma sprijina si atunci, nu se stie exact de unde dar surse neoficiale ne spun ca din spatele autostrazii a rasarit un capitan de cursa lunga, mic si cu chelie, care din trei vorbe i-a convins pe salbatici. Deci sa va fie clar. Sistemul e ticalosit, v-au mintit, v-au furat alunele, vremea a venit sa ne intoarcem la voi, poporul. Pe margine, un copil rontsaia o coada de arici cu caramel, si din cauza excesului de ace i se scurgea un firicel pe obraji. Vremea a venit sa ne intoarcem la popor, sustinu si Polivraciul cu dictie impecabila pe po si por. Dar deja era prea tarziu. Marinarul lua caimacul. Polivraciul ramase la tencuit fatade, in timp ce corul de macarale macarale continua sa se subtieze de la o zi la alta.

Dar nu l-au uitat. Anii au trecut, societatea salbatica s-a dezvoltat multilateral dar mai ales in zona braului si a soldurilor unde o grasime scarbavnica incepu sa protubereze pe la burtile fiilor padurii cu alune. O duceau bine, marinarul mergea periodic la vanatoare de oligarhi cu o armata de trepadusi cu pene dupa el, in timp ce cronicarii ii sculptau deja profilul ingandurat in manualele alternative de istorie. Dar Polivraciul veghea. Sistemul era inca ticalosit, isi spunea in fiecare dimineata. Isi spunea asta la semafor. Isi spunea asta pe schela. I-o spunea Nasului. I-o spunea si pigmeului nanotrof care patentase atributul pitzifelnic intr-o vreme cand inca se nasteau pui vii cu trei picioare, i-o spuse intr-o doara si presedintelui comitetului Helsinki dar cumva nu s-au inteles din priviri.

Si-a imbatranit sub ochii poporului. Polivraciul organiza acum, arareori, spectacole chirurgicale in care mai scotea o splina, un ovar, isi mai aratea maiestria in histerectomia pe jos, in lobotomia pe sus, in chirurgia cosmetica a nasului si bucii, i-au trecut multi salbatici prin maini si asta e probabil profilul care-i va fi sculptat in manuale. Cortul ii ramase mereu deschis pentru oprimati, pentru independenti, pentru liber cugetatori si mai ales pentru aceia cu un grad cat-de-cat de alfabetizare care, la o adica, sa poata sa-si semneze numele cu initiale. Nu se stie niciodata. Intre timp, toti intelectualii se mutasera in gradina Marinarului. Mai bine, rumega dimpotriva Polivraciul, razbunarea mea va fi cu atat mai dulce.

Si intr-o zi, cand nici nu se-astepta, clipa i-a venit. Intre timp mai ca-l ingropasera, ba chiar unii mai carcotasi chiar i-au contestat calitatea de polivraci, caci – vezi Doamne – n-ar fi publicat suficiente papirusuri in padurile invecinate. Pshew! E scandalos, e o munca pe care sistemul ticalosit o duce impotriva mea, retorta Polivraciul care a admis, totusi, ca mici erori de caligrafie e posibil ca probabil sa se fi strecurat in dosarele redactate in acea vreme care, au confirmat apoi Harciogii si Coropisnitele, nu erau aliniata la politica transforestiera. Dar acum Padurea cu Alune era intr-o noua era. A bordurilor. Aceasta e clipa prezenta, la care Polivraciu si-a adunat armele prafuite de pe peretele vizuine’i, si a iesit la atac.

Cu miscari exersate s-a suit pe schela, si lumeee lumeee. Lumea a venit. S-au instalat urgent niste corturi si fiecare si-a dat cu subsemnatul. Pentru ce, maica? N-ai matale treaba, spuneau oamenii Polivraciului, da e de bine, asculta la mine. Si pensionarele ascultau, poate e asa, vreun fel de tombola. Poate castigam o excursie la bai. Poate castigam o excursie la baie. Da Doamne! Intr-un timp record s-au adunat cateva zeci de mii de mazgalituri cu care Polivraciul, un pic aplecat de spate dar cu o aura deasupra lui pleca glont la Biroul Electoral. Asta era ieri.

Aseara s-a intamplat o mare nedreptate. Reporterii stateau cu sufletul la gura. Pipitele au uitat ca nu e frumos sa stai cu gura cascata. Uneia-i atarna guma la coltul buzelor intens vopsite. Un cameraman uita de bunele cutume si trase un vant dar nimeni nu-l lua un seama. Cum? In padurea cu alune? O nedreptate? Nu se poate. Si, colac peste pupaza, asupra Polivraciului? Ce-ar putea sa fie?

Cui ii este teama de Polivraci sa ridice mana. Asa, foarte bine, deci nu va e teama. Pacat, ar trebui sa va FIE. Am intreprins toate demersurile legale. Am adunat semnaturile necesare ca sa ma inscriu in aceasta cursa e.lec.to.ra.la pantru ca poh-poh-rul m-a vrut. Partidul zice ca a strans atata. Io am strans atata. Si atunci va intreb io pa voi, adica si pe tine, fato, nu te ma uita la mine ca la sfintele moaste ca-s suficient de batran sa-ti fiu bunic, unde e dragostea? N-am vrut sa fiu primar. Am vrut sa fiu candidat. Am pus corturi. Am ridicat schele. Cetatenii m-au vrut. Ma vor. Acest sistem ticalosit nu poate sa continue la nesfarsit, trebuie sa ne ridicam impotriva lui. Ce cred ei ca am sa fac? Ca ma apuc de dezgropat scheleti? E stupid, pana si ultimul copil stie ca in padurea cu alune nu exista scheleti, exista copaci. Asadar, am sa depun contestatie.

Rumoare maxima. Nu se mai auzise asa ceva. Sa depui contestatie? Ce-o fi insemnand? Poporul salbatic multilateral dezvoltat reprezentat la aceasta intalnire de taina din luminis prin persoana unei maini de reporteri, cameramani si femeiuste nubile se afla intr-o mare dilema. Pai Bade, indrazni un lungan de la Antena Codrului, n-ar fi mai intelept, zic si eu asa ca nu ma pricep dar dumneata esti mai dus la scoala decat multi dintre noi, si-ai calatorit si peste hotare si bineinteles ca n-ai cum sa te inseli si toate cestalalte dar zic si eu asa, n-ar fi mai bine sa ne construim mai intai un Tribunal?

G.

Advertisements

2 thoughts on “Polivraciul

  1. Update: Polivraciul a primit unda verde la candidare. Este maaaaai! Am mai zis si`n alta parte, bine zise Toparceanu: pazea! ca vine acceleratul 😉

    G.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s