Refuz la sistem

Fug de paciente, si ma gandesc sa-mi cos buzunarele la halatul meu de spital. N-am nici o vina, e plin cu tot felul de hartii, hartiute, de cand m-am intors fac eforturi sa nimeresc ca boul o librarie de unde sa-mi cumpar o agenda, si nu reusesc. Ce scrie pe hartiute? Pai de toate, mai ales acele lucruri unde n-am loc in foaia de observatie sa ma desfasor. Arbori genetici; interviu familial; istoric detaliat al bolii; mici citate din spusele pacientei s.a.m.d. Din pacate, asta ma face vulnerabil la un tip de atac pe care am sa-l descriu in continuare, cu riscul de a parea relativ superficial sau – dimpotriva – oarecum iesit de pe sine deoarece sugestia evidenta va fi: “lasati pacientii sa vina la mine (baby Jesus), pentru ca eu refuz, indaratnic, sa iau orice fel de spaga”. Si nu poti sa scapi de ea. In prima zi la spital, am uschit-o urgent afara din salon dupa ce-am aruncat cele mai intraveninoase (sic!) priviri unei doamne care a ramas contrariata, dar din fericire nu m-a mai deranjat ulterior. Colega de salon a asistat la incident, deci am rasuflat usurat, am batut saua si-a priceput si asistenta tacuta.

Dar apoi am patit acelasi lucru la salonul urmator. Sub diverse forme si niveluri de impachetare, spagile – adica banii – ies de prin capoturi, posete, desuuri, sunt agoniseala mizera a unor oameni care oricat de rau as face eu vreodata ei vor fi fost deja mult mai la vale si care totusi au fost invatati, precum cainii, ca fara acest gen de ofranda divina zeul Halat Alb nu-si apleaca privirea binevoitoare catre umilele lor carcase. Nimic mai departe de adevar. Cu o floare nu se face insa primavara, a doua zi o uscheam din nou din alt salon, rosu ca patlagica, dupa ce am vazut ca nu se poate rationa, logic, cu o alta pacienta care m-ar fi si violentat un pic (a se citi calcat in picioare) cat sa-mi infiga plicul cu pomelnic in buzunarele mele pacatoase deja pline cu maculatura fiecarei povesti tragice pe care o aud. Acesti oameni imi rup inima, acei oameni printre care sunt imi alimenteaza furia care, iata, si la trei ani mai tarziu si chiar presupunand ca am acumulat dezinteres sau nesimtire intre timp, e tot acolo, ba chiar mai rece si mai calculata decat a fost inainte. Nu exista justificare pentru asta. Nu poti sa invoci familia, copiii, tineretile pierdute, lipsa sansei sau facultatea lunga atunci cand inchizi ochii sau deschizi buzunarul.

A treia zi n-am mai rabdat si-am amenintat pacienta ca daca nu baga banul la loc o dau altuia. S-a conformat. De pe patul celalat, o alta mi-a raspuns ca face foarte bine. Cine n-ar fi stiut mai bine, chiar ar fi crezut ca asta e situatia. Oamenii pe langa care ma plimb, dimineata de dimineata, sunt ca mine si ca tine. Tacuti, se pierd in multime. Poate doar privirile le sunt mai adanci, asa cum apa fara fund are culoarea mai intensa, si exista o negreala care te atrage catre abis. La o prima vedere, obiceiurile adictive ale sotilor distrug sotiile; nimic nou. Pe de alta parte, exista o ipoteza egal probabila ca un anume tip de femei isi aleg parteneri toxicomani. Dar ca si in multe altele vina este a aceluia lovit si umilit, nu a celui care da si scuipa.

