Leprozar

Ma intreb adeseori daca nu cumva simbolurile lumii trecute, ramase intre noi, sunt o scuama a raului care in sfarsit s-a uscat si asteapta sa cada (si sa lase carne curata dedesubt), sau daca nu cumva am ajuns sa traim intr-un fel de leprozerie intelectuala, unde fiecare extremitate care mai e prinsa se anesteziaza, si-apoi se amputeaza ecologic. Si ne metamorfozam, pe nesimtite, in cioturi ambulante, gangavi, neputiinciosi sub imparatia bacteriilor, prinsi invariabil intre Romania mirosului de balega si Romania humei care se dezveleste obscen de pe blocurile de vechi. Suntem, la ora adevarului, un popor rural, cu momentele lui intens pitoresti, cu umorul lui bizar bizantin, lumi prinse intre lumi, cu femeile care vand branza in coaja de brad si a caror vitalitate coloreaza existenta unei natii; suntem, in acelasi  timp, oameni speriati de schimbare, prinsi in viitura ei si care se agata cu disperare de orice, fie ea si prostie si ignoranta, doar sa ofere un punct de sprijin arhimedic in lupta cu vremurile. Exisa la fiecare colt un “mai bine”. Am revazut un “mai bine” si acum, la primul drum prin tara pe anul acesta. La fel ca dudul din curte de la mama, Romania are mladite care cresc dimprejurul cioturilor oripilante; si totusi, dudul lui mama n-are maini invizibile care sa-si evidentieze mutilarea la semafor. Si totusi, dudul lui mama s-a decis ca va fi amputat pentru ca dudele faceau prea multa mizerie peste tot, inclusiv pe masini. Si totusi, ca sa inchei analogia cu dudul, s-a pus problema ca daca scoatem dudul lui mama din pamant vom planta un cires in loc.

Pe cata vreme in scriptul social carpatin vremea extractiilor “chirurgicale” continua intr-o maree de entuziasm. Sa stricam, tovarasi! Sa devalizam, tovarasi! Exista o simfonie cacofonica a liberei initiative care nu urmareste nici un estetic, reclamele supra-dimensionate care promit detergent de-un anumit fel, sau apartamente la pret redus in noul complex rezidential Galmoc, numai bine cum iesi de pe Dealul Draganului. Sar de la una la alta. La benzinaria Petrom de la intrarea pe Valea Oltului, foarte in apropiere de Sibiu, m-am dus la un angajat sa-i cer o presiune la roti. A aparut in 2 minute, fuga-fuguta. Il intreb (ca o paranteza, daca ma dezic de realitatea romaneasca nu inseamna ca sunt aprig sa incep revolutii papistase la tot pasul), carevasazica il intreb “cat face?”. Si-mi raspunde enigmatic: “cat vreti dumneavoastra”. Sa presupunem ca as fi vrut 100 de Euro, ca asa mi se pare mie normal sa dau cand imi umflu roata. Ar fi luat? Si-a facut omul treaba (n-am inteles, de exemplu, de ce e inchis cu cheia la compresor?) si bag mana in buzunar sa-i fac cadou bani de-o bere. Se uita la mine quasi-jignit, si-apoi pleaca grabit si “nu, multumesc, lasati”. Astept inca emploiatul care, daca eu sa zicem am citit in ghidul Michelin ca in Romania e obiceiul asta ciudat sa dai bani la toata lumea sa-mi zica foarte empatic stati, ca nu-i chiar asa, asa era in leprozeria intelectuala care a fost comunismul, noi am inteles ca asta nu se face si-acum spuneti-mi cu ce va pot ajuta, ca doar asta inseamna uniforma asta pe mine.

