(Lost) Cantec albastru

Inn 2004, intr-o librarie in New Orleans Henry Schvey a descoperit 17 randuri scrise de un Tennessee Williams inca tanar, la rascruce de drumuri. Era 1937, intr-o perioada interbelica in care US se aflau dupa recesiune, prohibitie, lupta de clasa si de rasa, dincolo de o Europa turbulenta, in avantgarda Marelui Razboi. Mi-a venit ideea de a ma lega de ele pentru ca resimt, iar in urmatoarele ma voi detasa de, nomina pe care am dat-o `bolii generatiei care vine`. Recunoasteti, ati citit asta pana v-a venit greata, e o gaselnita incredibila ca sa ironizezi, demonizezi, si in cele din urma sa maturi sub pres, contrastele emotionale ale liber-nascutilor, democrato-hranitilor, cei vesnic-in-tranzitie. Noi cei dinainte am fost mai tari, ca doar am trait in comunism. Noi cei dinainte avem pielea mai tabacita, ba mai mult decat atat daca nu le convine n-au decat sa continue sa se imbrace in ultimul hal, si sa vorbeasca in ultimul hal, si sa cocheteze cu auto-mutilarea si cu suicidul. E un pacat, noi suntem un popor crestin, pustii astia n-au valori, n-au nimic. Sunt niste pierde-vara. Niste nulitati intr-o societate nula. Sa puna domnule mana pe carte!

Spune T. Williams, pe spatele unui caiet albastru pe care l-a folosit pentru examenul la limba greaca:

I am tired

I am tired of speech and of action

If you should meet me upon a

street do not question me for

I can tell you only my name

and the name of the town I was

born in — But that is enough

It does not matter whether tomorrow

arrives anymore. If there is

only this night and after it is

morning it will not matter now.

I am tired. I am tired of speech

and of action. In the heart of me

you will find a tiny handful of

dust. Take it and blow it out

upon the wind. Let the wind have

it and it will find its way home.