Nu-mi dau prea bine seama de ce in ultima vreme folosesc titluri lungi. Cred ca e doar o faza. Mi-este teama ca lasand loc pe maxilar unor lacune de tip dinte pauza gaura lipsa s-ar putea ca putinele cuvinte care au ramas ascunse la baza limbii sa o ia la goana. Asa ca strang puternic de gingii si cand o trantesc, o trantesc cu strasnicia unui om care stie, stie ca poseda mai mult decat bagajul elementar al vocabularului de baza. La dracu cu opinca, eu scriu pentru lingvisti si liber-schimbisti, electoratul meu carele ma citeste este trecut prin oul si otetul studiilor postliceale si universitare. Da, este doar o faza. De ceva vreme, aceasta faza face sa fi renuntat la a impieta (citeste aici “face publicitate negativa care popularizeaza, chiar daca in scopuri triviale, persoane al caror nume ar trebui trecut sub tacere iar identitatea lor returnata in anonimitatea din care s-a nascut”)…asa, trage aer in piept si s-o luam de la capat, din fericire daca citesti in gand nu trebuie sa si respiri deci… aceasta faza face sa fi renuntat la a impieta toti mormolocii bubonici care fac politica romaneasca si asta pentru ca Domniile lor (of, care le-am zis domnii!) sunt bugetari, cata vreme eu sunt liber cugetator.
Si sa va spun unde se manifesta spiritul bugetar: la structura limbajului. Acolo se manifesta. In micul dictionar al politicianului roman de succes (un fel de “politics for dummies” in traducerea Irinei Margareta Nistor la batranete) totul pleaca de la notiuna de criza. Sa luam cazul care mi-a gadilat lueta in aceasta blanda dimineata. Din Evanghelia de la Cristian citire:
“In ultimii 18 ani Bucurestiul a traversat si traverseaza in continuare un moment dezastruos” Cristian Diaconescu (Sursa: Romania Libera)
Stimabile, sa cautam definitia acestui pacatos…”moment”
MOMÉNT, momente, s.n. 1. Interval scurt de timp; clipa, secunda. a Loc. adj. De moment = de scurta durata; efemer; vremelnic. a Loc. adv. Pentru moment = provizoriu, deocamdata, pentru scurt timp. Pe moment = în prima clipa, în acea clipa. În tot momentul = în permanenta, tot timpul. La moment = imediat, pe loc; p. ext. la timp. Din moment în moment sau dintr – un moment în altul =imediat, chiar acum; curând, îndata. (Nici) un moment deloc, niciodata. ? Loc. conj. Din moment ce… = de vreme ce…, deoarece… ? Perioada scurta în desfasurarea unui proces; faza, etapa. a Ultimele momente (ale unui om) = clipele dinainte de moarte. a Loc. adv. În momentul de fata = actualmente, în prezent. Din primul moment = chiar de la început. În ultimul moment = chiar înainte de expirarea ultimului termen, când nu mai este nici o clipa de pierdut. La un moment dat = într-un anumit timp (nedeterminat); deodata. Un moment, se spune pentru a solicita cuiva o clipa de ragaz, o întrerupere. a Episod din actiunea unei scrieri literare; (p. ext.) specie a genului epic în care este surprins un instantaneu semnificativ din viata cotidiana. a Data, termen. a Marime fizica egala cu produsul dintre valoarea unei marimi date si una sau mai multe distante în raport cu un punct, cu o axa sau cu un plan. 2. Ocazie favorabila; prilej. – Din lat. momentum, fr. moment, it. momento, germ. Moment. (sursa: DEX online)
Am lasat in mod voit tot paragraful si l-am citit pe indelete, in timp ce musc cu placere dintr-un sendvici (sa-ti fie tarana usoara, George Pruteanu, tie si mausilor tai). Mintea mi-o luase un pic pe aratura imaginandu-mi acele stari de levitatie spatio temporala, acele experiente spirituale cand timpul pare a se fi oprit in loc si poof! ca prin minune secundele devin minute, minutele devin ore, orele devin zile care se transforma in saptamani, luni, ani si apoi zeci de ani.
