Bacalaureat

Nu e doar fictiune. Loaza, spune povestea cu lantul slabiciunilor, trebuie sa ia bacalaureatul. Saracul, de la stress e neurastenic. A facut si cateva crize de spasmofilie in sufragerie, de fata cu toata lumea inclusiv invitatii lui maman. Loaza are talent, doar ca nu e un talent intelectual. Sa-l vezi cum calareste, si cum da cu sutul in minge. Loaza e prototipul sportiv, ce e o rusine sa nu fii ultra-rafinat in arta realului, sau umanului?

Iata tema de care am sa ma ocup in urmatoarele, dat fiind ca subiectul lunii probabil ca va ramane “performanta” de anul acesta de la BAC, cu perlele aferente ( plus bonus DVD: promovabilitatea in judetul Mehedinti, pacatele ministrului “si-a domnitei”, profetiile editorialistilor vis-a-vis de noua idiocratie care pluteste in aerul piscinei genetice din Romania). Iata cum stau lucrurile:

Educatia in Romania este o farsa, incepand cu alfabetizarea care, precum campaniile de eradicare a TBC-ului, n-a reusit decat pe alocuri mai ales la orase, ca la sate e urgie, si curent electric doar ocazional; continuand cu infrastructura absolut dezastroasa. Acolo unde e nevoie de calorifere, statul s-a asigurat ca elevii sa primeasca stick-uri USB. Acolo unde trebuia reparata tabla, statul a propus sa li se dea elevilor calculatoare. Cum stam cu personalul educational? Pai nu stam, sau cel mult facem o echilibristica bizara pe un picior, eventual pe poante, eventual intr-o pirueta inghetata a unui pagliaccio care se pregateste sa paraseasca scena in il grand finale. Profesorul ala comunist, de vita veche, spalat pe creier si care preda o materie inexistenta in oricare alta parte inafara de Romania e un mit. Profesoratul acum 20 – 30 de ani era, inca, o meserie autonoma, alcatuita si gestionata cat de cat coerent, poate si pentru ca se desfasura intr-un “laborator” marcat de lipsa notorie a informatiei libere. Lipsiti de surse alternative, profesorii aveau totusi o metoda. FFWD 2008, profesorii au metode care in cele mai bune cazuri dau gres tocmai in faza in care examenul trebuie sa certifice ca a) elevul a invatat materia si b) este gata sa o redea fidel, astfel incat sa atinga un anume standard.

Majoritatea se plang, precum nesfarsite coruri ale bocitoarelor, ca se copiaza la bacalaureat. Unde se afla locusul lor de control? Ca mai mereu in Romania, la altii. Daca vei vorbi cu un profesor, un elev si un parinte, apoi cu un membru al administratiei, al inspectoratului, al societatii civile, fiecare iti va oferi un degetel bucalat aratat catre celalalt. Si asta, in vreme ce realitatea ramane una si aceeasi, ca 1) sistemul educational este ingrozitor si 2) generatii dupa generatii ies din licee, facultati cu “impresia” ca au o anumita valoare intelectuala pe care de fapt nu o au. Ca o scurta paranteza, exista un realism sinistru printre absolventii de facultate ca “nu faci absolut nimic cu diploma”. Iar asta, dupa un parcurs de cel putin 12 ani pe bancile institutiilor de invatamant.Dar ca sa ajungi la facultate trebuie sa iei mai intai un bacalaureat care, de cand cu marile reforme ale invatamantului post-iluministe, are un dublu rol, acela de examen al majoratului, si incheierea unui ciclu absolut esential pentru functionarea sociala. In orice sistem, in orice tara, “grosul” societatii e format din indivizi care au 12 ani de studii. Nu 15. Nu 18. Nu ad nauseam ca subsemnatul care inca mai prinde din cand in cand o banca de scoala, si deschide urechile si la 20 de ani de la primul contact anxiogen cu “educatorul”. Ci doar 12 ani. Promovabilitatea la sfarsitul acestor 12 ani e quantificata prin prisma unui lant de probe care, pe hartie, ar trebui sa rezume fidel abilitatile individului de a functiona normal in societate, si de a proba cunostintele lui in acele domenii.

