Sponsorizeaza o idee

Acum mai bine de doua luni, intr-o buna dimineata (asa cum se intampla de obicei), am avut inspiratia unui titlu care din pacate s-a oprit acolo. Nu am putut sa continui. M-am lovit de un zid. Ce frumos suna, imi ziceam in timp ce infrigurat cautam cea mai buna alegere pentru a deschide subiectul astfel incat sa fie si atractiv, si convingator. Sponsorizam fotbalisti analfabeti, politicieni corupti, bagatori de seama pe sticla fanteziilor noastre colective numita mai nou “plasma”. De ce ne ferim de incurajarea, promovarea, “sponsorizarea” afectiva a ideilor bune. Sa nu ne pierdem in detalii. Exista idei bune. Idei care functioneaza. Idei care sunt dincolo de simplul “iluminism” al erei in care traim. Sunt acele idei care te dezlipesc din posterul povestii anonime de viata, si nu au de-a face cu initiativa onoratului funar (luata probabil din povestea cu iepurasul care avea o ureche de vesti bune). Mie mi se intampla sa dau peste ele, tie ti se intampla sa-ti vina, ei probabil i-ar trebui una sau doua, mai ales ca se afla la raspantie de drumuri si ar avea nevoie de un indreptar.

Nu e atat de facil pe cat pare. Idei, stie si ultima vanzatoare de flori, are toata lumea. Cum iti dai seama ca “merita” sponsorizate? Pai nu iti dai seama. Dar din dialog vei reusi in cele din urma sa alegi. Uite o idee care ar putea sa fie sponsorizata, pe cat de controversata este. Sa popularizam contraceptia in ciclul primar. Ii apartine ministrului Nicolaescu si, recunosc, mie mi-a provocat un mic puseu de interjectii la care nevasta-ma m-a oprit si mi-a explicat ca, stii, in Romania de cand cu “tranzitia” varsta menarhei a scazut de unde o stiai tu in manual, la 12 – 13 ani, catre 9 – 10 ani. Asta schimba complet datele problemei, pe de alta parte ce eficacitate ar avea un program de educatie sexuala, a vietii sexuale, si a mijloacelor de contraceptie, la copilul al carui creier (9 – 10 ani) se lupta (inca) sa abstractizeze notiuni de gen atasament/ separatie. E un fapt argumentat empiric, in ontogenia copilului respectiv  nu intra resurse cognitive necesare la momentul respectiv din viata. Canadienii (cine altcineva) au facut un sondaj destul de bine gandit pe tema asta si au confirmat ca, in ciuda informatiilor circumstantiale privind abilitatile de abstractizare in perioada pre-puberala (cea clasic denotata, nu cea mai sus mentionata), nu avem motive sa credem ca educatia “agresiva” in ciclul primar ar modifica, in vreun fel, comportamentul sexual juvenil. Sponsorizam ideea asta? Sau nu?

Dar uite alta idee, care ar putea fi un corolar direct al celei dinainte. Control parental prin ISP, cu alte cuvinte ar cadea in sarcina parintelui sa se asigure ca de pe terminalul de acasa nu se pot accesa site-uri pornografice, explicite, dar si site-uri unde sunt incurajate violenta si promiscuitatea verbala. In Australia, de exemplu, guvernul a adoptat o lege care limiteaza din root (adica si mai devreme de ISP) anumite domenii. Or in Romania, in numele libertatii urlate despre care nu vorbesc prima oara, riscam sa cadem intr-o veritabila pandemie informationala in care ne expunem copiii, si adolescentii, unor patogeni culturali. De ce-ar fi sexul explicit un patogen cultural pentru un copil/ adolescent daca pentru adult il acceptam, ca sa nu zic ca il imbratisam in limitele “esteticului si bunului gust”. Raspunsurile ar putea fi multiple, incepand cu diateza psihodinamica in care, de oriunde ai lua-o, concluzia (doctrinara) e ca pentru copil actul sexual e o viziune traumatica, in urma careia are loc o abreactie afectiva fie prin disociere, fie prin exhibitionism sau “acting-out”. In multe dintre cazurile mediatizate in Romania vorbim de copii/ adolescenti din medii paupere, cu o constanta socio-economica scazuta, dar care au acces facil la internet si “experimenteaza” memetic acte ale caror consecinte nu le inteleg. Pe de alta parte, nu ei sunt entitatea maligna aici. Noi suntem. Voi sunteti. Avem generatia pe care o meritam, si nu o zic aspru ci cel mult contemplativ. Poate ar merita sa sponsorizam ideea unui mai bun control parental asupra domeniilor accesibile, si nu doar prin ecran inaintea filmului erotic de la miezul noptii cu “interzis minorilor”. Nu e anti-democratic sa creezi bariere, si sa oferi protectie unei minti inca fragile. Poate alternativa la asta ar trebui sa fie prima idee de care vorbeam. Poate ar trebui sa le sponsorizam in tandem?

