Viata noua

Se uita o ultima oara, nervos, in oglinda rotunda, mult prea mare pentru holul mediocru al garsonierei. Acolo unde ar fi trebuit (inca) sa fie linia de insertie a parului au aparut mici broboane de sudoare care ii acopera scalpul cu o pelicula fina, bolnavicioasa. S-a pieptanat impotriva curentului, remarca destul de critic si totusi invins, inca nu s-a putut acomoda cu ideea ca a implinit 40 de ani, traieste intr-o locuinta comunitara, are burta, cearcane permanente, riduri, si chelie. Chelie. Reverberatiile ii aduc un val de bila in gura, pe care-l inghite cu eforturi in timp ce-si potriveste nodul de la cravata. De ce stau toate hainele pe el, de la o vreme incoace, ca niste rufe la uscat mai putin zona proeminenta, amfibie, acolo unde in pozitie fetala se transforma in androgin, o femela barbat insarcinata sau cel putin balonata peste poate. Cravata e maronie, cu dungi oblice, si are consistenta de prosop. Gatlegau sau spanzuratoare latenta, chicoteste masochist si apoi, fara sa clipeasca, isi ia umbrela si iese furtunos pe usa. Nu trebuie sa-si ofere sansa de a se razgandi, pana la urma nu se intampla in fiecare zi sa incepi o viata noua.

O viata mai buna. Pana ieri, lucrurile au stat asa. El si Ea au fost casatoriti timp de 20 de ani, genul de casatorie calduta, nu foarte fierbinte sa nu te arda la buze. Ea era o femeie foarte ordonata, nu i-a suportat niciodata hedonismul latent (remarca tangential, in timp ce liftul face zgomote suspecte catre etajul 5). Gatea insa excelent. Alte calitati nu-si aduce aminte, frumusetea ei fusese inca din tinerete una “spirituala”. Ce-i drept, dincolo de imaginea din oglinda imaginara unde se vedea inalt, frumos, capabil, nici El nu fusese inzestrat cu multe calitati. Bine, acum depinde. Daca vanitatea si orgoliul sunt considerate calitati in anumite cercuri, atunci el fusese foarte bine inzestrat. Am putea sa-l intelegem, nu i-a fost usor sa creasca in suburbii, tatal profesor de stiinte naturale, mama casnica, obtuza, s-a uitat mereu la el de parca urma sa-i mai apara o scama pe haina. Si ce haine. Maica-sa era foarte preocupata de aparente si-si aduce aminte si-acum (cling!) ca toata copilaria i-a fost marcata de renascentism si roccocco. Taica-su in schimb, absent cu desavarsire, cand se uita la el vedea usa frigiderului in fundal. Poate daca ar fi mai mare…

Intre timp a venit liftul. S-au iubit? Da, s-au iubit, altfel de ce s-ar fi casatorit la 20 de ani? Si totusi, la 20 de ani era deja o oboseala intre ei, oboseala intelectualului care se viseaza cavaler pe cal alb din interiorul paginilor unui alt catastif, prea obosit pentru pasiune dar inca suficient de infometat de parteneriat. Da, au avut si nunta. Uitandu-se in urma, nu e nimic special, nimic sa-i trezeasca vreo rascolire. Da, au avut si-o nunta. Cu mama obsesiva, tatal absent, parintii ei care lui i s-au parut destul de inadecvati, mai ales ca ea semana izbitor cu unchiul din partea mamei si nicidecum cu….liftul miroase a petrosin, alti benzeni si o urma imperceptibila de transpiratie amestecata cu urina. Pe usa, cineva (crede ca stie si cine) a lansat o flegma incarcata cu detritus. Un alt val de bila ii urca in gura. Il inghite cu greu, privirea intretaiata, si cu un reflex duce mana la guler si slabeste un pic nodul de la cravata. Cinci etaje pana la parter. Cinci etaje. Din pacate, pe scari problema lui sudorifica ar fi devenit si mai complicata. Chiar si asa, la subtiori simte incleiala penibila, uda, in pata de ulei. Se uita in reflexia din sticla usilor de la lift. E livid, si suvita meridionala care pleaca de la stanga spre dreapta i-a alunecat un pic pe ochi, dezgustator. Cu mana dreapta, expert, si-o potriveste la loc. Arata ca o tataise, ca un copil infasat intr-un batic negru, cu dungi gri argintii. Oare ce-o sa spuna cand o sa se vada, dupa toti anii astia, cu ea. Ea nu e una si aceeasi persoana cu Ea. Ea e un moment, la vreo 10 ani de la casatorie, cand s-au intersectat o secunda intr-un aeroport, ramasesera blocati din cauza unei ruperi de nori. Au baut o cafea. Au schimbat plezanterii despre vremea nemernica, angajamente, firme, investitii, familie. Aveti copii? Nu, nu inca, dar sunt in plan, sigur ca da, familiile fac deja presiuni. Ea zambea misterios, el se simtea mizerabil si i-ar fi zis stii, am o casnicie calduta, confortabila, si inca imi port parul ridicat in cap desi imi simt tamplele cum cresc in fiecare noapte, in fiecare dimineata cand imi gasesc par pe perna. Dar nu asta a vazut in ochi ei. Era ceva mult mai adanc, o foame, o dorinta care scintila cu fiecare pulsatie pupilara. Nu ajuta foarte tare ca machiajul ii transformase ochii in fiinte de sine statatoare. Si-apoi a iesit soarele, cursa s-a anuntat la terminalul 3, ea era la terminalul 4. Si-au strans mana, au schimbat carti de vizita, au plecat in directii opuse. Apoi a venit calvarul noptilor in care ea a inceput sa-l viziteze. Mai intai au fost doar fragmente cinematice ale zilei in aeroport. Apoi amintirea a inceput sa se schimbe, sensibil, ea de fapt nu purta taior ci o rochie cu bretele, si avea un miros de mosc. Intr-o noapte, visul s-a transformat intr-unul intens erotic (cling!). Alaturi, Ea dormea ca de obicei, imperturbabila, in timp ce lui ii luasera foc viscerele, iar ochii larg deschisi priveau spre inauntru. Avea doar 31 de ani. Avea doar 31 de ani.

