Oameni pt. II: Drumuri

Din episodul trecut:

[…]De ce fugi, Doamna, doar suntem oameni, de ne dezbraci si ne arunci in formol incins cand ne vom arde si-or mai ramane doar oasele, crezi oare ca-i va mai pasa cuiva ca dumneata ai haina aia scumpa, iar eu ma scald in caldele mele zdrente? Ti-e frica. Ti-e frica? Tie ti-e frica? Ajuta-ma si da-mi o paine, doamna. Sa-mi treaca foamea. Frica mea.[…]

[…] intr-o buna seara mama a facut coaste de porc la cuptor. Tata a adus din beci o sticla de vin. Bibliotecarul fiu a participat si el la masa, doar ca asa cam pe la mijloc l-au trimis in camera lui. Mama era imbujorata. Apoi nu stie ce s-a intamplat, cert e ca a auzit cateva bubuituri infundate de pat sus, apoi liniste, apoi un zgomot de palma, apoi un zgomot de palma mai subtirel apoi icnete si geamate, un geam spart si asta a fost. Parintii bibliotecarului cazusera de la etaj. […]

Batranul cersetor petrece minute bune cu sticla de apa la gura. Ca pe o tartina de paine proaspata intinde timpul in care fiecare celula recepteaza trecerea lichidului, buze, limba, glota, esofag, stomac, apa e rece iar copiii au format imprejur un semicerc de ochi mari, rotunzi si apetisanti, albastri si verzi si maro si caprui iar unul dintre ei, observa acum, are un ochi de-un fel si unul de alt fel. Daca n-ar sti mai bine, ar zice ca Necuratul si-a facut de cap cu el…sau poate mama-sa si-a facut de cap cu Necuratul?

Dar bineinteles ca nu exista Diavol, sau Necuratul, Satana sau Lucifer sau Beelzebuth sau Azazel sau Beliarh sau Magog sau mai stiu eu cine, mai copii. Vedeti voi, insa, Bibliotecarul fiu cand parasi casa unde-si petrecuse primii 20 de ani de viata nu stia asta. Pentru el, asa cum citise in cartile lui, oamenii se imparteau invariabil in personaje pozitive dar mai ales negative, astfel ca primii cativa kilometri i-a parcurs uitandu-se mereu peste umar, asteptand la tot pasul ca de dupa un tufis sa sara un hot, un bandit, un brigand, cineva care sa-i crape capul pentru bocceluta pe care o legana de pe un umar pe altul. Dar spre usurarea lui si a vezicii lui urinare cuprinsa periodic de spasme (bibliotecarul ramasese cu acest reflex din frageda copilarie, cand si cea mai mica sperietura il facea de rusine) drumul a decurs lin, intr-un peisaj oarecum bucolic cam pana spre seara. Trecuse bine de amiaza oricum, si totusi la orizont apasa presimtirea unei nenorociri care parea ca-si face loc pe podiumul clipelor ce aveau sa vie. Cum sa gasesti curaj pentru ziua de maine intr-un spatiu infinit mai mare decat limitele confortabile ale camerei in care ai crescut, in care ai dormit, si unde exista o usa, si un zavor pe care aici si sa vrei si nu l-ai putea trage. Asa se gandea bibliotecarul fiu cand pe marginea drumului aparu cea mai ciudata creatura pe care o vazuse in viata lui. Vreti sa vi-l descriu?

Nici unul dintre copii nu se misca. Ii sorb din ochi cuvintele batranului cersetor, murdar si cu barba in dezordine. O secunda mai tarziu, fetita de langa batran trage adanc aer in piept in timp ce un deget i s-a blocat in carliontii impleticiti, pe care mama i-i despleteste in fiecare seara dupa baie pentru ca au marele pacat ca atrag tot felul de blestemati in ei, ciulini si turita si uneori chiar mici pene. Selene e un copil atat de neobisnuit, le spune apoi vecinelor, as putea sa jur ca intr-o viata anterioara a fost o veverita sau un dihor sau unul dintre animalele alea care mai mereu au ceva de sapat ceva de ascuns.

