Pledoarie pentru Darwin partea a III-a

[…] Citind codul nostru genetic afli ca, de fapt, am mers mereu pe o muche de cutit in istoria noastra, si am supravietuit nu pentru ca ceva sau cineva ne-au protejat, ci pentru ca in lupta cu o natura ostila, indiferenta, oarba si fara de scop am gasit resurse biologice sa traversam acele meandre carora multi dintre semenii nostri le-au cazut prada. Pentru ca eu sa scriu acestea au murit, fara doar si poate, milioane de stramosi imperfecti. Leibniz spunea: traim in cea mai buna posibil dintre lumi. Iar tu esti aici pentru ca am urcat, pas cu pas, Muntele Improbabil. Si-atunci de ce sa urasti teoria evolutiei prin selectie naturala a lui Darwin?[…]

Ce ramane din sufletul omului daca il reduci (doar) la ADN, pe de-antregul de dimensiunile unui bob de grau, o aglomerare amorfa de proteine, glucide, lipide, amestecate ubicuitar imprejurul unui pachet organic a carui singura proprietate, al carui singur blestem e isi caute nemurirea prin autocopiere, din nou si din nou, catre sfarsitul lumilor? Ce soarta bizara o fi aceea sa devii constient de imensitatea acestui adevar, doar ca sa constientizezi viata si moartea ca ceea ce vine, ceea ce trece. De ce, daca suntem produsi ai unei selectii naturale in care vaietul continuu al celor ce pier este macaraua pe care urcam catre noi generatii de progeni, trecerea doare atat de mult? Nu stim. Si in privinta teoriei darwiniene, se asteapta de la ea sa explice scopuri acolo unde nu va putea vreodata sa o faca. De la teleologie la teologie a fost un singur pas. Cumva aceasta limita a ei, se justifica in continuarea frazei, o descalifica pe de-antregul.

Uram teoria evolutiei prin selectie naturala a lui Darwin pentru ca nu este un panaceu-de-sus-in-jos. Nu e un carlig in cer. Nu exista miracole. Nu exista introjectia divina prin care noi, om cu om, contam mai mult decat conteaza un vierme de galbeaza pentru alt vierme de galbeaza. Uram teoria darwiniana pentru acelasi motiv pentru care, daca e sa crezi ad litteram Geneza, Adam si Eva si-au urat goliciunea odata ce-au mancat din marul cunoasterii. Nu exista drum inapoi odata ce-ai contemplat abisul din care venim, si catre care mergem. Mark Twain spunea, mai in gluma mai in serios, de ce sa-mi fie frica sa mor? Am fost mort miliarde de ani inainte de a ma naste, si n-am a ma plange.

Uram teoria darwiniana pentru ca nu ne explica dragostea pentru parinte, si durerea de a-ti vedea copilul plangand. Empatia pe care o simtim fata de aproape nu are expresie in natura. Natura nu e blanda. A doua lege a lui Orgel spune ca evolutia va fi invariabil mai desteapta decat tine. Intr-un turneu in care s-ar respecta toate regulile ex naturae, tu si toti cei pe care-i cunosti s-ar putea sa muriti digerati lent de cine stie ce specie de pradator care nu va avea nici macar o secunda mustrari de constiinta, simplu pentru ca nu ar avea constiinta absolut deloc. Or atunci cand impingem acest imens munte de cunoastere privind originile noastre, originea vietii pe Pamant si explicatia pentru tot ceea ce ne inconjoara la nivel de macro- si micro-sistem, il impingem stiind ca ramane sa explicam cum de a aparut si s-a format constiinta umana. Este, in fapt, imaginea facerii omului din Capela Sixtina o exprimare plastica a ceea ce s-a intamplat? Am “primit” cumva din exterior un “suflu Divin”? Inteligenta exista ubicuitar in lumea vie. Inteligenta umana exista doar la om, un univers in sine, independent de gena egoista, o lume care transcende viata si moartea, in care la mii de ani de la intoarcerea in Abis inca raman printre noi un Platon, un Homer, un Rhamses si-un Thutmes si Moise, legi ale unor oameni care-au calcat acest Pamant intr-o vreme cand scrisul era o revelatie.Ā  Cum putem reconcilia doua realitati care, pentru omul de rand (asa cum s-a vazut si in unele comentarii la textele anterioare), o fraza-cheie in diateza evolutionara a omului este…deci ne tragem din maimuta?

