Si unii, si ceilalti

E aproape cert ca azi, in preafrumoasa zi de miercuri 13, n-as fi facut altceva decat sa ma tarasc, spasit, sub un bolovan si sa-mi sug cuticulele de neocon cum ca – recunosc si-o sustin cu tarie – nu pricep metafora cu svastica si stiti voi cine. Dar bine, m-a lovit undeva mai acum o ora un gand, cand desenai pentagrame de exemplu pricepeai ceva din metafora aia? Ei bine, cu regret va marturisesc, nici de acolo nu pricepeam mare lucru. Dumnezeu, diavol, lucifer (boo hoo hoo) erau mereu o tema care cel mult iti aducea o blanda posibilitate sa framantsi sanul unei domnisoare pe la 4 dimineata dupa o noapte cum se cuvine. E foarte probabil ca suntem o generatie fara simboluri. Ei bine, Jung s-ar rasuci in mormant! (iar eu inca trebuie sa imi ofer acel spatiu sa ascult pana la capat Man and Symbols, dar vocea cartii e una atat de perfida incat ultima oara era cat pe aci sa adorm intr-o cladire publica). Timpul nu e pierdut insa, mai ales ca, asa cum se vede, vom mai haladui pe aceste meleaguri cretine ceva vreme. Nu-ti convine? Esti, dupa caz, comunist imbecil incapabil sa digeri arta si-asa mai departe. Ma scuzati, am gresit toaleta. Domnii de la Retusuri reprezinta (vezi figura alaturata) cat se poate de plastic sentimentele cu siguranta nu doar ale mele (din moment ce, independent unii de altii, am avut acelasi vis azi noapte). Iar lucrurile nu se opresc aici pentru ca de fapt vestea buna este ca tineretul zilei de maine, in prezent acerbi rontsaitori de creioane, vor avea un regim scolar mai relaxat. Citam din stirea care reproduce (sper integral) din declaratia acestei Artemis a invatamantului contemporan (zisa si Svetlana Preoteasa):

“[…]elevii claselor V-VIII vor avea, din anul scolar 2008-2009, mai putin de învatat, iar din 2009-2010 se intentioneaza ca numarul orelor de clasa sa fie de cel mult cinci ore pe zi, inclusiv pentru elevii de liceu. Elevii vor avea mai putin de invatat pentru a intelege inca din clasa ce li se preda. Vom reduce la maximum si volumul de teme pentru acasa, astfel încat numarul total de ore de lucru ale elevului sa fie cat mai mic” (sursa: iRealitatea)

Mai mi-a picat mie vreo rotitsa in somn? Sau traiesc in continuare un nemernic deja-vu, dar atat de nemernic incat mi-aduce aminte de propriile mele balansuri pe bancile scolii generale. Exact, e atat de veche ideea asta incat poate va prinde la nepoti. Sau sa speram si sa ne rugam la Doamne Doamne sa nu prinda vreodata, atata vreme cat este un plan duduitor de prost. A suferit omenirea o criza de amnezie colectiva dintr-o data incat masa curiculara s-a imputinat, astfel incat sa reduceti voi numarul de ore de predare? Sau poate educatia e ca si presatul de suruburi sau piulite, tindem spre un randament maxim in care muncim putin, si ineficient, sa nu ne stressam neuronii…Elevul sa priceapa “din clasa”? Acesta este un sfant Graal pe care neam de neamul lor nu l-au atins vreodata, decat poate exemplare rarissime care sa poata naviga cu usurinta prin strungareatsa lui dom’ profesor, manualul (mai nou alternativ, la vremea mea era cu stelutsa cea de sus) si caietul dictando, sau cu patratsele dupa caz. Intre timp ne bananaim in draci si continuam sa ne prefacem ca ne pasa (adica pardon, nu ne pasa, ca le pasa). Vi se pare, domnilor care este, ca aveti din prisos la Educatie incat sa mai taiati “pe ici, pe colo”? Sau poate vom considera foarte serios sa simplificam lucrurile, de exemplu la capitolul “istorie, cel de-al treilea Reich si povestea lui Adolf Hitler” putem sa ilustram un ponei roz! Mai mult, studiul limbii engleze va fi si el puternic reformat, astfel incat elevul sa retina doar acele cuvinte care isi au un rost in exprimarea fluenta de zi cu zi. Cum ar fi (doua puncte): stfu, wtf, roflmao. ROFLMAO? Oh, yes, elementary my dear Watson. Rolling on ze floor laughing my a$$ off! Si totul se va exersa in clasa, in acea clasa ca o biserica (hai ca n-a trecut chiar atat timp de la marele nostru break-through in blogosera asta, pardon am vrut sa zic sfera), acea clasa curata ca o crizantema dimineata dupe ploaie, de lingi pe jos si-alta nu, acea clasa in care daca intri nu-ti perfuzeaza conductele aerifere mirosuri de buna mireasma, colectia primavara vara. Sau poate, si ia te uita cum imi urca o amintire colorata spre valul palatin, poate plasa de la geamuri facuta ca sa nu treaca bolovanul prin ea, dar straniu asemanatoare cu gratiile de la o puscarie, va fi in cele din urma inlaturata, atata vreme cat din ce in ce mai putini tineri vor petrece din ce in ce mai putin timp in acest stabiliment, in curand destinat a deveni “muzeul educatiei romane”, intrarea ca la gradina botanica, 10 lei pentru adulti 5 lei pentru elevi si pensionari. Dar, vai, cu siguranta in prag de alegeri burlamentare o astfel de decizie nu poate pacali pe cineva ca fiind altceva decat o tentativa mizera de a mai aduna cateva mamici votante, care-si vor convinge si consortii, tatici votanti, ca daca mergem pe aceasta cale mai Bibicule n-o sa mai stam cu vana de bou la capu’ copilului, si-asa nu pricepem nimic mai bine dam o bila bem un brifcor si viata merge inainte.

