Generatia X la orase si sate

Un articol rarissim in Romania zilelor noastre este publicat in Cotidianul de azi. Rarissim, spun, pentru ca nu se preocupa de batracianul cu epoleti, sau de inamicul boborului, sau de lupta de clasa la Mercedes. Piesa este efortul a trei jurnalisti relativ anonimi pentru mine, dar care primesc zmeura de ciocolata pentru tema, si pentru continut (oarecum). CU litere de-o schioapa, in cocotzul paginii virtuale: “Generatia X duce Romania in spate“. Ceva ma face sa cred ca “spate” s-a adaugat la editare, initial fuse spinare, ca asa zice proverbul transhumantic. Dar impromptua cacofonie folclorica e repede trecuta cu vederea, pentru ca subiectul este cu adevarat fascinant. Ca o paranteza de start, is tare bun amic cu unul dintre cei citati in corpul de text. Deci ma simt tare mandru, mai ales ca ce spune este foarte coerent dansul fiind, mai putina lume-si aduce aminte, absolvent al facultatii de psihologie, manat pe plaiurile vanatorii de situatia absolut volatila din domeniul psihosocialului in Romania, inca prinsa in drama ciobanasului care a aflat de la o oaie ca o sa mi ti-l omoare doua persoane in acelasi timp. Cumva, succesul rasunator al acestui text e ca reuseste sa iasa din sablonul Mioritei, si vorbeste cumva, a la Millon si tot ce-a venit dupa domnia sa, de profilul generatiei nascuta din “baby boomers”. O prima greseala ortografica, insa. Care distruge articolul. Pacat. Sper ca ati apucat sa il terminati in ultimele trei randuri, daca nu sa va spun ce s-a intamplat de fapt.

Sa incepem cu baby boomers. La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, media de varsta a populatiei pe glob a scazut dramatic, mai ales ca murisera cateva milioane de oameni (nu multe, dar dese), indeosebi la varsta reproducerii. In Statele Unite in particular (pentru ca acolo s-a petrecut fenomenul), cand s-a intors GI Joe acasa si-a gasit muierea asambloare la fabrica de avioane, dupa ce-o lasase bucatareasca cu norma’ntreaga acasa. Astfel a germinat ceea ce, in 1946, s-a numit “primul baby boom”, un fenomen impresionant daca te duci, sa zicem, pe Gapminder si plotezi natalitate pe fertilitate in US in ultimi 100 de ani (statistici UN). S-au nascut foarte multi copii, pentru ca GI Joe vazuse toate nenorocirile in Europa dar mai ales pentru ca Truman a pompat bani in disperare ca sa mobilizeze economia saracita de razboi. Baby-boomers, generatia a doua, au venit in anii ’50, pre-Vietnam. Ei sunt cei care au facut razboiul din Vietnam, ei sunt “veteranii”, ei sunt “razvratitii”, ei sunt femeile emancipate, ei sunt flower-power si Hendrix si LSD si psyclocibina. Ei sunt generatia ai carei copii au inceput sa sufere de obezitate morbida la varste din ce in ce mai fragede. Ei sunt parintii primilor americani care au o speranta de viata mai redusa decat parintii lor, si inca mai redusa decat a bunicilor lor care au facut si razboiul. Asta a insemnat “baby boom” in US, dar si in Canada care a avut fenomenul la scara mai redusa. Se considera ca generatia s-a inchis in 1968. Ca atare, oricine nascut post ’68 devine generatia X, “baby bust” (LE).

Romania a avut si ea un mic “baby boom” care a coincis insa cu o industrializare cu forcepsul. Dar ce-a avut Romania, si n-a avut US, si s-a intamplat fix dupa 1968 a fost faimosul Decret cu “D” mare, originatorul “decreteilor” de care sigur veti fi auzit, poate nu foarte suficient. Sa le zicem “generatia X”, dar nu din aceleasi motive ca “baby boomer babies” de partea ceastalalta a Atlanticului, marcata in anii cu pricina de un tiger-boom economic. Ci din cauza legislatiei anti-avort, careia i-au cazut prada cu precadere nimeni altele decat femeile din mediul rural, si-asa apasate de multiparitate in virtutea presiunii comunitare mai mici, si a educatiei mai scazute. Pare contra-intuitiv, in esenta “consumatoarea” de avorturi ar fi femeia emancipata, orientata spre cariera, eventual neangajata marital fara sa fie promiscua. Si totusi, la vremea respectiva femeile din categoria a doua aveau cat de cat informatii despre contraceptie.

Un numar de analize ale revolutiei sustin ca rasturnarea regimului a fost facuta de “decretei”. E o perspectiva absolut romantica care se regaseste, in prelungirea Ghencea, si in prezentul articol, anume ca nascutul din durere si suferinta duce razboiul stelelor si-apoi, 20 de ani de libertate mai tarziu, devine segmentul de piata “cel mai bogat, atractiv, interesant”. E finalul apoteotic. E motivul pentru care totusi salut acest articol, pentru ca sunt un romantic incurabil, si pentru ca imi doresc asta, cred in Ira Divina si in Kharma si in toate prostiile astea. Din pacate, realitatea ne bate la usa. Exista un argument cel putin la fel de plauzibil vis-a-vis de o generatie din umbra, care e mult mai “neagra” decat “Sofisticatii, Ocrotitorii, Calatorii”. Exista argumentul copiilor lor, carora eu le-am zis “freeborn” si am sa continui sa le spun la fel, pentru ca nu exista precedent, inafara de colonialism, la care sa ne raliem cand judecam evolutia parametrilor sociali in “post-comunism”. Or cei care au dac bac-ul anul acesta, care vor vota in toamna aceasta, sunt prima generatie free-born, copiii generatiei “sofisticate, supramegacalifragilistice”. Daca analiza lui alde Balasescu & Malureanu e sa fie corecta, si coerenta, ar trebui sa medieze un trend pozitiv inter-generational. Of, ce-as fi vrut sa fiu si eu copilul unui “Sofisticat” de exemplu, dar nu s-a nimerit, mama era prima generatie scapata din Vatra Satului, iar taica-meu baiat de dascali stramutati de la Dofteana la Arad pe cand incepeau sa cada bombele pe Romania lui Mihai I. Nu e nimic “sofisticat” aici. Din fericire, am crescut la oras.