Nu, nu ne tragem din maimuta. Maimuta si omul au un stramos comun. Genetic, suntem 99% identici cu pan troglodytus, cu cimpanzeul. Acel procent care ne separa, in acelasi timp, nu explica cum de eu scriu despre cimpanzeu, dar cimpanzeul nu scrie despre mine. E suficient, in evolutie, ca un minuscul procent sa determine o astfel de explozie? Este ceea ce Gould, de exemplu, a sugerat a fi “echilibru punctuat”, o varianta neo-darwinista in care astfel de pasi se fac in trepte, nu avansare treptata. Apar, de-a lungul timpului, “rupturi de ritm”. Dumnezeu e o ruptura de ritm. Impartirea apelor e o rupere de ritm. Roata e o rupere de ritm. Si-asa mai departe. In varianta clasic adaptationista insa, nu exista Dumnezeu, ruperi de ritm sau de ape, iar roata a inceput prin a fi patrata, apoi hexagonala, octogonala si-asa mai departe. Aidoma, constiinta umana a avut o pre-constiinta, care a avut o ante-pre-constiinta, care a avut o proto-constiinta, care a avut o non-constiinta din care s-a nascut, similara cu cea a cimpanzeului preistoric preocupat sa-si miroasa indexul care i-a umblat pe la genitalii.Ā  Ceea ce nu inseamna, insa, ca pasul urmator timpului prezent este o “super-constiinta”. Uram teoria darwiniana pentru ca nu urmeaza nimic. Din nimic, catre nimic, o scurta sclipire vreme de o secunda in orologiul Universului, si gata.

Este important sa revizuim nu doar cele de mai sus, dar si toate celalalte strigate de revolta care s-au formulat de-a lungul timpului, in cercuri extrem de variate, fata de darwinism si mai ales “darwinism social” si care sunt folosite si acum impotriva geniului lui Darwin, si a tot ceea ce a insemnat ideea lui privind originea speciilor, si implicit a vietii. Doua nume vin rapid in minte: Hitler, si Stalin. Am sa ma refer doar la Hitler, pentru ca a ramas in memorie ca varianta de buzunar a Diavolului intrupat, dar mai ales pentru ca am vorbit de “super-constiinta”. Admirator infocat al lui Darwin si Nietzche, si artizan al “ubermensch”-ului arian, Hitler a ramas in istorie ca unul dintre aceia care au aplicat eugenia la scala larga, masiva cu scopul de a incuraja, controlat, “super-constiinta”. A crezut in evolutie, a vrut sa o vada cu ochii lui. Ce a reiesit, este deja cunoscut, a fost exterminarea masiva a evreilor din tot bazinul european, dar nu numai. Milioane de oameni altfel decat “blonzi cu ochi albastri” au murit in lagare de concentrare pentru ca era nevoie de loc, si puritate a genomului, pentru super-oamenii viitorului. Evolutie? Da. Selectie? Da. Naturala? Nu. Hitler nu a fost doar anti-darwinist ci, in secularismul sau bolnav, a dorit instituirea unui Reich de inspiratie Divina. A fost Hitler primul? Nu cred ca vreun paragraf din “despre originea speciilor” vorbeste despre om ca fiind “ales” sa faca ceva, sau “creat” special de catre cineva, cu vreun scop ocult. Pe cat de mult a urat evreii, pe atat de mult a incercat sa emuleze doctrina ariana pe un canvas grotesc de orientare manichaeista, zoroastric mistica dar cu suficiente referinte la Vechiul Testament. Cu putin ghinion, am fi trait religia nazista in zilele noastre si nu din cauza lui Darwin, ci din cauza crengii pe care s-a aflat, si se afla inca, radicalismul cultural (nicidecum biologic!) care in cele din urma contamineaza toate religiile majore ale lumii. Cine nu e cu noi, e impotriva noastra, chiar daca intoarcem si celalalt obraz.

