Carte de vizita

Uite ca povestea asta nu-mi iese atat de usor precum ma asteptam. Secventa de evenimente e altfel simpla, am sa incerc sa o creionez rapid ca sa trecem la radacina problemei. Am nevoie de carti de vizita, in Romania e un obicei care se practica pentru ca suntem foarte inventivi la mai toate: numere de telefon (foarte lungi), adrese de e-mail (foarte colorate), mobilitate sociala (foarte mare). Si-atunci e util sa ai un cartonas pe hartie care sa te ancoreze la un mal, fie el si miscator. Detaliul urmator este ca m-am dus la Plaza Romania sa imi comand carti de vizita, si nu pentru ca as fi indragostit de vanzoleala de acolo, ci pentru ca e cel mai aproape de mine. Astfel ca (slavite fie roata si freonul) am luat-o tiptil catre grandioasa realizare a societatii capitaliste in care traim in zilele noastre. Dupa ce-am avut ocazia sa admir din plin posterioarele masinilor concitadinilor, o spalatorie cu aer comprimat pe dreapta drumului, steagurile benzinariilor si daca nu ma insel si o reprezentanta Opel, a venit momentul sa fac ca melcul din bancul cu ardelenii si tsushti! in parcare. Am avut un moment de dezorientare pentru ca parcarea de cateva sute de locuri era plina ochi. Joi. La ora 18:00. Cine sunt oamenii care se dau cu piciorusele lor svelte prin Plaza Romania joia dupa-masa? Or fi, ca si mine, toti in cautarea unui loc unde-si comanda carti de vizita (sau pantofi, pantaloni, talonete, bluze creponate, saluri casmir, ceasuri Bulova, cristale Shvaroski – parol, l-am auzit eu pe baiatul de la sectiunea plasme de la Diverta)? Ei bine, nu! La Plaza Romania, constat retrospectiv, e un fel de corso. Oamenii nu se duc sa faca. Oamenii se duc sa mearga.

Parcarile romanesti sunt, trebuie sa o spun fara sa fac complimente gratuite romanilor, foarte ordonate. Avem ceva din opulenta germanilor si masochismul italienilor in a ordona masinile cat mai aproape una de alta, precum vacile in biblioteca. Ocazional, un SUV de lux pus precum hipopotamul pe diagonala. Fara sa fiu sexist, pot sa-mi imaginez specia simiana care l-a condus. Fiecare avem un tata bun care ne iubeste fetele (si ne uraste dusmanii). Din rasad in rasad, mai apuci de vezi cate o amarata de Dacie, in rest prosperam precum cilindrii in pistoane. Apropos, ca un intermezzo, aseara cand intram pe ultima turnanta la jogging am vazut o scena absolut induiosatoare. La Posta la piata Moghioros, in timp ce imi intindeam tendoanele, a tras pe dreapta un mos intr-o Dacie Liberta. Visina putreda, culoarea aceea rarissima a inceputului de democratie pe care doar maiastrii cu pile la Colibasi o prindeau. Sau nu. Domnul avea un abdomen de batracian, si foarte mult praf dimprejur. Praf pe bord. Praf pe scaunul din dreapta care avea tapiteria gaurita. Praf pe schimbatorul de viteze. Praf pe icoana cu Iisus pruncul deasupra oglinzii retrovizoare. Masina avea avansul reglat ca sa nu moara motorul, carevasazika si la relanti tura pe la 1300. Prietenii stiu de ce. Cred ca nu i se mai schimbasera bieletele din 1998 (ei, ma dau si eu connaiseur, ma trag din neam de posesori de dacie si am fost frate de cruce o vreme cu service-ul de pe Magheru). In esenta Dacia cu pricina era o rabla. Dar nu rabla, ci RABLA. Si-aici urmeaza detaliul absolut uluitor. Pe cand eu imi trageam de gastrocnemianul drept, domnul cu pricina scoase un ditai antifurtul plin de praf si vaselina, din acela „furca” cu cheie, si se apuca sa-l monteze pe volan. Am ruminat, trebuie sa recunosc, pe tot drumul care imi ramasese de alergat, de ce si-ar monta cineva antifurt pe o masinarie matusalemica precum Liberta cu pricina. E posibil, mi-am spus in timp ce asteptam liftul, ca valoarea personala relativa la standardul de viata al acelui domn sa fie una care sa necesite un astfel de gest. Iar asta mi s-a parut si mai greu de cuprins cu privirea.

