Sa ma explic, stimabili

Este mai mult sau mai putin evident ca in ultima vreme am ocolit, cu delicatete, zona socio-politicului din scrierile mele (cu exceptia mai putin-voalatei trambulinade zisa si brambureala secolului cu candidatura lui dom’ profesor). Sa ma explic, stimabili. Mi-era sila. Si nu ca mi-era sila dar mi-era o mare sila. O sila de dimensiuni gigantesti, o sila care daca s-ar fi intrupat ar fi bagat toata casa Poporului (zisa si Parlamentului din motive pe care am sa le explic imediat) in ceata.

Si carevasazica m-am refugiat in proza, fictiune, cate’un vers pe ici pe colo. Toate sunt ocupatii care pentru tine cititorule, carele ne citesti probabil pe fuga intre doua tramvaie si trei metrouri, nu se vor fi dovedit indestulatoare pentru apetitul de scandal. Iar noi n-am mai facut scandal de mult. Ce-am pierdut, ce-am castigat? O fi trecut iepurasul pascal peste noi si cand ne-a vazut atat de pasnici ne-o fi oferit o garoafa de la sufletelul lui? Nu. Iepurasul pascal a trecut, a aruncat cu oua si dus a fost.

Vrand nevrand, ma intreb cui ii foloseste? Oamenii scriu (editoriale de exemplu), isi exprima o opinie (informata sau pur speculativa, un fel de “datul cu parerea in alb negru”) si apoi ziarul se vinde unor cititori cu un intelect normal, dar mai mult sau mai putin rafinat.

Sa luam exemplul lui Emil Hurezeanu care imprumuta cu voiosia’i specifica o tema abordata anterior de ziarul (un pic mai prestigios) the Economist ca sa faca o analiza a situatiei economice planetare, un subiect de altfel simplu si usor de acoperit intr-un articol de ziar. Dupa Emil Hurezeanu, totul se reduce la combustibil. Totul. Si Emil Hurezeanu are dreptate, dar “spin-ul” pe care el il da povestii (anume ca indienii si chinezii mananca dintr-o data mai multa carne) este atat de hilar incat a trebuit sa citesc de doua ori si inca nu sunt sigur ca am priceput. Lantul logic de aici pleaca. Dieta asiaticilor. Daca ar continua sa manance orez cu legume, ca in ultimii 300 de ani, noi ceilalti, care infulecam carnuri cu mare aplomb, am avea in continuare preturi mititele, confortabile, si – aidoma – tarile sarace n-ar deveni “si mai sarace”. Admir, pe de o parte, inteligenta lui Hurezeanu de a nu aduce vorba despre conflictele latente, patente si cat se poate de reale in zone cu o mare densitate de combustibili fosili. Admir indisponibilitatea lui de a pune la masa analizei si politica de inajutorare a Natiunilor Unite, si importanta recesiunii economiei americane (dar si obstinatia elitistica a Uniunii Europene) in declansarea unor adevarate catastrofe umanitare precum Rwanda, Sudan etc. Nu. Pentru Emil Hurezeanu lumea are prea multi chinezi si indieni carnivori.

Stimabili, imi intelegeti reticenta? M-am refugiat in cugetarile Alinei Mungiu Pippidi, care aceia care ma cititi de o buna vreme trebuie ca stiti ca este o simpatica si preferata mea in ale editorialismului. Nu tipati “Dosia” va rog. Nu aruncati cu rosii. De gustibus, stiti vorba aia. AMP scrie foarte frumos, si la obiect, in RomLib despre Pactul cu Educatia Religioasa. Va jur ca am incercat sa urmaresc filiera logica a articolului. In naratiune apar, bineinteles, personaje cu o importanta cruciala in destinele marete ale Natiunii noastre (cu P de la Denis daca va mai aduceti aminte) dar altfel dupa ce cetesti nu poti sa nu te impiedici (eu unul recunosc ca nici n-am incercat foarte tare) sa nu oftezi…asa, si? Am vazut atatia “vizionari” care reclamau starea educatiei, urcati pe o cutie de carton, intr-un parc, in timp ce cetateni transpirati la subtiori si nu numai isi faceau rondul de dimineata. Pasarelele cantau, soarele sus pe cer….Cred ca ori faci o critica realmente tintita (si AMP are pargrafe sugestive, dar la randul lor voalate), ori faci ca mine proza de fictiune.

Si-ajungem si la Marius Tuca, al carui editorial l-am abandonat urgent dintr-o inocenta dorinta flatulenta pe care, ca om adult ce-am devenit, ma stradui sa o tin in frau. Pai cum sa nu fac gaze cand citesc prima propozitie “[…] in avalansa de oua, miei si cozonac, sufletul nelinistit si egal se straduieste sa supravietuiasca publicitatii pascale, zbatîndu-se între slabiciunea omului si Învierea Domnului […]”. Mi-am adus aminte de o compunere scrisa de varu-meu care a devenit celebra in familie….ceva cu “Este toamna. Portile scolii s-au deschis sa primeasca elevii silitori”. Prin comparatie, avalansele vomice de oua, miei, cozonaci, drob, alte organe zdrobite si sufletul omului care face si drege imi par de o falsa, si crasa, licentiozitate literara si chiar daca Tuca are ceva “al lui” care-l salveaza de la ridicol, aici il acuz ca mi-a spart un vas in ochi.

Am fugit ca de Satana fix in EVz unde aflu ca palinca romaneasca (editorial, bene dicere) mai ales cea din Salaj va fi omologata european. Ma relaxez. In sfarsit si vesti bune, ton pozitiv, bineinteles ca nu se putea daca nu faceam un pic aluzie si la vecinii unguri si cum trebuie sa fim mandri ca “Fabricat in Romania” va fi un brand care va mangaia ficatii a milioane si milioane de alcoolici care mor anual de ciroza, cancer hepatic, dementa Wernicke Korsakoff, noi ne alaturam celorlalti producatori de spirtoase care sustin industria accidentelor rutiere “sub influenta” in care de obicei mor si alti oameni, de obicei nevinovati. Exit. Stage left.

Si ma opresc aici. Sincer, stimabili, mi-e sila. Ma intorc la ale mele. Daca v-au placut povestile…mai poftiti si alta data.

G.

Advertisements

One thought on “Sa ma explic, stimabili

  1. Pingback:   Logging si bonanism — andreanum.org

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s