In Romania exista, iar asta e o apreciere ex-aequo, discriminare educationala dincolo de granitele uzualului. Conteaza mai mult decat orice daca esti “unde trebuie”, iar acel “unde trebuie” a reprezentat multa vreme capitala. Stiu, o sa-mi sara in cap tot Ardealul (pentru ca Ardealul face nota discordanta oarecum). O sa-mi sara in cap si Moldova, desi ar trebui sa susure cuminti pe margine, au marea calitatea ca intre ei isi impart cea mai saraca populatie a tarii, impreuna cu Mehedinti-ul. In Vrancea, si Mehedinti, ma intreb, ce-o mai face generatia X? Nu mare lucru. Nici la orase, nici la sate. Articolul din Cotidianul esueaza dramatic, aici, in a-mi explica mie, omul care stie ceva aritmetica dincolo de unu plus unu, in ce masura varianta socio-demografica e explicata de inegalitatea sanselor (pentru ca asta e teza) si cum diferitele evenimente istorice/ geografice au moderat evolutia SES-ului (standard socio-economic). Cati lenesi Poligloti or fi la Resita, de exemplu?

Doua vorbe sa va spun, si vom fi clarificat o idee mai mult hiatusul creat intre fantezie, si veridicitate, in analiza Cotidianului. Clasa muncitoare. Adauga la asta al treilea cuvant rasunator: “proprietate”. Al patrulea: “consumerism”. Al cincelea: “mobilitate sociala”. Pardon, ultimul e o sintagma, nu un cuvant. Intr-o economie “in tranzitie”, clasa muncitoare e caracterizitata de o intensa mobilitate sociala, consumerism si incremental, pe masura ce forta-i de cumparare creste, acumuleaza proprietate si astfel leaga “vladica” de “opinca”. Cati “generatei X” erau clasa muncitoare in 1990? Intrebarea ajutatoare e cati mineri veniti pe vagoane in iunie anul cu pricina erau “sofisticati, ocrotitori, calatori”. Dincolo de contextul politic, mineriadele au marcat simptomul santinela al cancerului care a distrus o intreaga patura sociala, manufacturierul, mesterul, mestesugarul. Inlaturarea parghiilor subventionliste, centralizate, a insemnat colapsul pentru oameni altfel tineri, care aveau la vremea respectiva nevoie de bani ca sa-si hraneasca odraslele. Free-born. Si-asa a aparut bisnita, au aparut blugii turcesti si “munca” a fost pervertita intr-un negots primitiv atat de pervaziv incat a patologizat consumerismul unei generatii. E idilic sa spui ca mister X, de 33 de ani, are-o viziune holista asupra pietei, e fin parfumat si corporatist. Din pacate, asta nu e doar reprezentativ dar cumva procrustean, intrucat emulam excesiv “americanul care n-a venit niciodata”. Paseste inafara granitelor Romaniei, si vei vedea ca personajul respectiv nu exista nicaieri. A existat o vreme in Manhattan, dar apoi au picat niste turnuri. Vremurile s-au schimbat. Ce e mult mai palpabil, insa, e mister X muncitor disponibilizat la combinatul Nitramonia, unde-a mai explodat niste azotat zilele trecute. Sau miss X, batuta cu funia uda in copilaria-i postdecembrista care momentan spala niste podine in Italia. Exodul de forta de munca semi-calificata nu e o mandrie pentru nimeni; preventia unui astfel de exod nu doar inutila, si periculoasa. Pentru administratie, usurarea si cresterea economica au intervenit, in ultimul an, din faptul ca n-au mai trebuit sa intretina, social, prin subventii, oamenii care le-au facut, care ne-au facut, Revolutia. Dar iesi din Romania si traieste o vreme pe alte meleaguri. Ii vei vedea pe strazi, pamantii, nevrotizati, doar o zecime, poate o zecime dintr-o zecime, s-au “realizat”, si-au implinit visele si si-au implantat samantsa suficient de adanc incat sa germineze o sansa, un viitor. Majoritatea sunt alge intr-o apa statatoare. In Romania, daca oamenii intre 30 – 45 de ani detin “majoritatea capitalului” e pentru ca 1) a inceput sa le plece concurenta pe care 2) adesea au sabotat-o in absenta unei legi care sa le domoleasca impulsurile sociopate si 3) partizanatul lor la un sistem “corporatist multinational” e adesea o masca sordida, in spatele careia ei nu se fac apreciati decat printr-o vesnica procrastinare. Cunosc oameni capabili din prea-admiratele “multinationale”. Si cunosc si dinamica lor. Imi pare superfluu sa le gadilam orgoliul atata vreme cat le scuipam, cat ne scuipam, cele doua componente esentiale fara de care nu avem cum exista: parintii, si carevasazica patrimoniul, si copiii, deci carevasazica viitorul.

G.

Advertisements

One thought on “Generatia X la orase si sate

  1. drama decreteilor este ca nu stiu daca au fost copii doriti sau daruiti de “cel mai ales”. Am prieteni care stiu de la parintii lor ca au fst facuti fiindca era ilegal avortul si le-a fost frica sa mearga la un felcer. Unii traiesc o drama, altii au trecut detasat peste.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s