Nimic mai fals. Competitionalismul de orientare sovietica a facut sa privim momentul “Bac” precum o competitie din care (ce poetic) toata lumea, dar toata lumea (mai putin cativa nemernici de la seral) iese invingatoare. Ce surpriza. Si cumva umbra asta malefica persista. Vestea buna anul acesta, de exemplu, e ca promovabilitatea a scazut cu 3 procente. Vestea proasta e ca e in continuare peste 80%. Inutil sa argumentez mai departe ca acest 80% e un “sindrom Chicago” (vezi discursul superb al lui Levitt din Freakonomics despre fraudele de la SAT in USA, asta ca sa nu crezi ca se copiaza doar in Romania). Ceea ce e sindromatic la acest 80% + e ca societatea nu e pregatita sa amortizeze, pe piata fortei de munca si a serviciilor sociale, oameni fara bacalaureat. Nu exista suportul asta. Unde ai sa te duci? Slujbele din zona manufacturiera, constructii etc. plutesc si in 2008 intr-o zona agnostica, in care economia lor e una cel mult volatila, dependenta mai mult de explozii de profit, decat un capital coerent, congruent cu obiectul afacerial. Mica intreprindere idem ibidem, sa presupunem ca n-ai bac dar ai o idee super sa iti faci un domeniu virtual si sa vinzi foreibere de fonta incrustate cu logo personalizat, ei teoretic poti sa faci asta practic insa ai sa te ingropi in birocratie si toate “etapele senzationale ale esecului afacerial din cauza bolii acute de detresa la ghiseu”. Cel putin, iti spui cand esti guvernant si vrei sa dea bine la sondaje, il impingi pe amarit in directia facultatii. Oricare. Orice. Facultate sa fie. Si asta pentru ca ciclul tertiar de invatamant e cat de cat autonom, are niste taxe anuale care cat de cat au prins, nu-s prea mici, nici prea mari, si ca niste veritabile tarcuri megalitice “blocheaza” forta de munca intr-o zona stazica, nici cu dansa intr’ansa, nici cu sufletul in rai. Esti “student”. Bineinteles, studentii sunt o pepiniera mai interesanta pentru head-hunters, etc etc. Bineinteles, studentii continua – iar asta e in fapt variabila cea mai sensibila pentru autonomie – sa locuiasca in “casa parintilor”. Sau, daca au plecat din provincie – in provincie, zbaterea existentiala e una demna de un nou “la Medeleni”. Dar spune-mi care e sansa ta daca nu intri la facultate? Spune-mi de viaductul pe care poti sa intri, si care sa-ti certifice totusi 12 ani de furci caudine prin primara, secundara, si liceu. Spune-mi de valoarea diplomei de bacalaureat totusi, in conditiile in care punem inca asteriscul pe acei ultimi patru ani in defavoarea celor multi. Aici zace distorsiunea de gandire, anume ca la 18 ani percepem individul ca fiind inca un simplu protozoar intelectual, desi e predictiv deja ca intelectul lui la 18 ani va urma aceiasi traiectorie la 25, sau la 30. Facultatea nu poate sa-i schimbe decat forma, substanta se va fi cristalizat deja. Zeci de ani mai tarziu, daca ai sa-l intrebi de unde are cunostintele pe care le foloseste in 9 din 10 domenii de functionare inafara “serviciului” , iti va raspunde “liceu si generala”. Daca va fi fortat inafara zonei lui de confort, si va trebui sa faca o alegere de cariera pentru care n-are diploma, el va fi la paritate de “diploma” cu un absolvent de liceu, si nu altfel. Si asta, intr-o zona in care am de-energizat functia utila a invatamantului. Da, am ajuns sa consideram, in anul 2008 ca invatamantul e o ocupatie facultativa, pentru ca ce nevoie ai de o minima educatie ca sa faci a) bani sau b) cariera in i) politica ii) administratie iii) afaceri. Sa lasam la o parte o secunda ridicolul unei atare consideratii, dar cand informatia iti vine de la niste formatori de opinie la randul lor semi-analfabeti, dobitoci iubitori de filosofie, sau dezgropanti de scheleti prin dulapuri care au absolvit facultatea cu 10.50 (personaj imaginar, nu va apucati sa cautati foi matricole), ce pretentii poti sa ai? Aceeasi presa care infiereaza profesorul nemernic care lasa elevul sa copieze hraneste elevul, zi de zi, cu  stiri si filme si emisiuni absolut imbecile. Cine va fi erou si-si va asuma, macar o data, responsabilitatea pentru ce li se intampla lor, ce ni se intampla noua? Sau e doar o himera iar intre timp sapam vizuinele mai adanc, si ne uitam mai cu jind pe canale straine asa cum am facut 50 de ani, eventual cu lumina stinsa?