Dar sa ne intoarcem la povestea noastra, in timp ce Selene si ceilalti copii abia asteapta sa afle cum arata creatura de care vorbeste batranul cersetor…

Era destul de mic de inaltime, desi bine cladit si relativ butucanos la statura. Pielea-i era neagra-ciocolatie si in mijlocul fetei trona un nas foarte respectabil, simetric si cu narile larg deschise care pareau ca amusineaza ceva in permanenta. Ochii migdalati, negri cu inflexiuni albastrii erau disproportionat de mari fata de restul fetii si il fixau acum pe Bibliotecar cu un amestec de frica, sfidare si interes in timp ce gura mesteca o frunza neobisnuit de verde (bibliotecarul afla dupa aceea ca Lhkao era un consumator avid de frunze de khat pe care le primea periodic de la un negustor misterios despre care Lhkao nu i-a spus nimic, doar ca are resurse nebanuite la dispozitie si poate sa-ti faca rost de orice, pentru suma potrivita care nu trebuie sa fie neaparat bani; aici Lkhao facu o grimasa stranie). Fata, decorata pe margine de niste zulufi ca taciunele, era completata de un trunchi lat, masiv fara sa fie gras, si niste picioare mici care ieseau in paranteze dinspre solduri, acoperiti de un fel de salvari lila iar in picioare mocasini. Bibliotecarul nu-si putu stapani un chicot in timp ce se apropia de individ, caci langa el se afla un fel de ricsa cu roti nepereche dintre care una avea spitele rupte, iar de jur imprejur se aflau varsate tot felul de obiecte care n-aveau nici o noima: sfesnice de alama prafuite, batiste de matase sifonate si un set incomplet de tacamuri placate cu aur, iar pe partea cealalta sticlute fumurii care erau etichetate foarte atent. Bibliotecarul nu stia alfabetul respectiv care i-a parut cel mult o adunatura de linii curbe, puncte si mici cruciulite plasate (credea el) neintamplator. Lkhao i-a marturisit insa, mult dupa aceasta prima intalnire, ca singura ratiune a cruciulitelor era sa-i spuna lui, Lkhao, care e otrava si care nu. Si asta pentru ca Lkhao nu sta sa citeasca. Deloc.

Acum, copii, voi stiti sa cititi nu? Am sa va spun, si ramane intre noi, ca printre sticlutele lui Lkhao se afla si o substanta care, mai tarziu, ii va salva viata Bibliotecarului fiu atunci cand totul parea pierdut, si marea lui aventura sortita esecului. Deocamdata insa, cei doi se masurara din ochi pe marginea drumului, dupa care moment Lkhao emise, gutural: “Ce stai acolo si te uiti? Mai bine pui mana si ma ajuti, matusa Arye va fi foarte suparata daca nu ajung inapoi pana la asfintit si e deja trecut de amiaza!”. Bibliotecarul se simti o secunda ofensat, dar apoi partea lui generoasa prelua controlul si, fara sa comenteze, se aseza in genunchi in praf si cu mare grija incepu sa organizeze posesiunile lui Lkhao care continua sa rontsaie la frunza de khat. “Asa, asa, vezi ca ai uitat sa iei cutia aia…asa, mai incolo, uita-te unde-ti pui picioarele! Picioarele am spus, nu mainile!” Bibliotecarul nu-si putu stapani o privire incarcata cu repros. Cam aroganta aratarea, chiar si pentru un tanar crescut toata viata printre carti si care era, la randul lui, suficient de arogant incat sa creada ca stie cum functioneaza lumea, si oamenii.

In 20 de minute toate mizilicurile erau puse inapoi in cutia ricsei. Din pacate, roata cu spite era imposibil de reparat. “Ajuta-ma sa car, si-ai sa ai unde dormi la noapte!” sugera rece Lkhao “…si poate ramane si niste mancare pentru tine, dar asta nu pot sa-ti promit”. Bibliotecarul se ridica in capul oaselor, isi scutura praful de pe pantaloni si apoi se pozitiona pe partea beteaga a caruciorului. “Ce, vrei sa car cu tine? Nici pomeneala!” “Esti mai inalt si mai bine facut decat mine, si-as putea sa pun pariu ca esti si mai tanar. Hai, ca n-a crescut mama un beteag, huh? Ce esti tu, barbat sau balega de dromader?” Bibliotecarul fiu nu prea intelegea ce treaba are barbatia cu balega de dromader, dar Lkhao parea destul de sigur ca nu va fi refuzat. Asa ca nu-l refuza…

Drumul a fost mai lung decat a crezut insa. Dupa cativa kilometri, mainile-l dureau la fiecare inspir, articulatiile erau intinse iar tendoanele tipau ca daca Bibliotecarul nu le da macar o scurta recreatie se vor rupe, si sa vedem atunci cine mai cara ricsa lui Lkhao. Si cand credea ca totul a fost o idee foarte proasta, gnomul din fata lui exclama: “Ay, am ajuns!”

Soarele isi lua la revedere, in tot acest timp, si cobori la culcare in hambarul matusii Arya care tocmai ce iesea in poarta curtii sa-i intampline.

Dar despre asta data viitoare.

G.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s