Apocalipsa copiilor

Saptamana care a trecut Asociatia Americana de Cardiologie, impreuna cu Asociatia Americana de Pediatrie, au lansant noile Ghiduri de tratament al obezitatii infantile. Pana aici nimic interesant, in fapt daca te-au speriat “asociatiile” probabil ca deja esti pe alte plaiuri, un grafic interesant arata ca primele 5 secunde sunt decisive in cititul unei stiri. Si eu tocmai te-am trecut prin ele, acum nu mai scapi. Aceste ghiduri contin o recomandare care a polarizat comunitatea medicala americana: droguri hipolipemiante pentru copiii cu dislipidemie, quantificata prin nivelul de LDL (low-density lipoprotein) – cholesterol de 190 de mg/dl. Regula s-ar putea aplica incepand cu varsta de 8 ani, iar pentru varste mai mici, inclusiv la stadiul de sugar, s-ar putea recomanda lapte cu continut scazut de grasimi. Si asta, pentru combaterea obezitatii infantile, dar si a riscului ulterior in viata pentru infarct miocardic si AVC. Pentru ultimele doua existe dovezi irefutabile, din studiul Framingham, ca toxicitatea vasculara exercitata de cristalele de colesterol incepe sa se faca simtita de la o varsta precoce, atunci cand incep sa aiba loc primele injurii endoteliale. In ceea ce priveste epidemia de obezitate din US, a depasit de mult stadiul in care ai fi putut afirma ca respecta o “curba a lui Gauss”. Este acolo. Este severa. Pana la 45% dintre copii de varsta scolara si prescolara au un indice de masa corporala (BMI) indicativ pentru “overweight” (greutate crescuta), si dintre ei 80% sufera de obezitate morbida. Si pentru baieti, si pentru fete, asta inseamna in cele din urma o androginizare progresiva, cu aplatizarea trasaturilor sexuale secundare. Inseamna diabet insulino-dependent prin epuizarea resurselor pancreatice (tip II). Inseamna risc crescut pentru infarct in adolescenta, dar si deformari osoase, fracturi, boala cronica pulmonara si o speranta de viata care, pentru prima oara in istoria Americii, va fi mai mica decat a parintilor lor.

Cum s-a ajuns aici? E doar vina fast-food-urilor? Sau a siropului de porumb, folosit copios ca aditiv alimentar si intr-o suma de studii legat biunivoc de anumite tipuri de obezitate? E terenul genetic, deja reorganizat ca sa gestioneze mai bine factorul nutritional agresiv? Sau civilizatia post-industriala, care s-a dezobisnuit sa faca miscare fizica (“potato-couch syndrome”?). E obezitatea o boala a saraciei, sau atinge toate paturile sociale? Exista o stratificare etnica? S.a.m.d.

Un american consuma echivalentul a 500 de portii in comparatie sa zicem cu un african. Aportul caloric exprimat in kilograme de zahar, anual, este cam de 40 de kilograme per capita, la persoanele cu exces ponderal. In unele cazuri, persoane obeze consuma peste 10.000 de calorii pe zi, de 5 ori cantitatea uzuala. Si asta nu pentru ca exista o nevoie calorica data de consum, ci pentru ca tesutul lor adipos devine secretant, “cere” creierului mai mult, si mai mult, hormonii sterolici sunt toti crescuti (pentru ca precursorul lor, colesterolul, a “impuscat” siguranta nucleara si acum se secreta cortizol, mineralocorticoizi, androgeni, estrogeni). In cazurile severe, in loc de procent de masa adipoasa (raportat la greutatea totala) de 15 – 20 % se ajunge la o inversare, cu tesut adipos in 55 – 60% din greutate. Or tesutul adipos nu creste prin hipertrofie, ci prin hiperplazie, celula se balonizeaza, se umfla, devine monstruos de mare pana cand, structural, nu mai exista cale de intoarcere, iar stomacul trebuie “ligaturat” ca sa scurt-circuiteze circuitul satietatii.

Pentru fiecare dintre problemele de mai sus s-au incercat raspunsuri, si s-au gasit evidente. Una dintre ele, pe terenul terapeutic, este ca monitorizarea agresiva a lipidogramei la adult, prin administrare de medicatie hipocolesterolemianta (in speta, statine: simvastatin, atorvastatin etc.) scade semnificativ riscul de maladie cardiovasculara. Dar, atentie, nu ajuta la slabit. In fapt, chestiunea care frapeaza cand integrezi noile ghiduri de practica AAP cu ceea ce stim despre greutatea morbida este ca medicatia nu face altceva decat sa mascheze efectele nocive ale unui metabolit in sange, fara sa sanctioneze cauza. Iar, din pacate, in US factorul nutritional/ educational e unul care face diferenta intre viata si moarte. Iar la copii, problema este cu atat mai delicata cu cat lipidele sunt esentiale pentru buna dezvoltare a sistemului nervos central; potrivit unor ipoteze, saltul de crestere in adolescenta (cand se schimba profilul hormonal sterolic, au loc reorganizari de resurse energetice din tesut adipos in muschi, sau in zona grasimii abdominale) are loc congruent cu procesul de reorganizare structurala cerebrala (“neuron pruning”). Statinele au fost asociate cu risc crescut de comportament agresiv, si suicid, mediat de hipocolesterolemie acuta. Unul dintre mentorii mei da exemplul: “daca esti tigru, si mori de foame, si creierul tau stie asta pentru ca are colesterolul scazut, ce-ai sa faci”? Nu este departe de fictiune sa anticipezi un scenariu in care, daca s-ar respecta ghidurile (dar si raportul Surgeon General care recomanda un colsterol ideal la adult sub 180 mg/dl, si “cu cat mai slab, cu atat mai bine”, cu alte cuvinte BMI mai mic sau egal cu 23?), efectele colaterale ar putea fi mai mult decat nefericite.

Din pacate, americanii nu au luxul pe care, sa zicem, il aveau la inceputul anilor ’80 si sfarsitul recesiunii post-Vietnam, cand politica Reagan a dus la explozia alimentelor “aromatizate” cu factori nutritionali al caror efect il vedem astazi. Asta, si atitudinea corporatista care a dezintegrat nucleul familial, si inca stimuleaza vizual individul sa manance “pe fuga”, si eventual “la cutie”, sunt elemente epigenetice cu influente profunde in evolutia epidemiei de obezitate. Pe de alta parte, si cu asta am sa-mi inchei dizertatia, o alimentatie sanatoasa nu poate fi urmata decat de o activitate fizica sanatoasa. Cat despre cazurile de obezitate morbida, documentata endocrinologic, argumentata de agregare familiala, interventia nu poate fi decat una medicamentoasa. Deci. Daca ai un copil obez, si e obez pentru ca mananca tot ce apuca, si cand apuca, controleaza-i aportul alimentar si pune-l sa faca sport. Daca ai un copil obez, intr-o familie obeza, mergeti impreuna la un endocrinolog cu supraspecializara in nutritie. Dar, ah, daca iti invoca ghidurile AAP pentru care copilul tau de 10 ani ar trebui sa ia statine, fii sceptic(a). Cere alternative. Nu adauga o noua bulina pe lista de probleme ale copilului tau.

G.

Advertisements

One thought on “Apocalipsa copiilor

  1. eu n-am sa-i pot intelege niciodata pe parintii care isi lasa odraslele sa haleasca tot ce prind, argumentind ca nu vor sa-i oblige la “lipsuri, privatiuni si frustrari”…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s