Aceasta este tara in care traim acum, vagauna pe care cautam sa o aranjam confortabil pentru ziua de maine, aia a copiilor copiilor lui Stefan cel Mare. La final, un scurt sinopsis al experientei subsemnatului in sistemul educational romanesc, si nu numai, intins pe parcursul a peste 20 de ani. O sa vi se para ciudat, dar eu am vrut sa merg la scoala de foarte mic. Imi imaginam ca la scoala se intampla lucruri extrem de interesante, mult mai interesante de exemplu decat la biserica. Nici la biserica nu era foarte rau, dar la scoala trebuie ca era mult mai “cel mai cel mai”. Si-apoi s-a intamplat urgia. M-au dus, m-au tuns cu un breton in scari, mi-au luat un ghiozdan patrat, portocaliu, care-mi acoperea toata spinarea, si m-au imbracat intr-o uniforma care-mi era prea mare, cu camasa aia pepit ingrozitoare care n-avea textura, n-avea nimic, n-aveam nici macar centura aia de pionier care-mi placea mie, aratam ca adunat de pe drumuri motiv pentru care am zis ca eu nu mai vreau, vreau acasa. Ceea ce sigur vi s-a intamplat tuturor. Scoala romaneasca poate sa-ti dea aceasta reactie, am descoperit. Apoi prezenta tuturor celorlalte mogaldetze isterice la careu m-a convins, o data in plus, ca as fi foarte intelept sa o iau la goana. Si cand ne-au bagat in clasa, si m-am asezat pe banca unde stateau scrijelite (vreme de veacuri, am cochetat o secunda, foarte constient la 6 ani de trecerea timpului) copiutse si Petronela + Paul egal love, si pete de cerneala, iar in banca se aflau resturi de ciunga in diferite etape de mumificare. E posibil, oare, ca prima experienta aversiva a fost totusi suficient de atractiva incat si-acum ma consider un etern student? Pentru mine de fapt nu s-a terminat niciodata, si recunosc ca vorbele ministerului ma inspira, mi-as dori si eu ca incepand cu 2010 sa trec la orar redus, eventual sa retin totul in clasa, sa nu mai aduc teme pentru acasa, sa pot sa ies, incepand cu 2011, la bere cu prietenii (deh, avantajul de-a fi major). Ah, si cu aceeasi ocazie as vrea sa reclam toti banii pe care i-am facut la munca patriotica, retroactiv, cu dobanda.

Am zis.

G.

One thought on “Si unii, si ceilalti

  1. Pingback: Today’s 10 Blogophere Quickies : INconstantIN.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s