Si a incercat sa o caute. Asta ce-i drept, doar pe furis si de obicei dupa pauza de pranz la servici. In secret, isi dorea sa aiba loc din nou o intalnire “intamplatoare”, dar de data asta va fi pregatit, si poate mai spontan. Da, va fi mai spontan si mai “interesant”. Oamenii interesanti aveau vieti aventuroase, si aratau mereu mai tineri, aveau par in cap cel putin iar daca nu aveau isi purtau chelia cu simetrie. A lui era excentrica. Intr-o zi buna, parul dimprejur o acoperea multumitor, desi figura se modificase sensibil ca si cum cineva o tragea mereu in sus. Ca un mandarin. Ca un copil cu galci.

Nu a inteles exact de ce nu pot sa aiba copii. S-a pierdut undeva intre ovulatie si spermograma. Acum, in timp ce se gandeste mai sa dea gramada peste vecina de la patru care isi verifica zilnic, vreme de ore intregi, cutia de scrisori. Acolo a pomenit-o toata lumea de pe scara. Baiguie niste scuze, si ca iesit din labirintul Minotaurului izbucneste pe usa afara, la aer. Vestea ca nu pot sa aiba copii a lovit-o mai rau pe Ea, si din fiinta molcolma care era s-a transformat intr-un cazan cu reprosuri nevorbite, dar care proeminau la suprafata fiecarui act banal, de la intinsul fetei de masa, la aranjatul pernelor in dormitor, la modul in care se suia pe el in acea data pe luna cand mai faceau sex. A trecut viata pe langa noi. A trecut viata pe langa noi. Apoi, cu un oftat lugubru, se lasa asupra lui, iar ochii lui priveau tavanul. Ai ei perna. Sa o ia pe jos, sa cheme un taxi? Deasupra, cerul plumburiu da semne ca s-ar pregati sa ploua. Da, un taxi ar fi mai oportun. Iar daca Ea il vede intr-un taxi, va da bine. Numai oamenii prosperi isi permit sa foloseasca mijloace de transport altele decat autobuz, sau propriile picioare. In cele din urma, acum aproape doi ani, Ea a razbucnit intr-o criza de ras absolut incontrolabila, in mijlocul sufrageriei. El tocmai revenise de la servici, ca in fiecare zi in jur de 6. Se uita la el cu o privire salbatica, muribunda, si-i ceru iertare pentru ce urma sa-i spuna. Ce s-a intamplat, draga? Esti bine? Arati cam palid, ai dormit bine? Da, am dormit bine, aseaza-te jos, ai sa ai nevoie. Asa a aflat de ce nu puteau sa aiba copii. Aproape 15 ani inainte, atunci cand el a inceput sa calatoreasca mai des in strainatate si facea naveta prin aeroporturi, ea a avut o aventura cu un fost coleg de liceu. A inceput ca ceva nevinovat, dar apoi s-au dezlantuit amandoi. Ea a ramas insarcinata. Aici, se opreste, isi cauta cuvintele, broboane mari de lacrimi ii urca la comisura privirii. El e transfigurat, de complexitate ceroasa. Ar fi putut sa-l pastreze, dar era tanara, aveau tot timpul inainte. Si pentru ca el urma sa fie plecat 6 luni la Aman, cu treburi, a facut intreruperea de sarcina tarziu, ca sa ascunda orice semn al pacatului comis. Au fost complicatii. Ce complicatii? – o intrerupe el, monotonal. Complicatii. Au trebuit sa-mi scoata o trompa. Am spus ca nu e mare lucru, doar mai aveam una, nu? Dar dupa aia….dar am facut controale, am fost si la teste….da, am fost la teste si totul ar fi trebuit sa fie in regula, si totusi…si ce-ai de gand acum? Ce-am de gand acum….nu stiu, tu ce vrei sa faci? Nu stiu, raspunde ea despletita, apoteotic, si-ar fi cerut iertare daca el n-ar fi fost cel putin la fel de vinovat. Am nevoie de aer.

