Sefeuri

Dragul meu titlu,

Ce mai faci? Bine, sper, sanatos voinic, cand m-am gandit prima oara la tine si te-am plamadit ca pe-un adam din praf si scuipat nu mi-am imaginat macar o secunda ca va veni un moment cand prezenta ta, pronuntia-ti emancipata si eleganta fonemica vor face sa tses dimprejuru-ti, precum o arahneee debila, o poveste despre semi-plagiat jurnalistic, si fii atent cum se desfasoara. Daca ai rezistat prin sintaxa frazei ce tomna’ s-a gatat, nimic nu te mai doboara. Asadar, stimate sefeu, prietenul meu, ochelarul meu de soare cand ma uit catre Est, colacul meu de salvare cand imi spun printre dinti ca maine va fi mai bine, sifonul meu impuscat in shpritz la umbra gigacaloriei solare….in aceasta blanda dimineata, pe cand umiditatea atingea cota de 95%, m-am apucat sa-mi beau cafeaua. Nimic mai lipsit de noutate aici, doar imi beau cafeaua in fiecare dimineata. In fiecare dimineata, in timp ce-mi beau mai sus mentionata cucuta au lait si-mi zbarnaie placut la urechi stirile audio-vizuale stau si mai frunzaresc virtual, cu pointul si clicul, jurnalele mi(ori)tice. Ei, si in interesul unei bune si coerente experiente mediatice incep dintr-o parte, si termin cam in aceeasi parte, doar cateva randuri mai la vale eventual centrat pe o poza, figurina, sau cel putin model repetitiv floral. Mie-mi plac motivele florale, animalele de preerie si inca mai reflectez, in momentele mele de singuratate, asupra destinului ornitorincului pe limba engleza platipuss(y). Dar divaghez, ma intelegi ca doar nu degeaba te cheama cum te cheama. Dar draga sefeu, in aceasta blanda dimineata mi-a cazut privirea cea gingasa usor edematoasa pe editorialul fostului meu maestru, specialist in scrisul cu stiloul intr-o lume de taste si capsloace. Ei si face ce face, si face ce face mai bine domnia sa, da foc la holde si otraveste fantani. E vocea profetului in pustie. E Europa Libera in editia de buzunar. Stiti de cine vorbesc, dar hai sa lasam link-ul sa vorbeasca. Articolul, onorate titlu, se numeste sugestiv: “Se fraudeaza deja alegerile parlamentare!” si contine urmatorul pasaj care mie mi s-a parut vag similar unui lucru pe care tocmai ce-l citisem deunazi. Zice maiastrul:

“Despre importanta felului in care se decupeaza colegiile s-au scris deja carti. Nu exista vreo carte sa nu avertizeze asupra asa-numitului fenomen: gerrymandering. Cuvantul vine de la numele guvernatorului de Massachusetts Eldbridge Gerry si de la salamandra.

Guvernator de Massachusetts  intre 1810 si 1812, Eldbridge Gerry a decupat in asa fel colegiul pentru votul uninominal incat sa castige doar partidul sau. Pentru ca decuparea avea forma unei salamandre, Boston Gazette din 26 martie 1812 a luat atitudine reproducand forma de salamandra a colegiului si dand fenomenului porecla ramasa celebra: gerrymandering. Gerrymander defineste astfel formula de fraudare a alegerilor nu la numararea voturilor, ci la decuparea colegiilor.” (Jurnalul National, 9 iulie, 2008)

Am incheiat citatul. Am continuat sa frunzaresc marunt marunt, dar fantoma gerimanderingului ma urmarea, stimate sefeu, precum o boala dintre acelea rusinoase si datatoare de mancarimi in zone ferite de soare. Si ca orice om cu mancarime, dupa o perioada de acalmie nu m-am mai putut abtine si, iti spun cu aplecarea unui om care in frageda-i pruncie a fost dus excesiv la biserica, m-am scarpinat. Da, recunosc, esti multumit acum? M-am scarpinat, si inca nu asa, ci cu nesatz, cu nesatzul omului care tocmai a mirosit o manarie. Si apoi m-am intors cu privirea spre trecut, intr-o alta zi, un alt univers, o alta cota termica si-un alt indice humidex. Nu mai devreme de ieri, scria Pavel Lucescu, in Cotidianul: “Gerimendaring, cu baroni isteti”.

“In 1812, Elbridge Gerry, guvernator al statului american Massachusetts, punea la cale primul blat din istoria alegerilor libere. In calitatea pe care o avea a semnat un act prin care a redesenat harta colegiilor electorale de pe teritoriul statului in asa fel încat Partidul Democrat, pe care-l reprezenta, sa fie avantajat în fata republicanilor.” (Cotidianul, 8 iulie 2008)

Mai fir-ar al dracului de sefeu! Si-asta, frate? Doar ca Pavel Lucescu scria asta ieri, 8 iulie 2009, in vreme ce dincoace timpul naratiunii se petrece o zi mai tarziu. Cum de-o fi fost posibil? Se frecventeaza domnii respectivi? Sau poate frecventeaza aceeasi Mama Omida prevestitoarea de dezastre? Poate au citit aceleasi carti de pulitologie. Poate au avut aceeasi revelatie in timp ce stateau intr-o stare de adanca transa menita sa inlature efectelele jilave ale caniculei. Sau, in bunul stil care defineste deja cele doua trusturi ghidante (voila, dragul meu sefeu, ca am impuscat si-o licenta literara proprie, de la verbul a ghida, ghidon, ghidant,  ghidand, ghiseu, si-asa mai departe), se copiaza hunii pe haltii, iar in ceea ce priveste alarmismul, soparlismul si una peste alta editorialismul de dezvaluire mai ales in zonele de deal si de munte, maestrii sunt maiastri.Ziend.

Peseu:

Stimate sefeu,

Sper ca acest eseu ilustrativ pentru o stare de fapt care nu doar ca este, dar si face, sa te puna pe ganduri si cel putin pe viitor sa fii un pic mai vocal. Am o incredere netarmurita ca, in momentele matale de claritate, un simplu muget extrapiramidal va fi suficient sa coupeze avantul histrionic al acestor domni care petrec prea mult timp in biblioteca, si tses prea des scenarii apocaliptice. Afara exista insa o realitate, un adevar care fie el senzational, sau nu, obliga la o cumpatare pe care sper ca am impins-o suficient inspre caricatural in cele de mai sus. Si-acum, ca sa devin serios fix pe ultima suta de metri, imi pare un act de o deontologie indoielnica sa faci tapaj de idei la concurenta. Nu ca nu s-ar practica in Romania (ultra)mediatizata. Nu ca nu s-ar trafica la greu sintagme goale de forma sau continut, veritabile bombarde in constiinta unei natiuni scalambaiata in cele mai josnice feluri de lipsa unei coloane vertebrale culturale. Dar si voi intre voi?

G.