Si totusi foarte putini oameni se simt vinovati, sau s-au anesteziat deja suficient de puternic incat intorc fata in alta parte cand patrunde plicul buclucas in baierile buzunarelor de doc. Poate punguta aferenta cu cafea sau tigari e chiar din dorinta de recunostinta; poate ca si in cazul meu credem in idila ca fara asta chiar nu se poate. A patra zi am gasit privirea potrivita ca mana sa nu se mai intinda spre buzunar. E suficient sa ma uit la ei la fel cum se uita ei la mine; sa le oglindesc propriul dispret amestecat cu teama aproape mistica, sau aplecare indoita cu speranta si viceversa. Si cand se vad, se opresc. Eu cred in eforturi comune, le spun, si nu sunt in breasla de facatori de minuni. Ca atare, nu accept sa mi se ofere bani, sau sa mi se dea papornite. Iata, asadar, ca de la o zi la alta imi cresc antene de extraterestru. Si totusi oamenii se trezesc din narcoza sistemului in care fac parte, si-apoi daca am zis o data NU! ramane “nu”. Nu exista ca refuzul sa fie urmat de o escaladare, de o insistenta a amaratului ala de om ca totusi, domnul doctor, dar eu va respect! (imi zise mie o doamna, careia i-am raspuns sec ca doamna, eu va respect si mai mult, deci nu); fara doar si poate, ma gandesc de fiecare data cand fac acel pas peste prag in fiecare dimineata, atunci cand imi las civilia la usa si devin omul responsabil de drumul spre vindecare al unui bolnav, oricare ar fi el, optiunea etica si morala e una personala dar in care eu nu pot sa astept ca bolnavul sa-mi fie busola. Dintoteauna a fost asa, si va ramanea intotdeauna, ca omul la nevoie si-ar da economiile, banii pusi deoparte pentru locul de veci si inca si mai si doar, doar, sa-si primeasca sanatatea inapoi. Multi afla ca sanatatea are o valoare mult timp dupa ce-au pierdut-o, si-si imagineaza ca a-mi umple mie buzunarele ii va aduce cumva mai aproape de vindecare. E, ma gandesc, cea mai mare nenorocire pe care a facut-o cadou biserica in lumea asta, ideea ca poti sa ai retributie in singura zona in care exista “NOMA”, adica intre ban si spirit. Indiferent daca tu crezi sau nu in viata de dupa moarte, sau in rai sau iad, a propune ca – sa zicem – 100 de lei de duc in rai sau “doar” 10 lei te duc in iad e o abominatie. Asta fac eu? Sunt portar Dalli la un mall de sanatate? Nu cred. Sunt doctor, or a fi doctor pentru mine nu presupune nici macar o secunda a vietii mele sa perpetuez mitul ca spaga vindeca bolnavul; sau ma face pe mine mai bogat.

Esti naiv, mi-au spus unii amici. In anumite locuri se face “cascavalul gros”. Nu pot sa sufar cuvantul asta. Imi da impresia ca fiecare om in halat alb pe care-l vad pe strada ar trebui brusc despuiat si cautat de raie. Or noi nu suntem raiosi, dar pe de alta parte a reduce medicina la un act pur mercantil e sinonim prostitutiei “cu latei”. Unde lateii sunt ce ramane in urma. Da, sunt apartamente, masini, mobila de luat. Da, exista copii de trimis la scoala. Da, “o viata am si-mi bag picioarele in el de sistem, eu vreau s-o traiesc”.

Pleaca din medicina. Fa orice altceva. Fa ca una dintre asistentele mele care face dreptul la fara frecventa. Ce vrei tu, de fapt, de la medicina? Ce beneficii crezi tu ca aduci meseriei prin asta? Iar la sfarsitul zilei, cat de mult te astepti tu ca eu, coleg cu tine, voi crede despre tine cand iesi precum o libarca din spital in masina ta luxoasa, putind a parfumul tau cumparatu cu recunostinta a trei babe consecutive, catre un concediu in Spania platit de maini care se spala una pe alta, si-amandoua obrazul?

Refuz acest sistem. Regula mea e simpla. Atata timp cat lucrez intr-un spital de stat, platit de contribuabil, supus acelorasi reguli ca si oricare alta institutie publica, respect acele reguli. Imi rezerv dreptul de a refuza serviciile unui pacient care insista sa-mi ofere spaga. Imi rezerv dreptul de a trata un pacient in limitele asigurarii sale de sanatate. Imi rezerv dreptul de a educa pacientul privind drepturile sale, si responsabilitatile sale. Timpul meu valoreaza bani; nu banii pacientului. Remuneratia mea mizera i se datoreaza acestuia doar ca bacterie electorala, nicidecum prin decizie individuala, autocrata. Nu consider oportun sa ma razbun pe fiecare individ care vine catre mine nu de voie, ci de nevoie, pentru ca meseria pe care mi-am ales-o, in Romania, e considerata un serviciu la fel de comun precum sifonul de la veceu. Si daca sunt precum sifonul la veceu, rogu-va, lasati-ma sa fiu curat asa cum ma vreau eu. Maine, cand ne vedem, raman acelasi.

G.