G.

Advertisements

16 thoughts on “Bacalaureat

  1. Nu pot sa inteleg cum se face ca niste oameni in toate facultatile mintale , la 40+ de ani (adica ministrul invatamantului & co.) ..deci trecuti prin viata, nu isi pot da seama care e cea mai buna metoda de evaluare a elevilor. Am sustinut anul acesta examenul de bacalaureat , m-am crucit si acum incerc sa imi revin. Colegi de-ai mei care erau 3 ani la rand corigenti la matematica au luat 10, iar altii, olimpici, au luat 8 . La noi s-a schimbat valoarea notei de 10 in asa fel incat in curand nu va fi posibil sa se faca o ierarhie a “performantelor” noastre pt ca toata lumea o primeste . Si pana la urma tot nu se rezolva nimic pt ca fiecare arata cu degetul spre celalalt si nu ne ramane decat sa ne descurcam…sau sa inghitim.

  2. tot e bine ca va da note. Ia sa fi fost cu calificative sau cu admis/respins, ca la oral.
    Si daca Ioana mai e pe receptie as reveni cu discutia despre homeschooling si sistemele paralele (cu alea de stat) de educatie. 😀

  3. pe vremea mea nu era asa, maica 😀 oralu’ era eliminatoriu si era cu admis/respins.

    deh, batrinetile-astea…

  4. io as propune inlocuirea termenului “proba orala” cu “proba vorbita”. in acest fel s-ar clarifica multe confuzii, mai ales in capul domnisoarelor care n-au banii necesari aranjarii unui pirlit de examen.

    si da, sa se reintroduca neaparat examenele de intrare la liceu (inclusiv ala de treapta a II-a) si la facultate. sa fie iar 18 pe loc, cum erau pe vremea mea. daca nu se poate selectie naturala, macar aia intelectuala sa fie aplicata.

  5. n-ai sa vezi. atita se strofoaca toata lumea cu calitatea educatiei in sus si nivelul deontologic in jos incit incep sa cred ca nici nu avem nevoie de profesori pentru a atinge standardul actual: e suficient sa vie plozii la scoala, cu rude, mamici si cu mp3playere si sa stea in banci si sa “vorbesc” intre ei 6 ore si sa faca share la cunostintele dobindite pe net si dupa aia sa plece organizat acasa.

  6. Pe receptie, Andreea, dar atat de dezamagita de subiectul cu pricina incat m-am blazat.
    Mai ales de cand am aflat oficial ca onorata Comisie Nationala pentru Alternativele Educationale NU se ocupa cu alternativele educationale cum ca o proasta aveam impresia…am realizat ca totul e desertaciune. 😀
    Eu cand o sa vina momentul (anul 2010) imi iau copiii si plec cu ei la o scoala libera din Austria. Dupa mine potopul. 😦

  7. Plec in Grecia fix peste o saptamana; daca ma inspira intr-atat incat sa-mi ajustez planul, te anunt cu drag. 🙂

  8. bre, cind ajungi acolo sa le zici la grecotei sa se potoleasca dracu’ cu criticile la adresa lui ataturk, ca sa ne dea si noua drumu’ la iutube. ma bazez pe tine, da?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s