Refuz la sistem

Fug de paciente, si ma gandesc sa-mi cos buzunarele la halatul meu de spital. N-am nici o vina, e plin cu tot felul de hartii, hartiute, de cand m-am intors fac eforturi sa nimeresc ca boul o librarie de unde sa-mi cumpar o agenda, si nu reusesc. Ce scrie pe hartiute? Pai de toate, mai ales acele lucruri unde n-am loc in foaia de observatie sa ma desfasor. Arbori genetici; interviu familial; istoric detaliat al bolii; mici citate din spusele pacientei s.a.m.d. Din pacate, asta ma face vulnerabil la un tip de atac pe care am sa-l descriu in continuare, cu riscul de a parea relativ superficial sau – dimpotriva – oarecum iesit de pe sine deoarece sugestia evidenta va fi: “lasati pacientii sa vina la mine (baby Jesus), pentru ca eu refuz, indaratnic, sa iau orice fel de spaga”. Si nu poti sa scapi de ea. In prima zi la spital, am uschit-o urgent afara din salon dupa ce-am aruncat cele mai intraveninoase (sic!) priviri unei doamne care a ramas contrariata, dar din fericire nu m-a mai deranjat ulterior. Colega de salon a asistat la incident, deci am rasuflat usurat, am batut saua si-a priceput si asistenta tacuta.

Dar apoi am patit acelasi lucru la salonul urmator. Sub diverse forme si niveluri de impachetare, spagile – adica banii – ies de prin capoturi, posete, desuuri, sunt agoniseala mizera a unor oameni care oricat de rau as face eu vreodata ei vor fi fost deja mult mai la vale si care totusi au fost invatati, precum cainii, ca fara acest gen de ofranda divina zeul Halat Alb nu-si apleaca privirea binevoitoare catre umilele lor carcase. Nimic mai departe de adevar. Cu o floare nu se face insa primavara, a doua zi o uscheam din nou din alt salon, rosu ca patlagica, dupa ce am vazut ca nu se poate rationa, logic, cu o alta pacienta care m-ar fi si violentat un pic (a se citi calcat in picioare) cat sa-mi infiga plicul cu pomelnic in buzunarele mele pacatoase deja pline cu maculatura fiecarei povesti tragice pe care o aud. Acesti oameni imi rup inima, acei oameni printre care sunt imi alimenteaza furia care, iata, si la trei ani mai tarziu si chiar presupunand ca am acumulat dezinteres sau nesimtire intre timp, e tot acolo, ba chiar mai rece si mai calculata decat a fost inainte. Nu exista justificare pentru asta. Nu poti sa invoci familia, copiii, tineretile pierdute, lipsa sansei sau facultatea lunga atunci cand inchizi ochii sau deschizi buzunarul.

A treia zi n-am mai rabdat si-am amenintat pacienta ca daca nu baga banul la loc o dau altuia. S-a conformat. De pe patul celalat, o alta mi-a raspuns ca face foarte bine. Cine n-ar fi stiut mai bine, chiar ar fi crezut ca asta e situatia. Oamenii pe langa care ma plimb, dimineata de dimineata, sunt ca mine si ca tine. Tacuti, se pierd in multime. Poate doar privirile le sunt mai adanci, asa cum apa fara fund are culoarea mai intensa, si exista o negreala care te atrage catre abis. La o prima vedere, obiceiurile adictive ale sotilor distrug sotiile; nimic nou. Pe de alta parte, exista o ipoteza egal probabila ca un anume tip de femei isi aleg parteneri toxicomani. Dar ca si in multe altele vina este a aceluia lovit si umilit, nu a celui care da si scuipa.

