Ai vazut doar

Scriu mai rar. Imi las loc sa gandesc. Sa tac. Sa imi relaxez muschii obrazului pe care am sa-l intorc copios tuturor palmelor la un moment dat. Momentul inca n-a venit, asadar atata vreme cat ma uit la tine fijat stii ca te asteapta altceva decat iubirea-mi de aproape. Te asteapta ce-ai primit si pana acum, mai exact ce-ai semanat. N-am decat doi ochi, scoate-mi unul si-am sa-ti scot doi, daca tu ai inceput primul aritmetica simpla imi spune ca am sa raman orb mult inaintea ta, si n-am de gand sa te urmez vreodata catre santul din care-ai iesit fericit. Cat despre dinti, sa nu zambesti la mine, zambeste la stele sau mai bine nu zambi deloc. Fa ca mine. Injecteaza-ti suc de clostridii in riduri, sa-ti pacalesti varsta, mumifica-ti personalitatea suava sa prinda apocalipsa indemna. Ai vazut doar, scriu mai rar, rabd ca sa-ti fac loc propriilor ganduri, initiative si povesti embrionice, doar sustinem amandoi dreptul la alegere in schimb pe altarul genocidului de idei ne-am grabi amandoi sa fim “pro viata”. Pro viata ideilor. Pro viata culturii. Pro viata intelectului. Sau, cand vom fi amandoi obositi prea mult de lupta intr-una din tabere sa ne reprofilam in macelari de profesie, mandri mercenari ai vorbelor si sa distrugem in voie, proza si poezie, si hiperbola si aliteratie, sa excretam morfosintaxa atat de disonant incat cine va auzi, in cele din urma, ne va fi spurcat pentru totdeauna iar limba’ne ne va fi odrasla violului in grup la care-am instigat. Tu si cu mine. Eu scriu mai rar, am devenit colectionar de titluri si de remarci monosilabice care incep aproape invariabil cu o invitatie. Pentru tine. Pentru ca in ciuda afirmatiei obstinate a fiecaruia ce distruge esente lemnoase ca sa se faca auzit intr-un zumzet colectiv, nu suntem egoisti. Cei ce scriem. Cei ce scriem din adanc. Daca as scrie sperand ca n-am sa schimb nimic in tine, ci doar ca sa promovez propria-mi schimbare dintr-un complex primar nerezolvat, tu n-ai exista. Mi-as canta romantse. Mi-as scrie sonete. Mi-as plange de mila si-apoi mi-as oferi bezele. Iar tu? Ai vazut doar, ai fost cel mult un spectator tacut in mansarda creierului meu pe care, cu putin efort de imaginatie, as putea sa-l reduc la dimensiunea unei amoebe. Dar nu. Imi pasa de tine. Eu sper, si vreau, si-mi doresc sa fiu eu mitocondria care-ti va invada constiinta. Eu vreau, si sper, si-mi doresc sa fiu eu virusul care-ti va fi vectorul unei noi metode de a gandi, si de-a vorbi, si de-a intelege. Ce poate fi mai altruist decat atat? Si chiar de n-as fi, va fi fost pacaleala perfecta. Nu te incrunta la mine, nu sunt eu primul care ti-a bagat gargauni in creier doar spre binele tau. Sinantropic ai fost, sinantropic ai ramas, iar daca e cum imi doresc eu maine pe vremea asta am sa-ti fiu viermele de galbeaza iar tu, gazda mea. Ai vazut doar, eu sunt cel mai destept pentru ca prin mine tu vei deveni cel mai destept. Nu-ti fa griji, n-am pretentia sa ma citezi din memorie. El a zis as, el a facut asa. Sfatului lui este sa, da, cu siguranta daca el ar fi in locul meu ar proceda aproximativ asemanator. Sau nu. Sau altfel. Ce bine e sa ai un model in viata. Doar ca eu nu vreau sa fiu doar modelul tau. Vreau sa-ti fiu ochelarul de cal. Vreau sa-ti fiu biciul si cravasa, vreau sa-ti fiu lucerna si galeata cu apa. Si cand ti-o fi lumea mai draga, si-ai sa-ti dai buhul intr-o revolutie pe marginea aprecierilor mele suspecte, am sa-ti aduc aminte ca tu mori, si te duci, si dispari intr-o maree de cenusa razvratita in vant, in vreme ce eu mi-am gasit deja noul mediu de incubatie. Ai vazut doar, la sfarsitul zilei modestia e cheia la centura de castitate, iar geniul resurectiei e sa-ti arati gaurile din palme, si cicatricele’n coaste. De ce-as face un act de autogratificare in ochi’ti beliti catre gandurile’mi, oare nu e mai practic sa sper, si sa lupt, si sa rumeg la acele cuvinte ce-si vor gasi replica intre cele proaspat nascute, mici oua clocite de tine si, dintr-o data, sa te pacalesc ca de fapt ideile iti apartin?

Scriu mai rar. Incerc sa-mi inchid aripile. Asta iti ofera timp sa te uiti inapoi, nu se poate construi un mic altar inainte ca vapoarele cu marfa sa dispara de la orizont. Vezi tu, n-am inteles niciodata de unde pleaca foamea din om de a fi ridicat la ceruri intr-o glorioasa apoteoza a panspermiei. Realitatea e ca motorasul din noi e defect la origine. Singurul adevar e ca pamant suntem, si’n pamant ne intoarcem. Spiritul e doar o explozie temporara pe o orbita dar eu pot sa imi spun ca prin ceea ce fac, am sa ajung un pas inainte in care-am trait cat o mie de voi. Dar ce e o mie? Sau o mie de-o mie? Consensul e ca daca viata-i finita, daca viata are un timp, atunci si timpul are o viata. Ai vazut doar, ce e acum invariabil trece spre un “s-a petrecut” sau un “inca nu se va fi intamplat”. Daca as fi cu adevarat inspirat, ceea ce nu sunt din cauza ca mi s-a infundat urechea pentru vesti bune, ti-as spune ca actul suprem de imortalizare a existentei tale e sa respiri doar o data, zgomotos. Undeva, candva, briza care va mangaia nisipurile eterne ale unei planete moarte va contine memoria expirului tau. Si-apoi gata. Cine stie, poate vanturile fierbinti din Sahara sunt tot ce-a mai ramas din gemetele strabunilor nostri, atunci cand eram doar opt mii ramasi. Vrei sa stii de ce continui sa revii aici, si de ce iti scriu, si de ce-mi citesti opririle momentare dintr-o viata complet anonima, disparata de-a ta, rupta de dorintele tale, de aspiratiile tale, de exploziile tale onirice? Pentru ca pret de-o secunda ai impresia ca te cunosc, sau te-am cunoscut odata, sau poate ne vom cunoaste intr-o zi. Si, cine stie, poate chiar asa stau si lucrurile. Poate ne vom incrucisa pupilele pe o strada inghesuita, mizera, intr-o zi calduroasa si umeda. Si n-ai sa-ti aduci aminte de mine, sau de vorbele mele, iar eu cu atat mai mult n-am sa stiu vreodata ca mi-ai citit un gand, sau o vorba. Si ne vom petrece.

G.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s