Am promis ca o sa organizez un pic lucrurile. S-ar putea sa va fi scapat, dar in ultimele 3 luni am adunat sase povesti sub acelasi titlu: “natura moarta”. Ideea mi-a venit intr-o buna dimineata, in timp ce paseam grabit spre spital si-am trecut pe langa un paraplegic care rula cu viteza pe pista de biciclete. Mi-am adus aminte ca, deunazi, vazusem un alt paraplegic pe marginea digului. Cele doua imagini conexe au nascut o idee…si-asa a inceput o poveste. Asa incepe de obicei. A urmat un joc vreme de saptamani bune, in care in mod voit mi-am lasat mintea sa navigheze libera de pilot automat catre lucruri din mediu care imi creau reverberatii. Au urmat amintiri, unele cu un mare sambure de adevar, altele pur fictive si totusi cu o aroma, o savoare care-mi face enorm placere, atunci cand o pot transpune in scris. Ultima poveste din “natura moarta” e poate cea mai pragmatica, experienta mea disociativa in prezenta a doi caini e cu atat mai relevanta cu cat eu sunt canofob (in remisie, din fericire). Odata cu acel rendez-vous, mi-am propus sa opresc exercitiul. Iata-le, deci, pentru prima oara “culese” impreuna, sunt multumit ca am reusit sa le scriu fara sa-mi roseasca foarte tare obrazul la o lectura ulterioara.
2. Natura moarta pt. II: Pana rosie
3. Natura moarta pt. III: Icar colegilor de palier
4. Natura moarta pt. IV: Masinaria infernala
5. Natura moarta pt. V: Apocalipsa dupa Genel
6. Natura moarta pt. VI: Doi caini
G., iulie 2008
andreanum & co 