Si totusi foarte putini oameni se simt vinovati, sau s-au anesteziat deja suficient de puternic incat intorc fata in alta parte cand patrunde plicul buclucas in baierile buzunarelor de doc. Poate punguta aferenta cu cafea sau tigari e chiar din dorinta de recunostinta; poate ca si in cazul meu credem in idila ca fara asta chiar nu se poate. A patra zi am gasit privirea potrivita ca mana sa nu se mai intinda spre buzunar. E suficient sa ma uit la ei la fel cum se uita ei la mine; sa le oglindesc propriul dispret amestecat cu teama aproape mistica, sau aplecare indoita cu speranta si viceversa. Si cand se vad, se opresc. Eu cred in eforturi comune, le spun, si nu sunt in breasla de facatori de minuni. Ca atare, nu accept sa mi se ofere bani, sau sa mi se dea papornite. Iata, asadar, ca de la o zi la alta imi cresc antene de extraterestru. Si totusi oamenii se trezesc din narcoza sistemului in care fac parte, si-apoi daca am zis o data NU! ramane “nu”. Nu exista ca refuzul sa fie urmat de o escaladare, de o insistenta a amaratului ala de om ca totusi, domnul doctor, dar eu va respect! (imi zise mie o doamna, careia i-am raspuns sec ca doamna, eu va respect si mai mult, deci nu); fara doar si poate, ma gandesc de fiecare data cand fac acel pas peste prag in fiecare dimineata, atunci cand imi las civilia la usa si devin omul responsabil de drumul spre vindecare al unui bolnav, oricare ar fi el, optiunea etica si morala e una personala dar in care eu nu pot sa astept ca bolnavul sa-mi fie busola. Dintoteauna a fost asa, si va ramanea intotdeauna, ca omul la nevoie si-ar da economiile, banii pusi deoparte pentru locul de veci si inca si mai si doar, doar, sa-si primeasca sanatatea inapoi. Multi afla ca sanatatea are o valoare mult timp dupa ce-au pierdut-o, si-si imagineaza ca a-mi umple mie buzunarele ii va aduce cumva mai aproape de vindecare. E, ma gandesc, cea mai mare nenorocire pe care a facut-o cadou biserica in lumea asta, ideea ca poti sa ai retributie in singura zona in care exista “NOMA”, adica intre ban si spirit. Indiferent daca tu crezi sau nu in viata de dupa moarte, sau in rai sau iad, a propune ca – sa zicem – 100 de lei de duc in rai sau “doar” 10 lei te duc in iad e o abominatie. Asta fac eu? Sunt portar Dalli la un mall de sanatate? Nu cred. Sunt doctor, or a fi doctor pentru mine nu presupune nici macar o secunda a vietii mele sa perpetuez mitul ca spaga vindeca bolnavul; sau ma face pe mine mai bogat.

Esti naiv, mi-au spus unii amici. In anumite locuri se face “cascavalul gros”. Nu pot sa sufar cuvantul asta. Imi da impresia ca fiecare om in halat alb pe care-l vad pe strada ar trebui brusc despuiat si cautat de raie. Or noi nu suntem raiosi, dar pe de alta parte a reduce medicina la un act pur mercantil e sinonim prostitutiei “cu latei”. Unde lateii sunt ce ramane in urma. Da, sunt apartamente, masini, mobila de luat. Da, exista copii de trimis la scoala. Da, “o viata am si-mi bag picioarele in el de sistem, eu vreau s-o traiesc”.

Pleaca din medicina. Fa orice altceva. Fa ca una dintre asistentele mele care face dreptul la fara frecventa. Ce vrei tu, de fapt, de la medicina? Ce beneficii crezi tu ca aduci meseriei prin asta? Iar la sfarsitul zilei, cat de mult te astepti tu ca eu, coleg cu tine, voi crede despre tine cand iesi precum o libarca din spital in masina ta luxoasa, putind a parfumul tau cumparatu cu recunostinta a trei babe consecutive, catre un concediu in Spania platit de maini care se spala una pe alta, si-amandoua obrazul?

Refuz acest sistem. Regula mea e simpla. Atata timp cat lucrez intr-un spital de stat, platit de contribuabil, supus acelorasi reguli ca si oricare alta institutie publica, respect acele reguli. Imi rezerv dreptul de a refuza serviciile unui pacient care insista sa-mi ofere spaga. Imi rezerv dreptul de a trata un pacient in limitele asigurarii sale de sanatate. Imi rezerv dreptul de a educa pacientul privind drepturile sale, si responsabilitatile sale. Timpul meu valoreaza bani; nu banii pacientului. Remuneratia mea mizera i se datoreaza acestuia doar ca bacterie electorala, nicidecum prin decizie individuala, autocrata. Nu consider oportun sa ma razbun pe fiecare individ care vine catre mine nu de voie, ci de nevoie, pentru ca meseria pe care mi-am ales-o, in Romania, e considerata un serviciu la fel de comun precum sifonul de la veceu. Si daca sunt precum sifonul la veceu, rogu-va, lasati-ma sa fiu curat asa cum ma vreau eu. Maine, cand ne vedem, raman acelasi.

G.

