Michael Kiske – Past in Different Ways (2008) review

Unii dintre voi poate il cunoasteti ca vocea din spatele Helloween in anii ’80. Altii l-ati auzit poate pe albumele Avantasia ale lui Tobi Sammet. Sau poate v-a placut proiectul Place Vendome al celor de la Pink 69, unde Mischa Kiske a stralucit in mijlocul unor compozitii indoielnice, chiar daca se chema totusi “rock melodic”. Poate nu v-a placut Supa Red. Poate primul sau proiect solo dupa Helloween v-a dezamagit profund. Cine stie, poate in secret ascultati inca albumul “Kiske”, un unplugged 100% cu momente interesante. Pentru toti, insa, “Past in Different Ways” va fi cu siguranta un album care, ca si mie acum in timp ce-l ascult, va va oferi un rush. Un sfert de secol de metal re-inventat acoustic, si Mischa Kiske in forma de zile mari, cantand “We got the right” cu tot la fel de mult aplomb ca si pe primul Keeper, in anul in care Mutsunake intra la scoala primara. Sa punem insa un pic lucrurile in context, ca sa intelegeti de ce se intampla toate lucrurile acum. In primul rand, PIDW e 65% (35% “pur” melodii de cantautor) colaborarea dintre Roland Grapow (Masterplan, ex – Helloween) si Kiske, dupa ce primul i-a propus lui Mischa un redivivus. Dupa plecarea lui Jorn Lande, si cu un MK-II in palmares care a fost primit cu destul scepticism, Grapow avea nevoie de “ceva” care sa-i aduca aminte de radacini. Inevitabil, a venit vorba de momentul cand pe atunci anonimul Roland a trebuit sa-l inlocuiasca pe Kai Hansen in pentada Helloween. Kiske a fost marele lui suporter in toate disputele cu Weiki (Michael Weikath), chiar si cand Chameleon si Pink Bubbles go Ape s-au dovedit a fi niste esecuri monumentale pentru formatie. Frecusurile interioare, directia sugerata de Kiske (mai “moale”) care nu a prins la ceilalti, si in cele din urma despartirea dintre ei l-au lasat pe Grapow cu un gust amar. Chiar daca a ramas fidel Helloween, in cele din urma a plecat dupa albumul “negru” cu Deris (The Dark Ride) si impreuna cu Uli Kusch (tot ex-Helloween) formeaza Masterplan. Uli Kusch, apropos, a parasit si el de curand Masterplan, a format Ride the Sky (suna cunoscut?), n-a mers, s-a spart…in fine

Helloween a prins insa un moment vulnerabil pe piata si cand au scos Keeper of the Seven Keys III (Legacy) au zburat automat in pole-position, pentru ca un taboo fusese sfaramat, anume ca nu poti face un Keeper fara un Kiske. In acelasi an, Masterplan scotea Aeronautics, care a fost un veritabil “kiss of death” pentru relatia dintre Grapow si Lande. Gamma Ray, formatia lui Hansen, nu a reusit sa iasa din conul de umbra cu “Majestic” si ca urmare anul ce-a trecut au scos “Land of the Free II”, din pacate la fel de anonim ca si ultimele productii al celor patru Rays. Unde mai pui ca mai pretutindeni drumurile convergeau catre conflictul “Kiske”. Ce a zis, ce-a facut, de ce nu canta metal, oare ar face un nou “keeper IV” cu Hansen si asa mai departe. Atatea voci nu pot sa se insele, neamtul este, in umila mea opinie, un veritabil briliant vocal si straluceste cel mai abitir in sunet de distors si double-bass, oriunde apare (si apare relativ “des” in metal chiar daca doar cu titlu cameo…vezi Aina, vezi Tribuzy, vezi noul Place Vendome anuntat pentru 2009).