Se spune, Hitler a invocat criteriul genetic pentru a argumenta ca arienii sunt superiori, lucru sprijinit de teoria evolutiei prin selectie naturala. Deci cumva darwinismul promoveaza atrocitati precum nazismul. Nimic mai departe de adevar. Hitler nu a fost primul care sa invoce argumentul genetic. Britanicii, inaintea lui, au justificat superioritatea rasei albe in favoarea celei negre in secolele de sclavagism. Cruciatii au dorit sa reclame “pamantul sfant” de la sarazini, prin definitie pagani, necredinciosi si bestii care nu meritau sa traiasca. Adam sigur nu a fost negru, iar Noe e de vina pentru ca toti urmasii lui Ham au fost sub papuc. Impartirea de casta care se practica inclusiv in zilele noastre in anumite zone ale globului este motivata religios. Segregarea comunitara si inegalitatea umana au fost din pacate “reinventate” de biologie si acolo unde se intalnesc cu Crezul pot fi parte ale unui proces imaginar de culpa din care religioa, ex oficio, e exonerata. Ele sunt parte a istoriei noastre mult timp inainte sa fi formulat o propozitie coerenta care sa explice si feriga si feribotul. Dar pentru ca Darwin a inaintat posibilitatea ca Dumnezeu nu a creat omul, Darwin este vinovat de crimele care au urmat si care, dintr-o data, n-au mai fost pe vreun criteriu religios. Dar, pe de alta parte, de la inceputurile noastre ca specie distincta, la proto-conflictele de teritorialitate si apoi razboaiele “promotoare” ale unei credinte fata de alta, cat la suta au fost anihilati pentru “proasta credinta” in numele celei “sfinte”? Aceiasi oameni care cred in Dumnezeul razbunarii si-al iertarii consecutive, al palmei si sarutului, acuza Natura, ceasornicarul orb, ca este orb si ca “nu-i pasa”, ca si cum asta ar fi o critica. Bisericile, templele, moscheile, piramidele, statuile si pavajul pe care calcam colcaie de detalii reminiscente unei “evolutii culturale prin orice altceva decat selectie naturala”, si Dumnezeul nostru este cel mai puternic.

Cel mai puternic mesaj pe care il sugereaza teoria evolutiei prin selectie naturala, aplicata memetic, este ca din genocidul cultural, din aculturatie, din indoctrinare si din inocularea urii am avut sansa sa gasim o utilitate adaptarii de a gandi liber, de a reflecta asupra conditiei noastre, de a ne disocia de impulsul de a ne reproduce in dauna aproapelui nostru. Realizand locul nostru in Univers nu ne ramane decat sa oferim explicatii mai bune pentru ceea ce reprezinta “binele” dimprejur; sa refuzam selectia pentru ceea ce nu este, o unealta malefica. Favoritismul uman reprezinta o involutie, o aberatie, o perversiune a selectiei naturale. Este o perversiune a firii ca pentru o specie cooperanta cum este omul sa cream enclave de civilizatie in timp ce o fractie inacceptabila din biomasa sta pe marginea prapastiei in saracie, ignoranta, precaritate. O judecata darwinista destul de fidela ne spune ca urmatorul pas al Mamei Naturi va fi unul de un egoism feroce, fara Dumnezeu, fara promisiuni ca “nu se mai intampla un al Doilea Potop”. Nu Darwin e de vina ca noi, omenirea, suntem cum suntem, si unde suntem, si nici Dumnezeu, sau Allah, sau Yahwe. Viata merita traita si altfel decat in genunchi. De la inaltimea ochilor nostri putem contempla maretia a tot ce ne inconjoara nu ca stapani, sau ca sclavi, nu ca zei sau bestii, ci ca indivizi facuti din acelasi praf de stele, si ca atare la fel de supusi vanturilor, valurilor, liberi sa decidem, obligati sa ne respectam privilegiile, datori sa ocrotim timpurile in care ne aflam.