Advertisements

10 thoughts on “Refuz la sistem

  1. Sunt de exact aceea?i p?rere cu a dumitale. Nu exist? niciun fel de scuz? pentru luat de ?pag?. E un principiu pe care mi-l impun. Dar în ceea ce prive?te restul lumii medicale, obiceiul e mult prea extins ca s?-l atribuim doar unei erori morale. (De?i este ?i o eroare moral?). Se întâmpl? ?i altceva, ce ar merita studiat, poate din perspectiv? antropologic?, sau sociologic?.

    A? mai observa c?, la spitalul de Psihiatrie, nu medicii (?i cu atât mai pu?in reziden?ii) iau grosul ciubucurilor. Asta pentru c? nu ei sunt temnicerii imedia?i, palpabili. Pacien?ii cu vechime ?tiu cam cât poate face un medic pentru el, ?i mita merge la asistente/infirmiere. Unii nu au bani, ?i se ofer? s? munceasc? de-a dreptul pentru spital, fac pe curierii, car? mâncarea, duc pacien?i la analize, împing c?rucioare. Tot ?pag? e ?i asta.

    ?paga e de fapt doar un aspect al unui tablou mai mare. În acel tablou, pacientul e mereu veriga slab?, baza piramidei trofice, iobagul, cel-mai-pu?in-egal-decât-ceilal?i. Cel care trebuie s?-?i aduc? obolul. Pacien?ii mai boga?i î?i r?scump?r? rapid servitutea cu o ?pag? gras? cu care ne scuip? în ochi. Pacien?ii mai s?raci se chinuie ?i ei cum pot, dar nu fac fa??. S? le refuzi ?paga poate fi interpretat atunci ca o condamnare.
    Nu tr?im într-o lume simpl?.

  2. O lume simpla sau nu, mie imi place sa vad lucrurile in alb si negru.

    Si in alb aceasta spaga e un pacat. Poate ca la ghiseul de la camera de comert accept sa dau un pachet de cafea si un zambet fortat pentru a mai “sari din etape”, desi ma simt stingher sa fac asta.

    Dar intr-un spital cand cineva moare langa tine nu ar trebui sa te gandesti ce suma sa-i dai doctorului pentru a schimba o perfuzie din clasica “glucoza” in … medicamentul de care de fapt are nevoie. Asta e crima si ar trebui pedepsita.

    De fiecare data cand gasesc un medic care are coloana vertebrala sa nu ia 50 de lei de la un sarac – uneori bani care inseamna un sacrificiu – ma simt fericit. Fie ca il intalnesc in spital sau intr-un articol ca al dumneavoastra.

    Sunt sigur ca nu aveti nevoie de laudele nimanui, eu totusi va felicit.

  3. mda, si eu am tot zis ca iau doua agende, una pt mandea si una pt tandea si tot uit. Dar cind vom lua totusi prevad ca vom lua toti odata 🙂

  4. Incantata sa cunosc un asemenea medic. E clar ca nu vine primavara dintr-o floare, dar este o atitudine exceptionala. Respect si regret ca nu sunt atat de bolnavicioasa.Mi-ar placea un asemenea medic la capatai 😉

  5. din pacate, la noi, din punctul de vedere al pacientului, relatia pacient-medic nu este deloc diferita de cea client-deratizator: “a facut treaba buna, il platesc” sau “il platesc dinainte ca sa faca treaba buna”. daca vreti, e chiar cam aceeasi cu relatia client-lautar: “cu cit il platesc mai bine, cu atit imi cinta mai cu foc si mai cu tremolo la gilci, ca sa crape de ciuda umflatu’ cu lant de la masa de vis-a-vis”. atitudinea asta nu este deloc incurajata de medici, cum pretind nenumarati pacienti (cu foarte mici exceptii), ci de pacienti insisi, prin “telefonul fara fir” care lucreaza de minune in fata oricarui cabinet medical sau in orice cerc de cunostinte: “asta e baiat bun, cu un Jacobs la sfert te pune pe picioare” sau “draga, astuia daca nu-i bagi un plic cu 500 te lasa sa putrezesti de viu”. cred ca singurul mod in care se poate desfiinta spaga este sa se apeleze la constiinta medicilor (sau, la modul general, la a celor care sint pasibili de-a o primi), si nu a pacientilor, care, de cele mai multe ori, dau spaga cu ambele miini pina se vad pe picioare, apoi se vaita la toti cunoscutii cit de mult au trebuit sa dea (sau cit de mult li s-a cerut) si critica sistemul medical corupt pina fac bale la gura. apoi, la urmatoarea vizita, chiar ei vin cu acelasi plic doldora in buzunar. sa nu mai spun si faptul ca sintagma “asigurare de sanatate” este complet straina pentru cel putin 75% din fostii, prezentii si viitorii pacienti din Romania.

