Cortina, doamna

Cortina, doamna, sa-mi fie permis. S-a oprit ploaia afara,

Si cerul s-a innoptat. Prin perdeaua purpurie a zilelor

Si-a ochilor stransi a pastra visul la

Inchisoare te-am chemat.

Cortina, doamna, ploua, si-i cerul innorat,

Afara s-au culcat de-un ceas cadinele soarelui,

Si-n negura apare acelasi blestem innoptat.

Afara, doamna, cad sudorile Iadului.

Cortina, doamna, trage-o asupra-mi si-mi sterge

De urdorile dracilor ce mi-acopera chipul si-mi

Ingroapa privirea, nimicul. De-as mai sta

De-as mai merge.


Doamna, cortina, s-a ‘noptat, si spaima

Si chinul

Si asteptarea

Au plecat

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s