Doua cioturi sangerande pe spate marcheaza unde au fost
Aripile; ochii inchisi, zambetul misterios
Viseaza.
Mi s-a spus ca de ieri nu mai exista ingeri, m-am conformat
Am aflat in ziar si ca ni se interzic miracolele prin ordonanta
Guvernamentala, un politisit mi-a spus ca e
Pentru ultima oara cand accepta sa zbor pe rosu, si fara permis;
I-am promis ca nu mai fac si-asadar iata-ma-s.
Am trimis mici mesaje tuturor copiilor lumii sa nu-mi mai ceara
Favoruri. De fapt duminica noapte la ora 11 serviciul pentru clienti s-a
Inchis. Voi continua sa asigur mentenanta abonatilor fideli, intelegerea
Cu Ministerul a fost – dupa cum am mai zis – ca n-am voie miracole.
Deci cel mult, simplu om cum ma aflu acum, pot sa intind doar o mana
Sau sa trec o batranica strada, pentru inceput mi-am propus c-ar fi bine
Cam de trei ori pe luna. Sunt suficiente batranici pe lumea asta si fara
Binevoitori ca mine, sunt suficiente batranici si fara ingeri si oameni
Care se roaga la ingeri. Sunt suficiente strazi, e destul loc de bine
Si fara vreo interventie divina. Inteleg, timpul nostru s-a stins
Nu mai e loc de mine. Am uitat sa mentionez ca mi-am donat aripile
la Armata Salvarii, nu-i asa ca e ironic?
andreanum & co 
absurd.
ganza, inca un comentariu de genul asta si esti pa.
liberul arbitru
ganza: eu te-am avertizat. as fi preferat sa-ti poti controla tonul. deja am pierdut prea mult timp cu tine. de azi inainte comentariile tale vor intra la moderare.
de ce? simplu, pentru ca aici nu este o democratie, ci un teritoriu privat in care ne rezervam dreptul sa conversam cu cine vrem noi.
Tracto, m-a amuzat teribil e-mail-ul tau cu comentariul lui Mariusika astfel incat am sa remarc, pentru ultima oara pentru aceasta saptamana, ca intr-adevar calitatea cititorilor nostri a scazut dramatic. Quo vadis? Pe vremea “mea” inca se mai putea vorbi de metafore, de aliteratie, de “figura de stil”. Cel putin “figura de stil” mie mi-a fost administrata in bolus de profesoara mea de romana din ciclul secundar, doamna Calcan (imagineaza-ti), un dascal asa cum doar rar se intampla, si de obicei o data intr-o generatie.
Ultima intrebare inainte de degenerarea “lamentatio ad integrum” era “cum poti sa scrii despre ingeri daca nu crezi in ei”. Pai pot sa scriu de ingeri la fel cum pot sa scriu despre extraterestri sau despre dulapuri vorbitoare. Titlul unui text de-al meu e “florile de luciferaza”, de exemplu, luciferaza fiind o enzima a carei cataliza da “lumina”. Acum, nu trebuie sa fii chimist sa intelegi alegoria dintr-un atare titlu, dar trebuie sa fi facut cel putin o ora de limba si literatura romana integrala ca sa ma citesti.
Se mai citeste in Romania? Trei din cinci comentarii in ultima vreme incep cu “dam, n-am priceput mare lucru dar…” Mai Tracto, am devenit chiar atat de criptic?
G.
deloc, cred doar ca integramishtii si sudokanii si-au tras conexiune la net.
Pingback: Apoteoza inginerului (sau a medicului, a sudorului, a faiantarului, etc.) — andreanum.org