Natura moarta pt. VI: Doi caini

Am vazut deunazi cea mai ciudata aratare. Un caine mic, si cand zic mic zic foarte mic, mergea tsantsos la capatul unei lese frumos decorate de care statea atarnata o pipitsa proportional impopotonata. E o vorba din batrani aici care defineste aceasta rasa “boobs on a stick” (tsatse pe bats). In mana opusa, sa nu va speriati, celularul si o gentutsa toata numai sclipici, iar damzella isi plimba odrasla prin curtea genereoasa, verde si foarte parcoasa a spitalului de psihiatrie. Tsatse pe bats, da’ nu tu cap pe umeri. Dar de ce sa ne speriem inutil, doar afara e primavara, ies toate dihaniile din vizuine si aici nu ma refer doar la trasaturi de personalitate atavice dar si membri ai regnului animal. Pipitsa, desi arbora o aura absolut ignoranta, isi mana cu strasnicie catselul de marimea unei mingi de fotbal numai buna de tras la poarta catre diferiti trunchi de copac, bag seama sa nu fie nevoie sa scoata punguta scatofila din buzunar. Mustaceam, in gand, ca la cat de mica e lighioana ce-o ramane in urma e la limita spectrului vizibil cu ochiul liber. Mic precum un bob de grau. Cat un scuipat de randunica in zbor. Cat o icra deshidratata. Cat un embrion in primul trimestru…

…ei si cum paseam eu asa pierdut in ganduri si soarele-mi mangaia pletele balaie intr-un fel placut obrazului, si in urechi susur de izvoare, pierdut in reverie si defel disociat la realitatea inconjuratoare, din sens opus deveni clar ca se apropie un cuplu cel putin la fel de ciudat. El, barbat trecut usurel de varsta a doua, acel homo couch potatus proaspat pocait, convertit la o viata mai sanatoasa de un atac penibil de hipertensiune si un colesterol mai vioi decat alte parti ale organismului bine dosite in spatele lenjeriei dublu apretate, scortoase si care probabil ii dadea periodic iritatii tratabile, de altfel, cu alifie. Alerga, la pas lejer, in timp ce suvita de par care-i acoperea neglijent chelia flutura in vant in ciuda bentitei galben cu roz. Intr-o lesa scurta, robusta, isi tinea ciobanescul german care arbora o mina indiferenta in timp ce-si legana coada pe ritmul pasilor stapanului. Barbatului ii batea soarele in fata, dar netulburat alerga cu ochii mijiti, strunind aproape imperceptibil patrupedul sa ramana la picior. Undeva, in fundal, acelasi personaj pe care il vad in fiecare dimineata isi aprindea o tigara. Din fata i-a mai ramas un pic de sept nazal, dar altfel glontul i-a spulberat palatul si partile moi ale etajului mijlociu, dar si o parte consistenta din lobul frontal. E un dement bland, m-a intrebat intr-o dimineata daca am o tigara, n-aveam, apoi m-a intrebat daca mai e mult pana la Tropice. De unde stam, i-am raspuns foarte serios, fix trei luni de mers pe jos non stop. A clipit rar, n-a gustat gluma, si s-a dus la magazinul din colt unde statea un alt pacient, si a repetat ritualul. Acum isi aprindea o tigara, obicei pacatos dar altfel foarte interesant de urmarit la o persoana care nu poate sa tuguie buzele suficient, din cauza cicatricilor. Si-a potrivit-o la coltul gurii, si cu o miscare suspect de agila dat fiind handicapul lui a aprins un chibrit. S-a umplut de fum, dar pentru ca nu are nas, sau receptori de tuse, valatucii n-au facut altceva decat sa-i recreeze o alura hidoasa, in timp ce ochii clipeau in reluare inrositi, dar netulburati. Langa el, alt pacient in pozitie aproape supina saliva profuz. Deasupra, o pancarta in care o femeie tanara, toata un zambet, sugera ca sanatatea mintala e o maladie care trebuie luata in serios si tratata corespunzator. Sunt sigur ca n-a fost in viata ei la dentist. Dar in tot acest timp de care vorbesc, pe distanta a doar cateva zeci de secunde, ne-am apropiat unii de ceilalti, un trio bizar format de mine si stapanii celor doi caini. Dintr-o data piticania a devenit foarte alerta, s-a arcuit de la spate si urechile i s-au ridicat, uluitor de erect, deasupra capului. Semana cu unul dintre bibelourile acelea kitsch pe care cunoscatorii pot sa le identifice dupa seria de pe laba din fata. La 10 metri, din sens opus, ciobanescul german a retaliat, coada i-a incetat a mai bate stanga-dreapta ca un metronom si-a ramas axata intr-un aliniament perfect cu coama de pe spinare, acum sensibil zburlita. Stapana’su, transpirat la subtiori si cu abdomenul de batracian proeminent in rafale si-a infipt, premonitor, mana in lesa. In fundal, motocositoarea continua genocidul tacut al papadiilor. Pe o creanga, trei vrabii. Si acum cea mai ciudata scena incepu sa se deruleze….