La Plaza Romania insa nu te confrunti cu astfel de imagini. E o feerie de culori, modele, posterioare si posteriori. Zgomotul de fli-flops si sandale cu toci, si borborismele dulci ale burticilor umplute creeaza un fundal sonor placut, care-ti adoarme simturile si pentru o secunda fiecare circula intr-o aliniere cvasi-perfecta ca niste globule rosii prin vasul capilar. Dinspre-inspre. Or eu nu cautam decat acel „dinte-pauza-gaura-lipsa”, exista riscul sa uitam ca eu nu vroiam sa ma plimb prin parcare, ci sa parchez in parcare. Ceea ce s-a si intamplat, nu inainte de un incident dupa cum urmeaza.

Si se facea ca mergeam cu 5 km/h printre masinile stralucitoare, proaspat achizitionate dupa ce un domn discret a facut un drum in Germania, sau Belgia, sau Franta dupa caz. Iar la capatul drumului, pe partea dreapta si oportun dat fiind ca era foarte aproape de intrare, un Mercedes clasa C dadea cu spatele. Dumnezeu e mare! – mi-am zis mai ales pentru ca imi si imagineam un mic batranel cum sugestioneaza soferul Mercedes-ului sa „plece” precum Iona la Ninive. Ce-mi pasa mie daca exista sau nu, cata vreme imi face loc de parcare? In acest timp, gaura neagra din fata ochilor mei se misca imperceptibil. Si semnalizatorul facea tic-tac. Si muzica facea bum-bum. Si nevasta-mea spunea ceva foarte animata dar eu cum sunt predispus sa disociez in astfel de momente excitante eram foarte absorbit de ce mi se desfasura in fata ochilor. Inca un pic, si-aveam sa imi pun masina in cel mai bun loc cu putiinta in toata parcarea din Plaza Romania! Imi si imaginam marturisind, apoi, ca a fost un drum lung si anevoios, dar ca a meritat. Unde mai pui ca langa Mercedes era un BMW alb, decapotabil, cu copertina trasa, iar langa BMW un el si-o ea blonda cu zulufi, care tragea cu intelepciune ancestrala dintr-o ciunga de culoarea perciunilor. Asa se parvine pe scara sociala, parol!

Si-am dat sa ma bag in locul lasat liber de onerosul zis mertzan. Si mi-au cazut ochii pe asfalt, la figurat bineinteles ca daca era la propriu i-as fi luat la roata. Mercedes-ul parcase pe un loc destinat persoanelor cu handicap. Si m-a pufnit un ras absolut isteric, pentru ca si locul BMW-ului era gandit tot pentru acelasi scop. Handicap in Romania, si aiurea, se numeste mai nou „nevoi speciale”. Si aici am izbucnit in veritabile hohote. Nevasta-mea, contrariata, credea ca uitasem sa-mi iau medicatia. Hotarat, paznicul (un alt zeu banana) venea catre noi. Am deschis tacticos geamul. Trebuie sa spun ca de cand s-a inventat masina cu geamuri electrice, ma simt foarte stapan pe situatii. Nu-mi imaginez cum ai putea sa duci o conversatie amenintatoare in timp ce te chinui sa dai la manetzica aia (care nu de putine ori, la dacie, iti ramanea in mana). Se popreste zeul Banana pe membrele posterioare, deschide gura si fixeaza pulanul cat se poate la vedere, si-apoi sopteste suav: „nu se poate sa parcati aici”. Mie-mi dau lacrimile, si incep sa rad. „Domnule, n-ati auzit? N-aveti voie aici”. La care eu il intreb pe sarmanul paysan: „nu te supara, cat de handicapat era domnul dinainte de l-ati lasat”? S-a inrosit ca corcodusa, pe care a si inghitit-o in momentul imediat urmator dar s-a repliat cum ca – vezi Doamne – si Mertanu impartasise aceeasi soarta ca subsemnatul. Alt handicapat. La scena asista blonda, o dara mica de saliva i se prelingea pe obraz, soarele era la asfintit, zulufii si prietenul se leganau in bataia vantului. Am dat cu spatele. Semnalizatorul facea tic-tac. Muzica facea bum-bum. Nevasta-mea spunea ceva foarte animata dar eu cum sunt predispus sa disociez in astfel de momente excitante eram foarte absorbit de ce mi se desfasura in fata ochilor.

G.

Advertisements

One thought on “Carte de vizita

  1. pai asta e gluma mea favorita cand trec pe acolo 🙂
    le atrag atentia gardienilor sau celor care ma insotesc ce masini scumpe au handicapatii in Romania

    tip: in general se rezolva cu o strangere de mana, paznicii aia sunt si ei oameni. ai totusi grija sa impaturesti o bancnota in podul palmei

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s