G.

Advertisements

19 thoughts on “Pledoarie pentru Darwin partea a III-a

  1. Una din consecintele inlaturarii teoriei darwiniste din scoli este incurajarea teoriei bigote conform careia Dumnezeu a creat lumea si animalele pentru ca omul sa se foloseasca de acestea. Dar cum o facem? Si ce mai ramane din noi? Earthlings>> http://tinyurl.com/4hzfkq

  2. ai scris ff mult si incalcit, recunosc. ceva m-a contrariat: ateii sau adeptii darwinismului cred in existenta Sufletului? mi se pare nu un nonsesn, ci chiar o blasfemie pentru un ateu.
    si daca tot postul este construit pe existenta sufletului, atunci este eronat.din perspectiva atee.

  3. Darwinismul nu are “adepti”. Aici faci o prima greseala de exprimare. In nici un moment nu exista vreun efort, vreo “revelatie”, vreo “cheie divina” care sa te introduca in randul celor “initiati”. Un corolar e ca nu poti sa ai “blasfemii” intr-o discutie stiintifica. Asta e prerogativul culturilor autoritariene (Adevarul e “doar” la mine). Iar “Existenta Sufletului” e o chestiune la care m-ar interesa sa-mi oferi mai multe argumente.

    Cat despre “cat” am scris, imi rezerv dreptul de a posta texte pe blog-ul meu pe cat de lungi consider eu de cuviinta. Pentru variante abreviate, sunt sigur ca exista multe, multe alte domenii unde iti poti satisface setea de dialog.

    G.

  4. mutsunache, daca tu, intr-o discutie ce se doreste a fi stiintifica introduci termeni/expresii cu provenineta sau accepate in religii, care or fi ele, imi pare rau, nu mai este un post stiintific.
    un ateu nu are cum sa vorbeasca despre suflet, pentru ca nu crede in existenta lui. si nu este demonstrabil existenta lui.
    desigur ca poti scrie cat vrei, eu doar mi-am exprimat opinia.
    esti adepta/adeptul liberei exprimari?
    ei, atunci pune in practica ceea ce afirmi.

  5. Omule, introducerea in discutie este ceea ce se numeste `reversed argument`. Si e o intrebare retorica. Sincer nu vad o continuare a discutiei in care n-am rezolvat mai intai “NOMA” (non-overlapping magisteria). Daca vreau sa vb de suflet stiintific, am sa o fac si pot sa raman stiintific. Nu cred ca trebuie sa cad mai intai in genunchi, sau sa numesc un Big Daddy care “mi-a dat” suflet ca sa exprim un set de aprecieri pe marginea subiectului.

    G.

  6. Astept inca pledoaria aia bine argumentata despre existenta sufletului (LE ca argument secundar pt. existenta lui Dumnezeu, bineinteles). Argumentul NOMA, in cazul in care ti-a scapat, e acela ca “nu se poate proba credinta prin stiinta, dat fiind ca sunt parte a doua universuri diferite”. Fereasca sfantul ca tu, crestin, sa probezi religia mahomedana foarte tare, alta NOMA si aici. Cu alte cuvinte, fiecare ar trebui sa-si vada de viata lui si de credinta lui.

    Dar sa zicem ca azi sunt filotim. Iti promit ca dc. formulezi un text de 1000 de cuvinte in sprijinul credintei, cu argumente coerente, ti-l public.

