Cortina, doamna, sa-mi fie permis. S-a oprit ploaia afara,
Si cerul s-a innoptat. Prin perdeaua purpurie a zilelor
Si-a ochilor stransi a pastra visul la
Inchisoare te-am chemat.
Cortina, doamna, ploua, si-i cerul innorat,
Afara s-au culcat de-un ceas cadinele soarelui,
Si-n negura apare acelasi blestem innoptat.
Afara, doamna, cad sudorile Iadului.
Cortina, doamna, trage-o asupra-mi si-mi sterge
De urdorile dracilor ce mi-acopera chipul si-mi
Ingroapa privirea, nimicul. De-as mai sta
De-as mai merge.
Doamna, cortina, s-a ‘noptat, si spaima
Si chinul
Si asteptarea
Au plecat
andreanum & co 