Evergrey – Torn (2008) review

01. Broken Wings
02. Soaked
03. Fear
04. When Kingdoms Fall
05. In Confidence
06. Fail
07. Numb
08. Torn
09. Nothing Is Erased
10. Still Walk Alone
11. These Scars

Evergrey au fost dintotdeauna intr-o penumbra a genului power-prog cu influente gothic, iar asta imi pare una dintre marile nedreptati ale vremurilor mercantile pe care le traim. Cat de des gasesti o voce precum cea a lui Tom Englund, insotita de veritabile calitati de virtuoso al chitarii, si cat de des mesajul pe care il transpune o formatie in muzica depaseste granitele simplului te-am vazut/ te-am placut? Suedia este, din punctul meu de vedere, marele exportator de cultura muzicala al ultimilor ani, iar Gothenburg un fel de Mecca a metalului greu. Pe marginea aceleasi analogii, Evergrey sunt diamantele de pe minarete. Iar “Torn” este cel mai recent efort al lui Englund et co, de o semnificatie aparta din doua mari motive: primul pentru ca vine dupa o mica “anomalie” carieristica numita Monday Morning Apocalypse – de care am sa vorbesc foarte pe scurt in urmatoarele – si a doua pentru ca bass-ul e impersonat de nimeni altul decat Jari Kainulainen, fost Stratovarius (pentru mai multe detalii despre povestea trista a Strato, puteti citi review-ul la Revolution Rennaissance). Evergrey au ramas fara bassist la mijlocul turneului MMA, iar alegerea lui Jari a fost acceptata rapid de comunitate ca una foarte oportuna. In Torn si-au pus multi sperante, dar oare e materialul suficient de bun incat sa propulseze Evergrey intr-o noua zona a destinului lor muzical?

Monday Morning Apocalypse a venit dupa trei albume senzationale (nu o spun doar eu) care au culminat cu un DVD + LP live numit, profetic, “A Night to Remember”. Acolo am descoperit eu quintetul suedez, unde pareau a fi la varful potentialului creativ; sunetul live Evergrey este unul dintre cele mai rafinate, bogate armonic, lirice productii de-a lungul si de-a latul genului. Fara sa fie operatici, fara sa fie blues, Evergrey “fura” din fiecare gen exact quintesenta si sunt, in felul lor, unici si nu doar atat, dar cvasi-imposibil de replicat. Ajuta foarte mult ca “mastermind-ul” band-ului e Englund care e responsabil de majoritatea compozitiilor. Pe MMA, Evergrey a apelat la serviciile lui Sandquist si Glauman, producatori care au mai lucrat “printre altele” cu Bon Jovi si…Britney Spears. Intreaga productie a fost mutata cu buldozerul din zona “Recreation Day” (un album antologic) spre “ceva” absolut sinistru. Bineinteles, sunetul a ramas acolo, timbrul lui Englund e la fel de distinct si daca ar canta reclama la Cheerios, dar de la cap, la coada, MMA a fost un album “de radio”, nicidecum de calibrul introspectiv al celor precedente. Si ca sa puna capac la tot si toate, coperta (da, coperta!) era cel mult reminiscenta unui album Dream Theater piratat in Taiwan. Videoclipul melodiei care da si titlul albumului este, din punctul meu de vedere, singurul moment cat de cat iconic pentru band. In rest ( si mai ales dupa plecarea lui Michael Håkansson ) dar si cateva sughituri neplacute la nivel de logistica turneului est-european (inclusiv Romania, unde au anulat de vreo doua ori concertul), Evergrey parea ca vor deveni “evergone”.

Intra in peisaj Torn, care apare pe rafturi luna viitoare (lansarea oficiala la jumatatea lunii septembrie). Primul lucru care impresioneaza, in mod placut, e detaliul estetic. Punand la un loc discografia Evergrey, Torn e in continuitatea pictografica stabilita de In Search of Truth – Recreation Day – The Inner Circle. Totusi, nu coperta vinde produsul cand vine vorba de power-prog. Ce-i inauntru e mult mai important.

Productia Torn e una bombastica, intens melancolica, si inevitabil Evergrey. Toate cartile au fost puse pe masa, synthesizer-ul a revenit inapoi in mijlocul cavalcadei de riff-uri (pe MMA a fost un veritabil fiasco), iar vocea lui Englund suna mai bine decat…vreodata? A invatat sa articuleze mult mai bine versurile (colaborarea cu Lucassen – Ayreon sigur i-a fost de oarece folos) si, ca de obicei, te transpune intr-un univers intens sinestetic. Cuvintele au culori violente, apoi pastel, anumite pasaje lirice sunt atat de dense incat poti vorbi de un anume “pointillism” in tehnica lui de a canta. Aidoma, solo-urile de pe album sunt extrem de inspirate, fiecare melodie depaseste confortabil pragul “radio” de 4 minute desi nu cu mult, ceea ce pare ca mereu ancoreaza albumul pe o terra ferma, cata vreme ar putea sa decoleze catre acea zona “clasica” pe care o merita. Un alt neajuns e tocmai sectiunea ritmica. Exista multa redundanta in abordarile break-urilor (si nu, Kainulainen nu s-a integrat foarte bine, desi e un profesionist desavarsit), nu exista acelasi efect “roller-coaster” pe care il creza de obicei productiile power-prog si, desi post-productia este impecabila, senzatia pe care mi-a lasat-o primul spin a fost ca in “Torn” distanta intre “rock-solid, omogen, monolitic” si “monoton” e una foarte mica. Dar uite un efect foarte ciudat al celor tocmai ilustrate. Ascult, din nou si din nou, acelasi album. E ca un sarpe care si-a inghitit coada. Nu are inceput, nu are sfarsit, curge “dinspre” “inspre” si, prin asta si numai prin asta, are o valoare de replay fabuloasa. Aici e subtilitatea Evergrey care, in trecut, au trebuit sa reconcilieze acest “dar” al lor cu efortul “conceptual” de pe In Search of Truth sau Inner Circle. Mi-as fi dorit sa vad o energie doar un semiton superioara, la sfarsitul zilei, un nou “Great Deceiver” sau “Watching the Skies”. Dar nu e timpul pierdut, si daca Jari va mai haladui o vreme pe langa Evergrey s-ar putea ca viitorul album (nu prezentul) sa fie unul cu adevarat memorabil.

  • compozitie: 8.5
  • muzicalitate: 8.5
  • valoare replay:10
  • reprezentativa de gen: 8

G.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s