    G.

  7. dar am dat vreodata impresia ca as vrea sa-ti tin o pledoarie despre crestinism? departe de mine intentia asta. eu am remarcat o postare de-a ta care nu respecta criteriile pentru a fi considerata “stiintifica”. poti sa-i spui eseu cel mult.
    nu inteleg de ce crezi tu ca eu nu as putea sa accept un post stiintific? din contra, scrie tu unul stiintific, in care totusi sa nu alaturi “suflet” de darwin, sau credinta alaturi de “urmas al maimutei”.
    ce zici?

  8. Mi-esti simpatic, dar cred ca e oportun sa ne oprim aici. Eu zic “credinta”, tu spui crestinism. Cred ca asta e destul de sugestiv pentru faptul ca discutam la niveluri diferite.

    Multumesc pt. feed-back-urile date, si lectura placuta in continuare pe meleagurile noastre,

    G.

  9. mutzunacge, gresesti enorm de mult.
    tu, in raspunsul dat mie, ai adus aminte de Dumnezeu, de faptul ca as fi crestin. apropo, ti-am zis cumva ca as fi crestin? poate ca sunt de fapt ateu, sau musulman ori hindus. si totusi ai zis ca sint crestin. eu nu am negat, dar nici afirmat.
    pentru ati pastra aparenta de ateu-libercugetator si dornic de aflare a adevarului, citeste-ti postarea anterioara, cea in care imi raspunzi si vezi ce termeni ai folosit la adresa mea si vezi cine spune credinta si cine spune crestinism.
    nu ma dejamagi si tu, ca alti “atei” ori “libercugetatori”
    incep sa cred ca in Romania chiar nu exista asa ceva.

    cine discuta pe text si cine divagheaza?
    si inca ceva: nu mi-ai raspuns la intrebarea cum iti educi copii sau cum ii vei educa.
    as simti multa mihnire numai la gandul ca nu le vei respecta liberul arbitru si dreptul la fericire, indiferent care ar fi dorintele si consecintele lor.
    deci?

  10. devil15marius, tot cred ca e oportun sa ne oprim aici. “tu, crestin” era un eufemism, la fel cum introducerea la text era o intrebare retorica s.a.m.d.

    Exista o fereastra de oportunitate in care eu sunt dispus sa iti citesc/ public o argumentatie cap-coada despre incompatibilitatea intre credinta si stiinta (NOMA), existenta sufletului, si de ce intr-un text despre darwinism e o “blasfemie” sa aduci vorba de suflet (pentru un ateu, nici mai mult nici mai putin). Dar deocamdata nu faci decat sa ma cicalesti, iar pentru asta nu sunt dispus sa cheltui energie.

    Am sa imi educ copiii. Asta in sine ataseaza un “cum”.

    G.

  11. am gresit exprimarea, recunosc.
    nu trebuia sa te intreb CUM iti educi copiii, ci doar daca ii vei educa.
    vezi, ca si ateu, ar trebui sa nu mai folosesti eufemiste. produci discriminari.
    in fine.
    nu-ti mai cheltui energia pentru a-mi raspunde, insa fii mai atent la cum scrii si ce scrii. si asta doar pentru a ramine/demonstra ceea CE declari ca esti.
    sper totusi sa ai destula energia pentru a citi ce-am scris.
    šŸ™‚

  12. Dislaimer: comentariul meu se refera DOAR la comentariile citite mai sus.
    Ce are credinta RELIGIOASA cu teoria evolutiei (Originea speciilor, etc) ?
    Hai sa-l citam pe Darwin:
    “Science has nothing to do with Christ, except insofar as the habit of scientific research makes a man cautious in admitting evidence.”
    Darwin nu a fost ateu (in sensul acceptat al cuvantului – in zilele noaste).