    un punct de abordare interesant ar fi un anunt la intrare, ceva de genul “in aceasta unitate medicala nu se primeste spaga”. la cit il cunosc eu pe mutsunake, cred ca nu s-ar sfii deloc s-o faca, in ciuda bataii pe care ar lua-o de la unii colegi in seara aceleiasi zile. 🙂

  6. Tracto,

    Eu nu pot fi responsabil decat de practica si de numele meu. Vreau sa cred ca daca dincolo de impresia ca “fara nu se poate” pacientul va vedea ca si fara spaga primeste acelasi tratament va alege calea “evidenta”, anume fara bani. Acestea fiind zise, nu e o poarta de oportunitate sau oportunism, iar corectitudinea e o lama cu doua taisuri. Schimbarea incepe de la medic, altfel nu se poate decat cel mult sa incerci o scoatere inafara legii, sau superficializarea spagii sub forma de “consultatie contra cost”. Dar asta e o alta discutie, mult mai sinuoasa decat pare la o prima vedere.

    G.

  7. mutsunake, total de acord, de aceea am si adaugat smiley-ul dupa ultima fraza.

    corectitudinea poate fi o lama cu doua taisuri numai intr-un sistem corupt si asta se intimpla atunci cind ea incepe sa afecteze diverse practici/aranjamente/stari de fapt care se hraneau si dezvoltau tocmai cu lipsa ei. sincer, cred ca scoaterea in afara legii nu va avea nici un efect, datorita intelegerii tacite dintre pacient si medic in momentul darii/primirii spagii. superficializarea ei sub forma de “consultatie contra cost” poate fi usor prevenita printr-un sistem de impozit pe venit care sa corespunda cu nevoia reala de sanatate a populatiei. toti se vor vaita ca vor contribui prea mult pentru asigurarea de sanatate (care va trebui sa devina obligatorie!), desi toti stiu dinainte ca ar fi in stare sa contribuie si cu zece salarii daca ii va lovi boala (da-i, Doamne, romanului mintea de pe urma!). fondurile strinse din impozite aferente sanatatii trebuie directionate imediat inspre bugetul sanatatii. in plus, pentru cei carora sistemul de asigurari de stat nu le spune mare lucru trebuie creata posibilitatea sa cumpere pachete private de asigurari de sanatate (pentru ca am inteles ca oferta e destul de slaba).

  8. Vlad,

    Sper ca n-ai ajuns aici din intamplare. Eu de cand m-am intors in Romania astept sa se clarifice apele inainte sa-mi declin identitatea la vocativ in forumul de psihiatrie. Quand meme, fii bine venit, si ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unde intr-o discutie care a fost animata la un moment dat, pe o tema la care eu tin foarte mult si pentru care continui sa ma lupt (cu vorba, cu scripta, cu fapta) in speranta ca undeva mai la vale, in viitor, vor exista niste roade.

    Si sunt motivat sa fac asta, de exemplu, de experienta anterioara. Atunci cand am lucrat in jurnalistica, am insistat sa fiu echidistant in relatia israelo-palestiniana in Romania. Anii mi-au demonstrat ca am avut dreptate sa fac asta, iar semnalele cel putin dintr-o parte au fost consistent pozitive.

    @ Tracto: eu nu pun totul pe seama banului sau a lipsei lui; dar pun totul pe seama educatiei si mai ales a lipsei ei (de ambele parti). E nevoie de enorm de multa educatie, iar medicii nu sunt singurii “analfabeti” in privinta veritabilei etici medicale.

    G.

  9. Pai, cica nu exista intâmplare 🙂
    Ma bucur ca te-am gasit aici. Rareori am intâlnit un verb ca al dumitale, daca e loc si de complimentul meu. Cred ca discutia despre spaga e foarte vasta si ar merita sa o ducem pana in panzele albe. Stim ca lucrurile merg mult mai adanc. Nu demult, eram socat de cazul Schatzberg, îns? cred c? mai tare m-au izbit reac?iile din discu?iile cu colegii. Parc? nim?nui nu i se p?rea în neregul?.

  10. Mutunake, ma bucur sa te cunosc fie si asa fara sa ne fi vazut vreodata. Si-ti multumesc ca faci asta. Sunt mandra de tine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s