Despartiri, remanieri, Helloween pe val cu noul lor album “Gambling with the Devil”, tur mondial cu Hansen si Gamma Ray (primul in istoria comuna al celor doua formatii). O parte din “mariajul” bostanarilor se bucura de succes, asa ca nu-i de mirare ca Grapow si Kiske nu puteau sta degeaba. Past in Different Ways contine 11 melodii din perioada Helloween, toate purtand semnatura Mischa Kiske si/ sau Roland Grapow. Dar suficienta istorie. Cum suna albumul? Doamnelor, domnilor, va prezint poate cea mai frumoasa voce a tuturor timpurilor, omul care poate face si pietrele sa planga. Sunt zeci de ani de-atunci, dar cand auzi primele acorduri ale “Longing” in 2008 nu poti sa faci altceva decat sa opresti orice altceva faci, si sa ramai stupefiat de performanta la care asisti. Melodia asta, ignorata de multi pentru ca a aparut pe primul album “fara” Hansen e, pentru mine, una dintre cele mai lirice compozitii din tot spectrul power-prog-heavy-speed, are reverberatii care depasesc cu mult “balada power” obisnuita, si nimeni, cu siguranta nimeni, nu ar putea sa o cante precum Kiske. Spre deosebire de co-generii lui, Mischa nu a avut turnee lungi in care sa-si sparga corzile vocale, si totusi vocea nu-i e proaspat scoasa de la naftalina, are inflexiuni noi, e mai matura si aluneca mult mai rar in vibrato. Si, bineinteles, urmeaza “Your Turn”, pe care poate astia mai tineri nu stiti dar noi noi invitam fetele la dans. Noroc ca era intuneric, nu se vedea cand te faceai rosu ca morcovul, desi daca te uitai atent ochii straluceau intr-un fel anume si stiai daca e un “da” sau un “nu”. Poate veti carcoti, ce recenzie e asta cata vreme nu e mai nimic nou in albumul asta, nu e nici macar un remake, e doar o tentativa ieftina de a calari acelasi ponei de succes ca si cei de la Helloween. Pe de alta parte, spre cinstea lor, Kiske si Grapow nu cantra decat potpuriul lor si doar al lor. Celor care abia acum il descopera, PIDW merita ascultat oriunde, oricand, si e perfect pentru o introducere in melodicitatea metal fara “zgomotul” si fara “beat-ul” aditional. E unplugged dar cu orchestratie bine gandita, apar ici-colo quartete de coarde, si chiar si suflatori, si (bravo Grapow!) productia e centrata pe vocea maestrului insusi, care pune tot ce are pe masa. Nu exista retineri, inca ramai cu gura cascata la unele dintre notele pe care Mischa le reuseste fara sa treaca in falsetto, (vezi When the Sinner sau A little Time). O mentiune pentru “A little Time”, cu care Helloween deschidea turneul in UK si care a ingenuncheat, pur si simplu, concurenta mai exact Maiden (la randul lor in tranzitie la vremea aia dupa plecarea lui Adrian Smith). Aici e prelucrata si proaspat reincarnata intr-o versiune superba cu mici momente a capella, realmente o opera de arta.

Dezamagirea mea, in privinta lui Kiske, este ca in virtutea unui principiu (“mie nu-mi place heavy-metal”) pe care nu l-a urmat decat cand i-a fost stomacul plin buzunarul gras (sau invers?), se fereste sa faca acel album care a ramas in aer de la Keeper of the Seven Keys II, si care nu a fost Legacy cu Deris, dar ar putea sa fie in formula cu Grapow (care are nevoie ca de aer de vocea lui Kiske dupa ce Lande a parasit corabia).

  • compozitie: 10
  • muzicalitate: 10
  • valoare replay: 10
  • reprezentativa de gen: 10
Advertisements

2 thoughts on “Michael Kiske – Past in Different Ways (2008) review

  1. Ma bucur ca ti-a placut. Mie mi se pare un album inutil.

    Roland Grapow nu are nici o legatura cu discul asta.
    Toate piesele sunt ale lui Kiske.
    Longing a aparut pe Chameleon, al doilea album fara Hansen, nu primul. Chameleon e depare de un album power-prog-heavy-speed.
    Place Vendome 2 nu o sa fie metal.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s