  13. Blegoo,

    Credinta religioasa este un produs direct, nemediat, al algoritmului de evolutie prin selectie naturala. Odata ce ai inteles fraza asta, nu mai exista drum inapoi. Asta nu inseamna ca religia are ceva “animalic” in ea, sau ca intr-o zi babuinii s-ar putea sa-l descopere pe Buddha. Darwin insusi nu a inteles toate ramificatiile teoriei lui, formulata la vremea lui doar in contextul naturalist. Anterior, David Hume s-a oprit din a exprima in mod formal caracterul natural, si nu SUPRAnatural al sistemelor de credinta. Mult mai recent, Eliade observa referinta invariabila la Sacru in fiecare dintre civilizatiile lumii care s-au perindat pana acum, ca de altfel si tendinta invariabila la disolutie odata ce imaginea celesta devine incompatibila cu cea terestra. Eliade, insa, e adesea criticat ca unul dintre aceia care a facut “teorie de birou”, si nu in urma unei cercetari riguroase de teren.

    Stephen Jay Gould, artizanul (intens contestat de altfel) al variantei neo-darwiniste de echilibru punctuat si salt evolutiv (el e un anti-adaptationist) sugereaza ca NOMA (non-overlapping magisteria) e un argument care a fost legitimat de-a lungul timpurilor de religie, altfel spus “stiinta” a fost ostracizata si obligata in fapt sa nu invadeze terenul “divinului” si “revelatiei”. In fapt, si una si cealalta, in anumite forme pe care le iau, sunt caricaturale.

    Cat despre ultima remarca, anume ca Darwin nu a fost ateu, un numar de analogii imi vin in minte, anume ca prin consens creationist Adam nu a fost om (asta a fost de altfel marea dilema a lui Gosse, si a intregului curent Omphalos), iar Iisus nu a fost crestin. Este un argument care nu sufera un scrutin mai atent, si inclusiv o lectura parsimonioasa a teoriei evolutiei prin selectie naturala (aici, de altfel, “pica” intregul echilibru punctuat al lui Gould) nu iti “spune” decat a posteriori care e momentul speciatiei. Darwin nu avea cum sa stie ca in urma teoriei lui va avea loc o mutatie culturala ireversibila, desi a observat asta in finalul Originii Speciilor si (lectura pe care ti-o sugerez) a revenit asupra-i in The Descent of Man.

    Sper ca referintele oferite sunt un material bibliografic bun (pentru inceput) šŸ™‚

    G.

  14. mutsunake,
    Personal, gasesc ca S.G.Gould se joaca de-a semantica. Ajungem sa ne certam pe definitia de “sacru” si “profan”, si pierdem din vedere subiectul principal. Parca mai erau unii care incercau sa numere cati ingeri danseaza pe varful unui ac?
    Eu unul, sunt mai de la tara, mai din “bobor”, deci, nu pot sa ma lupt simultan atat semantic cat si filozofic … šŸ˜¦
    Tot ce spun (si cred) este ca in esenta, nu amesteci credinta religioasa (irationala prin definitie) cu teoriiile stiintifice;
    Sunt cumva amuzat de felul in care azi repetam in esenta procesul maimutelor (“…ne tragem din ele?…”) doar ca in sens invers … (“… nu bah, nu exista dumnezeu, ne tragem din broaste…”).
    Interesant, acelasi lucru il vad si la astia cu “incalzirea globala” si mediul inconjurator.
    Offtopic: citesc cu placere posturile tale. šŸ™‚
    Nu comentez daca n-am nimic de spus. Banuiesc ca nu sunt singurul in situatia asta.

  15. Gould, intr-adevar, a fost acuzat de multe ori ca face exercitii de semantica. Filosofia, pe de alta parte, foloseste adeseori semantica, dar si retorica, pentru a supune judecatii anumite exercitii de gandire menite sa te ajute sa gasesti rezolutii la probleme care aparent n-are avea o rezolvare.

