(nu) circulati pe CFR

Daca totusi vreti sa va retraiti identic adolescenta, astia de peste 30 de ani, puteti alege CFR-ul, pentru senzatii unice de deja vu.

In acest moment, in compartimentul nr. 4 din vagonul clasa I al acceleratului 1746 de la Satu-mare la Bucresti via Cluj se petrec urmatoarele, in timp ce eu scriu asta: un batrinel de linga mine, cu camasa alba peste care e aruncat in sila un ilic gros de lina gri, sparge seminte pe care le culege una cinte una din buzunarul pantalonilor, facind, ca sa le extraga, o aplecare spre mine, parca zgirmindu-se in fund, un ciocirlan din cluj, mare cit o prajina, care a negociat cu nasu sa mearga pina la brasov cu 30 de lei (cit de mare tupeu sa ai, in pula mea, sa faci blatu la clasa I???) maninca un cirnat din ala care pute groaznic a usturoi si piper, iar dintr-o punga pe care o tine jumate sub cur, in laterala, extrage cite un dumicat de piine. Acuma vad ca paluga a terminat de mincat si vorbeste cu un tovaras al lui pe speaker! Am deschis geamul si a urlat tataia: se face corent, donsoara, sa-nchideti. Ba sa-nchizi pe pizda matii, ce, voi traiti cu aer sau cu miros de basini? Astia sunt de pe bancheta mea. Vizavi, pe locul din centru, o domnisoara frumsica, slabuta si decenta asculta cu ochii inchisi muzica la mp3 player. O tanti de linga ea, care ocupa mai bine de o treime din bancheta, cum a ajuns in tren si-a despachetat sandwich-ul cu salam din aceeasi gama cu cirnatul feciorului de pe bancheta mea.

Asta e un domeniu in care cutuma functioneaza impecabil. Daca as fi comerciant si as avea butica in gara as infiinta o linie speciala de produse special destinate halitului in tren. Musai sa aiba: usturoi/ceapa, praz, slana, salam, cirnati grosi, mincare gatita cu aspect de borala/diaree gen stufat, ghiveci, seminte de floare/bostan, fistic in coaja, eugenii, orice lasa firimituri si toate ambalate frumos in ziar.

Aspectul general al vagonului aduce putin cu personalul Bucuresti-Predeal, cu plecare la ora 01:15 din gara de nord in epoca 1985-89. Diferentele, cum spuneam, sunt minime: in loc de banchetele din plastic maro, crapate si tesute pe deasupra, acum sunt banchete individuale gen fotoliu, dintr-un fel de plus gri-cacaniu cu dungi in zig zag albastre si rosii, tapiterie altfel roasa si imbicsita, care pute iute-acru a transpiratie, salam, brinza, ceapa, ziare, matreata si praf, toate impreuna si inmultite cu 20 de ani ori 365 de zile pe an ori… M-am asezat cu sila, ca si cum as fi fost nevoita sa ma asez pe ceva mort si-n putrefactie. Si-n vagonul asta eu stau deja de 2 ore jumate si mai am pina implinesc 9! Singurele lucruri noi si la care se vede ca au lucrat baietii de la intretinere sunt placutele cu fumatul interzis, a nu se arunca sticle pe geam si e pericoloso sporgersi, ca nush cum i se spune in romana.