In ritualul de recunoastere la caini, mai ales masculi dar nu numai, cele doua animale se apropie, se miros bot in bot, apoi se adulmeca reciproc la genitalii. Cu cozile in sus, se scalda in aromele olfactive emise special pentru acest salut ancestral in care, pret de o secunda, mirosul de urina e comparat cu o veritabila baza de date mirosita vreodata de unul, sau celalalt. Urina de pe copaci. Urina de pe frunze. Urina de pe capacele masinilor parcate lateral pe strazile din suburbii. Urina din aer dupa ce-a plouat. Urina de pe talpile pantofilor stapanului. Propria urina. Dar acum ai putea zice ca cele mai putin probabile reprezentante ale rasei canine erau obligate, data fiind conditionara genetica, sa se caute intre picioare. Micutul chihuahua a ridicat un picior, spasit, in timp ce capul ciobanescului german, de doua ori mai mare decat intreg animalul, s-a insinuat subtil. In timp, piticul patruped amusina aerul catre celalalt, chircit ca sa-si faca aroma mai prezenta intr-un foarte-complicat buna-ziua. Deasupra lor, patroni spirituali, “boobs on a stick” si “potato couch”. El o masura din ochi. Ea privea, indiferenta, catre motocositoare. El transpira din abundenta la subtiori. Ei i se crispasera toti porii. El disponibil. Ea inabordabila. La picioare, David si Goliat isi terminau algoritmul de identificare reciproca. El zambi recunoscator. A fost la fel de bine pentru tine cum a fost pentru mine? Ea ridica o spranceana, cat sa sugereze ca toate liposuctiile din lume nu l-ar converti pe batracian la clasa ei de masculi candidati la imperechere. Macar m-am putut uita, replica el, un pic sfidator, din modul in care-si retrage ciobanescul german din sarabanda (c)osmica. N-ai tu tsatse cati bani am bagat eu in animalul asta. Si am sa alerg. Si am sa fac muschi. Si am sa-mi fac implant de par sau am sa-mi pun una dintre perucile acelea noi care nici nu zici ca sunt false. Si apoi am sa-mi bag niste botox in fata, ca sa nu se mai vada ridurile. Am sa-mi repar dintii, sa nu li se vada gaurile. Am sa imi dau cu fond de ten pe linia alba de pe inelar, sa nu se vada ca m-a lasat nevasta si am ajuns sa plimb un caine pe aleile spitalului de psihiatrie. Sunteti, intr-un cuvant, toate la fel. Niste curve profitoare. Auzi?

…dar ea nu auzea. Trecuta cativa pasi de el, a raspuns din nou la telefon, oprind periodic pentru ca pupilul sa miroasa trunchiurile de copaci de pe margine. La stanga, motocositoarea. Drept inainte, pe banca in foisor, omul fara fata isi aprinse o noua tigara, visand la Tropice. Langa el, o balta de saliva.

G.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s