    Dar NOMA e o observatie valida. Doar pentru ca religia nu ar avea la baza un element materialist, asta nu inseamna ca ea nu presupune un camp fenomenologic sau (daca e sa accepti nuanta lui Dennett, Holfstader etc) un camp “hetero”fenomenologic, cu alte cuvinte un nucleu experiential extern. Prin asta, religia este o traire rationala, chiar daca anumite salturi logice se fac prin invocarea “ceainicului de pe Marte” (vezi Bertrand Russell).

    Evolutia naturala a religiilor s-a facut printr-un proces de selectie, si ameliorare progresiva. Nu exista un vid explicativ intre necesitatea aparitiei unui Salvator in religii si, sa zicem, si extinctia altora.

    Eu nu sunt complet de acord cu butada lui Dawkins: “credincios pentru un zeu, ateu pentru alti o mie”. E o formula mnemotehnica folositoare, dar creaza confuzie atata vreme cat nu intelegem ca natura qualica a credintei – in sine – a urmat acelasi drum ca diferitele expresii fenotipale ale codului nostru genetic (al “nostru” al tuturora, noi, maimute, crocodilieni etc.). Nu inseamna ca a fi om neaga posibilitatea existentei oului de randunica. Pe de alta parte, aparitia anumitor specii religioase a fost incompatibila cu perpetuarea altora, desi adeseori rezultanta a fost una hibrida. Crestinismul nu e “pur”. Iudaismul nu e “pur”. Islamul nu e “pur”. Toate sunt expresii fenotipale ale aceluiasi sistem ideologic.

    As putea sa elaborez mult mai mult pe tema “religiei ca specie naturala”, si daca doresti asta am sa o fac. E crucial pentru mine ca cei care citesc sa inteleaga ca nu e (vezi “Ateism si anti-religie”) un efort din partea oamenilor de stiinta sa “anihileze” religia, si implicit sacrul si spiritualul. Dar, in revansa, dorim sa oferim ceea ce exista, in anumite cazuri, de sute de ani pe esafodajul intelectual al umanitatii ca hrana pentru “suflet”. A fi ateu nu inseamna sa nu crezi in suflet. Inseamna doar sa nu crezi ca ti l-a “dat” cineva.

    G.

  16. mutsunake:
    Ahem…
    Clar, diferenta dintre noi e cam ca aia de la “Creator” la blegu’ in cotetzul sau. Intelectual vorbind, fireste, si o spun cu sinceritate.
    “Religia ca specie naturala” poate fi un subiect interesant, cel putin pentru mine.
    Observatia mea umila se referea doar la subiectul original al postului (Darwin, etc), anume: nu poti impaca religia (ori mai exact “credinta”) cu stiinta.
    Prima e prin definitie statica (“crede si nu cerceta”) in vreme ce a doua se implica constant in reexaminarea teoriilor vechi. In fine, simplific aici, ca nu ma duce capu’ la mai mult, dar mi se pare ca “religia” e confundata adesea cu “religia organizata” (iudaism, crestinism, islamism, budism).
    Credinta, dupa cum vad eu, reprezinta o cautare interioara ( singulara) umana (or fi avand si pisicile credinta lor, dar nu stim sigur) in vreme ce stiinta cauta raspunsuri valabile pentru toata societatea.
    Credinta, deci, e ceva intim, personal; religia e o incercare “stiintifica” de a organiza logic credinta pentru societate.
    Cum ar fi: cred ca nu e bine sa fur oasele din strachina cotetzului vecin. Nu sunt determinat de pedepse, ori legi; pur si simplu, nu cred ca e bine. Asta e credinta mea. Religia zice ca Nimeni nu trebuie sa fure, fiindca nu e bine… si daca mai intrebi, primesti raspunsul “…ca te bate al de sus” ori astea…
    In fine, ce spun (offtopic) e ca subiectele tale devin din ce in ce mai interesante, deci, eu o sa citesc in continuare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s