Atunci cand abordez aceste serpentine, si imi e clar de fiecare data ca n-are cum sa fie un drum drept, taiat d’emblee fix prin mijlocul idiosincraziilor pe care le traim, vine momentul reprosului. Dar nu e, la mine, un repros savuros, al nebunului care-i zice altui nebun: “bah, nebuni suntem amandoi da tu esti prost bah!”. Or aceasta paranoia care transpare din fiecare fibra a societatii ultra-conservationiste pe care o promovam (in mijlocul unei guvernari liberale, apropos) face ca pasul inainte sa fie convenabil urmat de doi in lateral, doi inapoi ba si-un sut ocazional la zonele moi si dureroase ca doar n-om fi noi mai fraieri. Majoritatea oamenilor cu care vorbesc imi dau exemple “din presa” (nota bene, si eu folosesc presa ca amorsa pentru subiecte de dezbatere, cata vreme presa asta trebuie sa faca, sa reprezinte o amorsa pentru o reactie intelectuala in lant), imi vorbesc de nedreptati ca si cum asta le-ar delimita propria lor dreptate. Argumentul “toata lumea o face” il aud ca fiind cel mai frecvent invocat desi eu nu pot decat sa dau doua replici, una a mea si cealalta a lui taica-meu. Taica-meu imi zicea, copil fiind, ca doar pentru ca esti intre lupi nu inseamna ca trebuie sa urli ca ei (vezi proverbul cu pricina), si ca nu trebuie sa duci ulciorul la apa ca sa confirmi proverbul (cu ulciorul, nu cu lupii). La asta eu am adaugat mult mai tarziu ca intr-un popor de violatori violul devine norma, dar nu normalul. Prin asta vreau sa zic ca barbarismul pe care l-am ridicat la rang de regula nu are cum sa devina, vreodata, un bine patrimonial pentru noi ca fiinta supranumerara. Nu avem cum sa fim mai buni cu noi insine si unii cu altii atata vreme cat “ei” (necunoscutii ‘ei’ cu care ne intersectam pe strada) sunt obiecul paranoiei noastre, al curiozitatii maligne si al invidiei. Insistam sa ne angajam in competitii stupide, de la cine intra primul intr-un autobuz la cine intra primul in banda, sau cine e “primul” care sa fi achizitionat un bun sau altul, dar cand vine vorba sa cooperam ne uitam, speriati, si pe cine poti sa te bazezi? Cui vei putea sa ii incredintezi bunul A, sau B? Si culmea, imi pare, e ca in tot acest talmes balmes continua sa existe prietenii, continua sa existe un utilitarianism al prieteniei ca functie darwiniana de specie. Umanitatea din noi musteste prin toate crustele si noi ne impotrivim si zicem, nu, a fi pro-activ e “dar de ce eu primul?” (paradoxul paradoxului pana la urma) si mai bine sa fii reactiv, ca doar “toata lumea o face”. Avem nevoie de o initiativa de bine care sa atinga om, cu om, iar pentru asta trebuie sa rupem calota glaciara a ignorantei care este, la ora actuala, moneda de schimb. Ignoranta, neincredere, jocuri psihologice si cautare obsesiva de mesaje ascunse in rarele momente care chiar sunt oferte altruiste de schimbare. Mi s-a explicat, si mi se explica adeseori savant, de “realitatea romaneasca”, de acel “romanism” de care sunt multi mandrii ca vezi-Doamne ar fi invicibil, imuabil, rezistent la remarci pernicioase precum ale mele (sa zicem). Prostie prostie, ar remarca personajul abstract al lui Marin Preda, dar incapatanarea tot e buna la ceva; si asta in timp ce nea Marin a murit (si nu e doar o figura de stil). Romanismul obstinat, al ruralismului de apartament si-al intelectualismului de leprozar (pe care-l arboreaza pana la urma toti cititorii de literatura subtire, dar mai ales arta vizuala si toc-shows), ar putea foarte bine sa fie canalizat macar intr-o directie unitara. Vreti sa fim un popor de boartse? Haideti sa fim un popor de boarte dar sa respectam macar o regula care sa nu fie regula ca “nu exista regula”. Sa zicem, prin conventie, ca am decide ca legea merita respectata. Nu poate fi o hotarare opresiva, si nu o poti lua societal decat individ, cu individ, cu individ. Aceasta vigilenta care urmeaza din asta e ceea ce tine societatea laolalta, si nu biciul autoritatii. Dar cata vreme cadem de acord ca suntem un popor cu o trauma intensa, precum o tumora maligna care si-a intins caracatita catre insusi corpul esential care defineste “ce e sa fii roman”, daca e sa cadem de acord ca factorul mitigant care intretinea acel status-quo poate si trebuie sa fie influentat la nivel de individ, atunci trebuie ca de aici incepe schimbarea. Din tine, si din tine, si din tine. Si daca oamenii care sunt la varf continua sa fie bestii, e pentru ca in tine inca nu s-a produs acea metamorfoza factica, si continui sa te uiti pasiv-agresiv imprejur lasand oameni mai prosti ca tine sa decida pentru tine, sperand ca aceasta lupta de guerilla se va termina cumva in avantajul tau, refuzand regula violatorului dar alunecand, treptat, in a fi violator.

Eu nu cred ca generatia mea este, sau va fi altfel decat cei dinainte, si mi-e teama ca fara o interventie activa in fiecare din noi copiii nostri, si copiii copiilor nostri, vor fi la fel. Nu se va produce nicidecum o ameliorare, vreodata, in aceste tare pe care le-am integrat aberant in fiecare fiinta catre care se indreapta aceste cuvinte, inclusiv catre mine, si catre tine cel care citesti poate (de unul singur) aceste vorbe. Daca lasam doar o selectie naturala sa rezolve dilema trecutului nostru (asa cum, s-a sugerat demagogic ca ar fi mai bine desi a fost o contra-selectie absolut directionata, nihilista, nicidecum bazata pe un “algoritm”), nu vom fi mai buni decat comunistii lui Dej sau ai lui Trofin sau ai lui Ceausescu. Democratia, comunismul, monarhia si dictatura sunt prelungiri conditional-optative ale aceluiasi fenomen de agregare sociala, in care un consens social atinge o masa critica. Si atunci a avea intr-adevar o autonomie sociala, si o conectivitate sociala ridicata presupune, in fapt, o negare a democratiei asa cum ii spune numele. Nu, nu pot sa cred ca puterea poporului este puterea ignorantei. Nu pot sa ader la aceea ca vectorul de directie al omului inteligent e pus pe aceeasi taraba in galantar cu extravagantele idioate ale unui politician de duzina. S-a propus ca alternativa “meritocratia’, dar meritocratia nici ea nu poate sa reflecte decizia de a cerne graul de neghina in existenta noastra, si sa alegem binele pentru ca e bun, nu un rau pentru ca e mai putin rau. Or eu nu sunt un utopic incat sa cred ca, acolo unde apare un mistic sufi, sa zicem, se vor gasi vreo 20 de ignoramus sa se hraneasca din lumina lui spirituala. Nu de mistici sufi avem noi nevoie, pana la urma, dar insist, si insist, si-am sa raman la ideea asta atata timp cat pot sa scriu si sa gandesc, vocea noastra trebuie sa se faca auzita. Iar daca ai o calitate pe care poti sa o imparti lumii, insist sa o imparti. Si daca ai timp, pune-l si la dispozitia celuilalt. Iesi din casa. Inchide televizorul. Incepe sa traiesti in lumea in care te afli de fapt, o parte din responsabilitatea scuamei care inca adasta pe blocuri e si a ta.

G.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s