De aproape douazeci de ani, Bucurestiul traverseaza un moment. Mai ce taram magic. Ca bine zicea Eminescu Ispirescu Eliade: “tinerete fara batranete si viata fara de moarte” la care prozatorul ar putea sa adauge, sugubat, “si bineinteles prostie fara tratament”. Dar lucrurile nu se opresc aici. In micul dictionar al politicianului roman de succes trebuie sa apara, la nivel semantic, morfologic si sintactic ideea iminenta de dezastru, cataclism, dezastru, ruperea cerurilor si despicarea pamanturilor, apocalipsa dupa Benone sau (varianta mai rustica) Invierea Mortilor din cimitirul Sfanta Vineri. Sa-i dam cuvantului, pentru a doua oara, stimabilului Cristian Diaconescu:
“haosul si coruptia au pus stapanire pe administratia Bucurestiului”[…] “vinovatii sunt cei care au condus destinele acestui oras, incepand, sau sfarsind, cum vreti, cu primarii din Bucuresti” Cristian Diaconescu (Sursa: Romania libera)
La auzul acestor vorbe profetice, congregatia de termite se ploconi adanc in fata intelepciunii atarnata precum aracul intr-o spirala fara sfarsit. Deci incepand si sfarsind cum vrem (functie de virgule) cu primarii din Bucuresti. Tot dracul ala e. Ce conteaza unde-i punem, atata vreme cat mesajul functioneaza si daca-i punem in capu’, sau in curu’, propozitiei. Cuvantul care ucide nu are asemuiala, el poate fi scris si independent pe o foaie alba de hartie si va avea acelasi impact. Primarii. Pri. Marii. Haos. Coruptie. Armageddon. O sa muriti in chinuri, inghesuiti, masinile o sa vi le parcati una peste alta, noaptea o sa va bata muncitorii cu pickhammer-ul in cap, o sa va cada bordurile, o sa vi se scorojeasca cercevelele de la geamurile de termopan puse de amicii de la Gealan. Negru. Negura. Bunget. Boo hoo hoo, zice politicianul. Boo hoo hoo, sfarsitul lumii se apropie, omenirea e la ananghie, destinul rasei umane homo capitalistus sta pe muche de cutit, si nu e foarte ascutita ascultati la mine. Cine va iesi in fata sa fie un adevarat om intre oameni, un pastor de oi (oops! pe-asta am mai auzit-o undeva si doresc sa subliniez ca pastorul de oi nu e neaparat un cioban care se pricepe la fotbal), un posesor de leadership. Sa fim schimbarea pe care o dorim in lume!
Micul dictionar al politicianului roman de succes care s-a inspirat in frageda-i pruncie din balade adanci precum Toma Alimos si Iancu Jianu (acesti eroi cvasi-clasici dintr-o galerie din care mai fac parte, in biblioteca bunicii mele super-literate care a facut doar 4 clase, Eschil, Sofocle si Euripide cu Persii, Antigona, Troienele) contine si reteta emergentei Cavalerului pe Cal Alb. Pentru o ultima oara in povestea noastra intra in scena indraznetul, blajinul, vizionarul Cristian Diaconescu:
“Bucurestiul trebuie sa devina o capitala europeana de prim rang, un oras curat, sigur, cultural si turistic”
Cui se adreseaza acest mesaj? Scuipatorilor de seminte de la Obor? Pensionarilor care juiseaza noptile in vise unde stau la coada la oua si se freaca nesimtitor unii de paltonul celuilalt? Sau poate tanarului entrepreneur care distruge sistematic claxonul masinii intepenit intre doua semafoare? Imi spune mie asta, care am scapat de mitul “capitalei europene de prim rang” sau iti spune tie asta, care inca n-ai vazut vreuna?
Eu imi recunosc neputiinta, stimabili. Imi este cu neputiinta sa pricep cum o fiinta dotata cu cuget, cu constiinta, cu o intelegere catusi de rudimentara a realitatii poate sa muste momeala aruncata de acest domn, sau (pour la bonne bouche) de oricare altul care vinde aceiasi gogosi dar impachetati in altfel de celofan. Ce momente nemuritoare mai bade? Ce coruptie? Ce haos? Ce apocalipsa shoshonilor mei visezi?
Problema devine insa cum urmeaza. Oamenii preiau cuvintele sarbede, imbecile si flamande ale politicianului roman de succes. Om isi da in cap la om pentru ca in Bucuresti e “haos si coruptie”. Copiii cresc in umbra marelui Armageddon care nu se va intampla vreodata dar “s-ar putea”. Si ca’n Prostia Omeneasca a lui Creanga traim cu drobul de sare deasupra capului, visam cu drobul de sare deasupra capului, si iubim nenorocitul ala de drob de sare care pana acum s-a transformat intr-o nicovala si risca sa ne striveasca tseasta aia tare, de neanderthalieni. Pentru ca asta suntem daca nu denuntam mizeria intelectuala in care se scalda “alesii”. Acesta nu e un sugator de tata din ariegarda de Partid. Acesta nu e un “catindat” la primaria satului Macarale de la Moldova Noua. Acesta e un vice. Un potential primar de capitala. Un candidat. Iar daca Domnia sa a iesit la colindat doar dupa o repetitie vulgara in fata Ultimului Mohican cu aceleasi blestematii cu care Mircea Geoana s-a facut de ras la ultimele electorale, cuvine-se sa-l taxam dupa cuviinta.
La carte, domnilor! Inapoi, la carte, si la umilinta, si la mai buna intelegere a limbii romane pe care o deformati ingrozitor si cu o vesnica nesimtire in numele unui mesaj pe care creierele netede ale electoratului sa il semnalizeze mai simplu. Speriati-ne! Amenintati-ne! Amintiti-ne cat de rau o ducem! Si apoi, pentru numele lui Dumnezeu si a Maicii Precista, salvati-ne! Cine sa o faca, daca nu voi? Pe cine sa duceti in epoci de civilizatie si progres, daca nu pe noi!