A lipsit 15 minute, cat s-a dus pana la colt sa-si cumpere tigari. La iesire, si-a aprins una, a tras cu furie din filtru si apoi a tinut fumul o secunda in piept. Daca as reusi sa il pastrez acolo suficient, m-as sufoca si n-as simti nimic. Cat face? Douazeci de lei. Poftiti va rog. Nu, nu, puteti sa pastrati restul. Cat e ceasul? Sase si patruzecisidoi. Oare Ea o fi ajuns? Oare cu ce e imbracata? Poate e in rochie de seara cu bretele. In spatele pantalonilor, o miscare sensibila in timp ce imaginea ei urca pe retina. S-a intors spre bloc atunci, mergand la pas. In fata scarii, multimea adunata buluc, circumflex. In centru, un corp deformat. Ea. A privit-o prostit cateva secunde, fara sa poate intelege…de ce? Nu era moarta, mana dreapta i tremura spasmodic, iar pieptul zdrobit inca urca intr-un horcait. Ambulanta a venit destul de repede. Urmatoarea secventa, ambulanta. Apoi, camera de garda. Asteptarea. E noapte. Domnul Marcu? Buna seara, sunt Scarlat, medicul sotiei dumneavoastra. Cum se simte? E stabila, dar a suferit un traumatism cranio-cereb….deci e in coma? Da, e in coma. Aha. Domnule Marcu, sansele sunt foarte mici sa-si revina…

Asta era acum doi ani. In urmatoarele 18 luni a stat zi de zi la patul ei. Coma vegetativa, i-au zis. Asta insemna ca ceas de ceas, pentru cele sasesute de zile care au urmat, a ingrijit dupa ea. Parul i s-a albit la tample. Chelia i-a progresat masiv spre urechi, si desi nu manca decat seara, cand stingea si jumatatea de votca si pachetul de tigari, s-a ingrasat. Ea parea ca e fericita in somnul ei, in dormitor. In fapt, nu se schimbase mare lucru, mai putin faptul ca acele sarcini mici, si multe, pe care Ea le facea acum de voie, de nevoie, cazusera in poala lui. Periodic, medicul de familie venea sa ii verifice tensiunea arteriala, pulsul, urineaza bine? Da, cam un litru si jumatate pe zi. Iese afara? Da, uneori mai greu, dar pana acum n-au fost probleme foarte mari. Totul e in regula.

Acum doua luni, seara, un telefon. Era Ea. Am sa fiu in Bucuresti pentru cateva zile in Iulie. De unde am numarul tau de telefon? Pai am presupus ca ….da, exact, mi-ai dat cartea de vizita. Stii, m-am gandit la tine in ultima vreme. Poate ne intalnim? Da, sigur ca da, de ce nu, bineinteles, da, intr-adevar, e o placere, da…

Ea a murit trei zile mai tarziu. Silentios, cand a intrat dimineata in dormitorul ei era rece. Fara sa inteleaga de ce, poate pentru ca moartea e un fenomen atat de dramatic, s-a asezat pe un scaun si-a plans in hohote. Deci asa se termina. La 40 de ani. A urmat o inmormantarea anonima, cativa vecini si cateva strangeri de mana la servici. Condoleante, multumesc foarte mult, s-a dus intr-un loc mai bun, da, cu siguranta, daca ai nevoie de ceva nu ezita sa ne suni, multumesc, e foarte dragut din partea voastra. Inapoi, acasa, aroma devenise apasatoare. Dupa primul atac de panica, n-a mai putut intra. S-a mutat la hotelul ieftin din colt, o camera demicomandata cu o baie pipernicita, ferestre cu tocurile cojite, si un iz persistent de clor.

Mai sunt cateva minute. Ca sa nu se piarda cu firea, si-a comandat un pahar de vin. Ar fi luat ceva mai tare, dar ii repugna ideea de a trazni a alcool de la primul salut. E ora 7. Sigur trebuia sa ne vedem acum, aici? Da, mesajul ei fusese clar. O mana il atinge pe umar. Se intoarce, speriat. Ea il priveste de departe, deasupra, aceiasi ochi adanci. Sub privirea ei, pret de o secunda, intinereste si parca grasimea ii dispare de sub priviri, si parul electrizat i se ridica de pe scalp, transformat cum e de o pasiune pernicioasa, secreta, care acum poate se va transforma in …in ce? Sub presiunea intrebarii, cade inapoi in scaun. Ea se aseaza la masa rotunda, dincolo de el, si apoi isi vorbesc asa cum doi oameni care nu s-au vazut decat o data in viata ar putea. Sincer. Fara ascunzisuri. Afara, zgomotul citadelei imbraca in praf, si pulbere, miriadele de trecatori. Putini ar spune ca aproape, mult prea aproape de ei, incepe o viata noua.

G.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s