Vocea reporterului anunta

Vocea reporterului anunta, calm si masurat, cum ca

Din moment ce totu-i pierzanie, dar mai ales cum ca

Domnul aduna, domnul a dat, domnul a luat

Pierzania-i buna.

Deliciul meu vinovat din ultima vreme e sa trag cu ochiul, sistematic, la pozele de pe Pitzipoanca.org. Ca urmare, am insistat sa punem si un banner mititel, ca sa ne demonstram afectiunea si oareschkum afilierea la munca destoinica, desi adesea plina de sughitzuri, ale pitzivanatorilor. Ei bine, carevasazika, stii deci ca ce urmeaza nu va fi un post foarte serios. E si duminica, pe deasupra, si ca sa-ti tai avantul tau de cititor regulat si mereu pe buza adularii, am dormit ingrozitor azi-noapte. Ingrozitor adica precum in filmele acelea in care te trezesti o data la cinci minute, asternuturile ti-s jilave, ti s-a pus un dop pe trahee si nu poti sa respiri, ochii ti-s cusuti cu trei feluri de papiota si, colac peste pupaza, pe la fereastra-ti trece un camion de trafic greu care cara. Cara care. Daar nu de camioane e vorba aici. E vorba despre pitzistyle, pitzifeshan si pitzypate. Pitzypatele sunt pitzy, sugerez, desi nu-mi arog sub nici o forma drepturi asupra nominei “pitzy”, la fel de ubicuitara precum prostia (substantivul, nu fenomenul), care duc trend-ul si fend-ul intr-o zona dincolo de ridicol. Deci daca ridicol e soseaua de centura, patologia de care vorbesc e undeva departe, pe autostrada soarelui.

In urma cu cateva zile site-ul pitzipoanca a fost indisponibil, pentru cateva ore, suficient incat mirajul cupolei circului in care se perindau tot felul de feline sa dispara relativ, si sa-mi permita o serie de reflectii. Cu ce-am ramas, dupa toate acele sute de experiente vizuale concluzionate in hohote de ras, si nu doar pe marginea comentariilor pline de bule (exprimare afona, de altfel, imprumutata din aceeasi limba iengleza nu de alta dar varianta “comentarii spumoase” imi da crampe, plus beau cafea cu lapte si daca o sa vars in zats sa stiti ca nu e in regula deloc). Pai in primul rand elementul central e prostul gust. Cacofonia vestimentara, mai bine zis. Nu e suficient, imi spuneam dupa ce-am admirat zeci peste zeci de batraciene languroase, de pitecantroape nubile, de femei ventuza si virgine miriapode, sa pui pe tine ceva ieftin. Trebuie sa fie ceva ieftin, cu parfum de cotsofana, sa fie pe cat posibil reflectorizant si precum anumite creme, sa respinga tsantsarii. In mod evident, mi-am spus in secunda numarul doi, aceste blande domnisoare nu se reprezinta in poza asa cum este ele de obicei. Imi cer scuze, poate nu m-am facut inteles. Cum este ele de obicei. N-am vazut, sa-mi fie iertat, in vreuna dintre acele domnite vreo sclipire de inteligenta. Si totusi si dansele are drept de vot, stiu asta mai ales din motive de copyright ca doar n-o face Pitzipoanca trafic cu minore?

Unde eram? Asa, la straiul tipatoriu. Stratiul tipatoriu reprezinta prima poarta spre Iluminare. Urmeaza buzele si machiajul, atentia absolut dementa catre detaliile mimicii si gesticii care, daca se poate, ar trebui sa reflecte pe cat posibil idealul de frumusete al acestui deceniu: Angelina Jolie. Angelina Jolie s-a nascut cu un defect, avand buzele foarte mari foarte carnoase dar mai ales pentru ca as batut-o tatal ei cand era mica. Unele femei n-au acelasi noroc, se nasc cu buzele subtiri (si spuneam, mai deunazi, ca e una dintre problemele extrem de des intalnite si foarte profitabile pentru chirurgii esteticieni). Ei, si nu doar ca se nasc cu buzele subtiri. Se nasc subtiri si-apoi si le tuguie intr-un fel pe care nevasta-mea l-a admonestat corect la un moment dat zicand (fraza nici ei nu-i apartine, dar e mult prea spumoasa sa n-o zic aici in cele ce urmeraza): “cur de gaina”. Nici mai mult nici mai putin, si daca ati crescut vreodata un puisor si v-a facut un gainat in timp ce-i cercetati atent pufii de la mica distanta, veti stii despre ce vorbesc. Deplang acest obicei cu mult amar. Unde e zambetul? Unde sunt dintii? E pentru ca isi doresc acele buze, sau pentru ca-si doresc acel barbat pe care l-au supt acele buze? Imi vine greu sa ma decid. Pentru un judecator insomniac, aceste detalii de contur sunt greu de urmarit cu privirea.