Iar daca tu razi, cititorule, nu mai rade. Parintele tau, sau vecinul tau de palier, soferul de autobuz sau vatmanul de la metrou este un agent al apocalipsei. Crede in ea. O respira. Iar daca tu plangi, cititorule, nu mai plange. Partidul e acolo sa te salveze, si vei deveni un agent al apocalipsei. Doar ca vei fi de partea celor “buni”.
Sa inceapa Sfarsitul! Sau sa se sfarseasca inceputul, domnu’ Diaconescu. Tot una!
G.
andreanum & co 
pe mine nu ma ingrijoreaza prea mult cretinii de teapa astuia (cretini au fost, sint si vor fi mereu pe lume), ci cei in ochii carora acestia se regasesc. ceea ce ma sperie la culme este multimea de cetateni cu drept de vot care trec atit de usor peste greselile de exprimare ale vreunui potential ales, care ignora sau nici macar nu sesizeaza timpeniile pe care acesta le debiteaza pe sticla sau cocotzat la vreo tribuna, care considera un asemenea agramat drept role model pentru el si copiii lui. asemenea cretini n-ar exista daca nu li s-ar permite. si daca nu ar fi sustinuti de niste cretini mai mari decit ei si incurajati de faima pe care si-o creaza printre cei care un IQ egal cu cel al unui berbec castrat este inca un deziderat. lenea de-a gindi este simptomatica romaniei de dupa ’90. brucan s-a inselat amarnic cu faimoasa sa predictie de 20 de ani, se vede ca era un optimist incurabil. mneasha?
Tracto, sunt 150% de acord cu tine. oamenii “cresc” oameni, iar in ultimii 20 de ani prea putini si-au asumat rolul de educatori sociali. Si in vreme ce “ignoranta nu e o scuza” (principiu de drept roman), in Romania a devenit motivul cel mai des invocat.
Uite insa un gand interesant. Ai vazut cam care e aria noastra de “acoperire”? Bref, suntem cititi pe 5 continente, 90% Europa dar si America de Nord, Asia, Africa, Australia. Avem un profil demografic peste medie (ar fi interesant sa facem un sondaj pe tema asta, eu emit doar o ipoteza), avem un profil de varsta tanara deci ma gandesc ca poate, doar poate, acel “maine” ipotetic va deveni mai bun pentru ca am demascat o parte din cretinismul “endemic” al zilelor noastre.
G.
ar fi minunat ca eforturile noastre sa fie interpretate asa cum spui tu si nu drept caterinca ieftina (mijloc pe care, de multe ori, chiar noi il folosim, intentionat, cu intentia de-a transpune in paginile acestui blog, cit mai veridic, momente de intelepciune a tagmei zoo-socio-politice romanesti). noi, intre noi, stim bine la ce ne-am angajat si continuam sa descoperim, treptat, instrumente cu care sa ne apropiem de target. actul de demascare este valid, insa, in fata unei audiente care pricepe temeiul si efectele acestuia. faptul ca sintem numai cititi, si mai putin comentati, imi induce, insa, sentimentul (probabil gresit, astept confirmarea) ca nu sintem intotdeauna intelesi asa cum am sperat.
Singura problema gramaticala pe care am intalnit-o pana acuma la potentialii mei alesi din Botosani e aia cu articularea localitatii la singular (prezenta in sloganul PNL: „Promovam Botosaniul, promovam Romania!”), asta daca este sa excludem elucubratiile lui Contac, candidat la presedintia CJ, bineinteles.
acum citeva luni as fi zis ca nu mai avem nici o speranta, ca popor, sa ne revenim vreodata din lentoarea, lipsa de reactie si slugarnicia in care ne complacem de mai bine de jumatate de secol. Dar am gasit vreo 10-15 oameni pe care ii citesc sau cu care vorbesc si ma gindesc ca poate nu e totul pierdut. Acuma sper sa nu fi mostenit optimismul feroce al decedatului brucan.
Eu am fost si raman un realist, si fata de Romania, si fata de intelectul ei latent, sau patent, sau adesea inexistent (si asta in umbra inteligentei noastre “native”, de care suntem foarte mandri).
@ Tracto: eu unul ma simt foarte motivat cand ma uit la statcounter-ul nostru si nu pentru ca iese prin acoperis (desi cred ca e respectabil dupa doar 1 an de piata) ci pentru ca sta consistent acolo de cand am iesit pe piata in primavara. Suntem cititi? Da, cu siguranta. Suntem “citati”? Probabil.
G.
Pacat, Diaconescu era singurul candidat care m-ar fi putut convinge sa merg la vot… asta e, nu avem, nu votam, nu mincam si gura nu ne va mirosi.