Apoteoza ingerului

Doua cioturi sangerande pe spate marcheaza unde au fost

Aripile; ochii inchisi, zambetul misterios

Viseaza.

Mi s-a spus ca de ieri nu mai exista ingeri, m-am conformat

Am aflat in ziar si ca ni se interzic miracolele prin ordonanta

Guvernamentala, un politisit mi-a spus ca e

Pentru ultima oara cand accepta sa zbor pe rosu, si fara permis;

I-am promis ca nu mai fac si-asadar iata-ma-s.

Am trimis mici mesaje tuturor copiilor lumii sa nu-mi mai ceara

Favoruri. De fapt duminica noapte la ora 11 serviciul pentru clienti s-a

Inchis. Voi continua sa asigur mentenanta abonatilor fideli, intelegerea

Cu Ministerul a fost – dupa cum am mai zis – ca n-am voie miracole.

Deci cel mult, simplu om cum ma aflu acum, pot sa intind doar o mana

Sau sa trec o batranica strada, pentru inceput mi-am propus c-ar fi bine

Cam de trei ori pe luna. Sunt suficiente batranici pe lumea asta si fara

Binevoitori ca mine, sunt suficiente batranici si fara ingeri si oameni

Care se roaga la ingeri. Sunt suficiente strazi, e destul loc de bine

Si fara vreo interventie divina. Inteleg, timpul nostru s-a stins

Nu mai e loc de mine. Am uitat sa mentionez ca mi-am donat aripile

la Armata Salvarii, nu-i asa ca e ironic?

Advertisements

7 thoughts on “Apoteoza ingerului

  1. ganza: eu te-am avertizat. as fi preferat sa-ti poti controla tonul. deja am pierdut prea mult timp cu tine. de azi inainte comentariile tale vor intra la moderare.

  2. Tracto, m-a amuzat teribil e-mail-ul tau cu comentariul lui Mariusika astfel incat am sa remarc, pentru ultima oara pentru aceasta saptamana, ca intr-adevar calitatea cititorilor nostri a scazut dramatic. Quo vadis? Pe vremea “mea” inca se mai putea vorbi de metafore, de aliteratie, de “figura de stil”. Cel putin “figura de stil” mie mi-a fost administrata in bolus de profesoara mea de romana din ciclul secundar, doamna Calcan (imagineaza-ti), un dascal asa cum doar rar se intampla, si de obicei o data intr-o generatie.

    Ultima intrebare inainte de degenerarea “lamentatio ad integrum” era “cum poti sa scrii despre ingeri daca nu crezi in ei”. Pai pot sa scriu de ingeri la fel cum pot sa scriu despre extraterestri sau despre dulapuri vorbitoare. Titlul unui text de-al meu e “florile de luciferaza”, de exemplu, luciferaza fiind o enzima a carei cataliza da “lumina”. Acum, nu trebuie sa fii chimist sa intelegi alegoria dintr-un atare titlu, dar trebuie sa fi facut cel putin o ora de limba si literatura romana integrala ca sa ma citesti.

    Se mai citeste in Romania? Trei din cinci comentarii in ultima vreme incep cu “dam, n-am priceput mare lucru dar…” Mai Tracto, am devenit chiar atat de criptic?

    G.

  3. Pingback:   Apoteoza inginerului (sau a medicului, a sudorului, a faiantarului, etc.) — andreanum.org

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s