Detaliul cu numarul trei care m-a stupefiat, si va invit sa-i verificati redundanta, este lipsa de imaginatie a decorului unde se desfasoara poza. In aproape de jumatate din cazuri e in baie, si-am sa speculez imediat de ce; apoi calare pe o masina, de preferinta straina, de preferinta cu numar strain; si in ultimul rand in compania altor persoane, tot replici indi(go)gene ale mai sus mentionatei starlete care in curand va fi mama unei echipe de fotbal. European. De ce in baie? – m-am intrebat. De ce la chiuveta sau pe veceu? De ce in cada? De ce cu draperia de la dus trasa, provocator, pe dindarat? Dar apoi precum un fulger m-a lovit inspiratia si mi-am raspuns singur, in timp ce o noua gura de cafea mi-a galgait prietenos pe sub glota. Pai unde te duci in zilele noastre, cand familia nucleara romaneasca e atat de prietenoasa si fraged aglutinata sub una si-aceiasi plapuma, sa ai si tu un pic de spatiu privat, sa fii intim cu tine insu/sati? Nicaieri, in mediul obisnuit, nu te poti separa de mama sau de tata sau de parfumul pungent de ulei de floarea soarelui decat in baie, unde daca vrei poti sa dai si drumul la apa ca sa-ti susure izvorul, sau macar oscilatiile flotorului pot fi reminiscente unei veritabile cascade Rauros. Nu c-ar sti pitipoanca unde se afla cascada Rauros, dar nu o data am ras, si-apoi mi s-a strans inima dincolo de ultra-ridicol si mega-penibil, pentru ca stiu ca in spatele pozei se afla nefericirea ca stai, la gramada, cu catel cu purcel intr-un mediu insalubru spiritual in primul rand. Asta e ingrasamantul pentru idiocratie. Aglomerarea. Cu to(n)tii, navigand o mare de miasme conviviale.

Poza pitzipoancei ideale e completata, inevitabil, 150% din cazuri, de o ipostaza asa-zis sexy. Ipostaza asa-zis sexy este una musai cracita, de preferinta cu posteriorul la inaintare sau cu fara sutien, sau cu sutien de mai multe feluri, oricum cu nurii la vedere. Pentru cine vrea sa rada si nimic mai mult, ceea ce e foarte Seinfeld aici e doza de anti-farmec, rupta de orice margini culturale si redusa la o secventa de coperta de tabloid. Asta se intampla cand vrei sa recuperezi 45 de ani in 10. Asta se intampla cand s-au rupt zagazurile traditionalismului si fiecare perfuzie de arivism social pe care o primesti te indoctrineaza ca asa e norma. Nu mai vorbim demult de normal. Vorbim de norma. Iar norma anului 2008 este ca tanara domnita frageda si pala ca o garofita este sexuata doar in pozitia de catel, extrudata si obscena pentru uzul…cui? Nu pot sa nu ma gandesc pentru ce barbat sta marturie poza respectiva, judeca-ma cine m-o judeca dar moda rareori s-a facut pentru placerea femeii, pentru confortul si emanciparea ei spirituala. Iar cand ultimele au fost criterii, s-a nascut femeia in sacou, cu pantaloni si cu trompele uterine clampate. Inca o gura de cafea, sa-mi fie permis.

Pitzipoancele se fotografiaza singure, in baie, la oglinda, in pozitie cracita, mimand o atitudine languroasa si invitanta, dornica, vampica. Dar se fotografiaza singure in baie, cu propriile telefoane adeseori prezente precum margelele cu care s-a cucerit America. Nu pot sa fac alta paralela decat asta, gadget-ul si trinket-ul sunt accesorii totemice, votive si cine are mai multe, sau mai bune, va fi mai respectat de semeni si va avea o imagine mai competenta in randul egalilor. Intreaga fantezie de putere si de afirmare se desfasoara, insa, dincolo de usa de furnir la care gaura cheii a fost astupata cu vata iar voreiber-ul proaspat instalat tras, cu mainile tremurande, pentru ca nimeni, mai ales tata, sa nu isi vada odrasla. Ca experiment, eu as pune la paritate cu fiecare imagine rascracanata a domnitei un prim-plan al tatalui. Si ma gandesc ca mult prea des ironizam pe cei din jur, fara sa realizam ca in fapt si ei, ca si noi, sunt punctul terminus al unei “serii de evenimente nefericite”. Iar daca exista exhibitionism, si daca exista machiaj violent si buze protruzionate provocator, daca femeia tanara din imagine s-a transformat spontan intr-un obiect carnal de bordel, intr-un apendice al propriului complex oedipian, raspunsul nu se poate afla decat la cel care si-a scris mizeria pe aceasta coala alba care iata, acum, este ceea ce este. Pitzy si nimic mai mult.

Va sugeram acum ceva vreme sa vizitati un website numit “Faces of Meth“. Acolo e mai greu de ras. Aidoma insa, pitzipoancele (jos palaria, tovarasi, pentru initiativa!) de aici sunt ce ramane in urma drogului de abuz pe care ni l-am administrat.

G.