De la Teius in fata mea s-a urcat o alta domnisoara misto si simpatica, si ea ingrozita de mirosul in care se va naclai pina la predial (asa pronunta ardelenii), unde mergea la niste cursuri, ceva legat de banci. Mosul de linga mine tot incearca sa intre in vorba cu toti. Mai intii s-a aplecat peste laptopul meu ca sa vada mai bine: da ce faceti? Am treaba, zic eu, tragind aparatul de sub nasul lui, ca poate si scuipa vreo coaja de saminta pe tastatura. Da’ unde mergeti? La Bucuresti, zic, dindu-mi seama ca daca mai raspund si la a doua intrebare deja va trebui sa incheg o conversatie cu mosu. Exista niste reguli nescrise, aproape cutumiare, inm calatoria cu trenul, si daca nu te prinzi cum sta treaba cu vorbaretii de profesie risti sa-ti reciti povestea vietii in fata unui strain. Va spun ca am patit-o cu o semi-unguroaica acum vreo 10 ani. Cum n-aveam, deci, nici un chef sa vorbesc despre ceva cu cineva, la urmatoarea intrebare am raspuns a lehamite cu un gest al miinii, destul de clar. L-am citit bine, fiindca tataie s-a indreptat spre doamna supraponderala, de la care a aflat in 30 de secunde boala de care sufera (doamna are si o eruptie urita pe miini, piept si fata, ca doar pe astea le vad pe sub maieu, unde merge, cit sta, citi copii are si cine o asteapta la gara. Scurt si cuprinzator. Dupa care si doamna s-a asezat intr-o rina, cu jumatate de spate spre mos, mesaj clar ca e tot ce o sa scoata de la ea. Mosu nu s-a descurajat, a inceput sa cinte! Ei bine, cinta frate, mai intii incetisor, ca pt el, apoi destul de tare, acum aproape acopera zgomotul sinelor si tadam-tadam-ul care intra prin geamul laaarg deschis. In mod cert urmeaza tura a doua de intrebari, poate cineva e mai cooperant de data asta, ceea ce ma foarte indoiesc. Simt cum imi infloreste ficatul intr-o hepatita de toata frumusetea. Doamne, da-mi un wizz air de la blaj la bucuresti si as zbura si pe aripa numai sa ajung odata… Fata noua de vizavi are un dvd player philips, pe care vede un film: crapa fierea in mine de invidie, fiindca sigur m-ar fi ajutat sa adorm asa ceva. Se plingea la nasu’ (care are si el unu acasa, da-i tine bateria numai doua ore, dupa cum ne-a zis) ca tine bateria doar 4 ore, si ea are de mers 6. Ce bine ar fi fost sa avem si o priza, zise ea uitindu-se complice si la mine, ca sa putem lucra tot drumul. Dada, priza n-aveam, in rest e de toate din plin. A, si nici wireless n-avem, domnu’.

Bai oameni buni, bai acestia de la cfr. Eu cred ca voi lasati intentionat vagoanele astea asea cum le-au lasat comunistii, mai aplicind cite un linoleum si o placuta de avertizare din cind in cind, pt ca vreti sa contribuiti activla brandingul de tara: Romania, come to where the 19th century still lingers. Americanii au facut muzeu din trenurile alea trans pampas pe care le puteti admira in filmele cu cowboy, la noi ele sunt inca in functiune si middle managementul din servicii isi petrece juma de viata in ele. Faceti ceva, bai, ca nu suntem toti navetisti si blatisti, nespalati si vai steaua noastra. Spalati geamurile alea, faceti curatenie, desfiintati clasa 1 daca nu aveti vagoane, retrogradati clasa a doua in a treia, ca oricum asa arata si reduceti corespunzator pretul la biletele. Sau cumparati numai sageti albastre si invatati sa le intretineti si folositi cum trebuie (nu lasati aerul conditionat pe 16 grade orice ar fi, fiindca nu se deschid geamurile sa echilibram, aruncati gunoiul cind ajungeti la destinatie, nu peste o luna, coaseti ce s-a descusut, spalati ce s-a murdarit, reparati ce s-a stricat, faceti ceva cu budele alea ca sa nu mai am de ales intre blocaj renal si trichomonas, d-astea). Incepeti prin a oferi ceva pe banii astia inainte de a cere. Valabil pt toate societatile nationale, regiile autonome si in general pt tot ce tine de stat si are monopol.

Pina la urma trenul meu a avut vreo 30 de minute intirziere, ca sa ma invat minte sa mai intentionez vreodata sa ma deplasez cu asemenea device-uri.

Va las sa admirati clasa 1 si sa va faceti rezervari la avion, macar muriti curati si rapid.