Una dintre ideile mele favorite, pe care am sa o sponsorizez sper la anul, e sa aduc Brain Awareness in Romania. Asta inseamna sa creez un conglomerat de oameni care sa mearga in scoli si sa le vorbeasca pustilor despre creier, droguri, si substante recreationale. Nu ii mai putem feri. Nu functioneaza sa-i punem la zid, la fel cum ONG-urile care functioneaza deja de ani buni au adesea povesti sordide de spus in care mediul familial e un factor agravant pentru consumul de stupefiante, iar rejectul scolar (si lipsa unei bune educatii la educator) face ca saltul de la “prima doza” la “ultimul drum” sa fie exceptional de rapid. Cu mici exceptii, nu avem programe de reabilitare in Romania care sa poata sa gestioneze adictia in toata complexitatea ei. Si merita sa sponsorizam o atare idee. Merita sa petrecem acel timp lasat noua si altfel decat imbecilizabili intre cei patru pereti confortabili ai existentei noastre.

Avem nevoie sa vorbim de agresivitatea care ne inconjoara, acea pacatoasa violenta verbala pe care o alocam mereu “altuia”, e permanent in gura vecinului iar noi ne vedem simpli recipienti pasivi, incapabili de retaliere. Suntem veritabili cenzuro-fobici, iar prin asta realmente cenzuro-fili cand vine vorba de dreptul la a nu retalia. Graba cu care de la vladica la opinca are loc schimbul de interjectii onomatopeice a depasit de mult simpla valva de refulare a unei vieti duse in convivialitate mizera. Nu suntem bestii pentru ca stam la bloc, sau pentru ca nu ne spalam la subtiori inainte de a urca in autobuz. Suntem bestii pentru ca decidem sa fim bestii, acolo unde alte resurse poate ar fi cel putin la fel de utile. De ce n-am sponsoriza ideea non-agresiunii, fara sa ragaim molatic (asa cum probabil o vor face unii), ca daca vreau sa fiu javra pot sa fiu javra, da? Ciocu! Nu ne-a luat decat 10.000 de ani sa iesim din colibe, credeti ca e atat de greu sa ne intoarcem acolo? In acelasi timp, lumea dimprejur merge inainte, cu bune si cu rele, in timp ce noi inca exersam toate modurile in care poate fi uzitat verbul “a fi” si verbul “a face”. Fara sa avem vreo idee. Si-atunci, uite sansa ta. Ia o idee, macar una, si da-o mai departe.

G.

Advertisements

2 thoughts on “Sponsorizeaza o idee

  1. eu ma bag. din mormanul de idei de mai sus as putea sa ma efortez oleaca sa pun la cale un plan de bataie. Sau de “implementare”, ca sa zic asa. La una sau la mai multe.

  2. in afara de solutiile de tip cyber-nanny, care stau la indemina oricarui parinte, controlul parental la nivel de ISP se poate implementa extrem de usor: cind un client cere acces la internet, ISP-ul il intreaba: vreti cu control parental sau nu? functie de raspuns, clientului i se seteaza un server DNS care permite sau nu accesul la diverse site-uri (aflate intr-un blacklist). mi se pare o solutie de bun simt pentru familiile ale caror copii prescolari au acces la un calculator conectat la internet.

    si pe mine ma deranjeaza la culme atmosfera de violentza din jurul meu. de multe ori, insa, am reusit s-o fac sa dispara, tragindu-i o bataie sora cu moartea celui care o intretinea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s