And I find it kind of funny

Un mic rictus la cafea, in timp ce vocea lui Radu Cazan trambita revista presei sau – cum stie majoritatea populatiei Romaniei – ce ghidusii se mai intampla care-ti pun mintea in stand-by (vorba lui Valentin Stan, daca n-a zis-o vreodata n-ar fi tarziu sa inceapa). Se numeste Piazza di Romania, noua campanie a guvernului (?) de a imbunatati imaginea romanilor din Italia in care personajul Pacala (nu Tandala, caci acesta din urma ar fi mult daunatoriu impresiei noastre bune despre noi insine) este sugerat paizanului italiano drept arhetip de Balcani. Pacala este un tip hatru, un pic besmetic si deloc asezat in albia boborului, desi se zice pe la colturi ca multi pacalici ar haladui pe plaiurile carpato-danubiano-bontice de la o vreme incoace. Ce gasesc oarecum hazliu nu e ca s-a ales, dintre toate posibilele personaje de basm (de ce nu Mos Ion Roata? Sau badea Cartan, care s-a dus pe jos sa vada columna lui Traian fir-ar al ciorilor? Sau  insusi Decebal care si-a taiat gatul numai sa nu cada prada invadatorilor? Dinu Paturica? Ion? Petre Petre? Mitica? Hai, serios, de ce nu Mitica de ce trag clopotele? Craii de Curte Veche? …liberele asociatii continua) Pacala, ci felul in care Pacala se regaseste in fulturasii de propaganda sau ce-or fi ales onorati fonctionarii  nostri, platiti cu sudoarea subtiorilor noastre, alesii nostri si numitii lor, carora li se pun in palma banutii (diminutiv de alintare, la fel cum catsaua de-o lovesti la vintre fix inainte de impact se chema Fetita). Fonctionarii nostrii, care ar trebui sa desfasoare munca de creatie, sa asude puternic in imbratisarea muzei ca sa cloaca oul de aur, s-au agitat ce s-au agitat, s-au frichinit ei printre dansii in acele camere cu usi capitonate din spatele carora lumea se vede mai bine, s-au oprit apoi brusc si-au decretat: Sa fie pace’n lume. Ei, si-apoi au cantat ei sa fie pace’n lume, sa fie paceeee’n lume, sa fie paceee pacee pace pe pamant. Iar la ceas de asfintit, aducandu-si aminte ca de fapt si de drept Pacala e un personaj popular, cu autor necunoscut cumva la fel ca Miorita, s-au dus (Marcelo, mon ami, de-ai sti tu cata dreptate ai!) pe Wikipedia si-au dat copy/paste. Ca sa intelegeti paranteza, unul dintre bunii mei amici, profesor de psihiatrie (mai nou) la Universitate, specialist in depresie refractara la tratament si de altfel foarte tanar (genial de tanar, are doar 30 de ani), avea o mare placere sa ne incontram pe diferite teme. Ei si cand nu mai prididea evreul o dadea cotita ca “de unde stii tu asta, de pe Romanian Wikipedia?”. Eu radeam, ma enervam, cautam resurse alternative, faceam print-uri s.a.m.d. Pana la urma il dovedeam. Vorba a ramas de basm, eu n-am crezut ca ar fi VREODATA posibil ca cineva sa foloseasca respectivul domeniu (aflat, de altfel, in proxima apropiere a unei implozii dupa cum s-ar putea, in viitorul apropiat) ca “sursa sigura de informare”. E ca mecanismul de gandire al senatorului PRM cu pricina, Bolcas parca? Domnia sa a folosit un citat din presedintele Basescu drept proba la CSM ca sa argumenteze motiunea PRM cum ca legea uninominalului nu-i tocmai lege. Sa nu te doara capul? Se pare ca nu. Acesti domni au urmat aceeasi scoala a imbecilismului, pe care (da, domnule prim-ministru, care pe care) o practicheaza cu zambetul pe buze, dezinvolti, suavi, incapabil de vreun scepticism mai ales in ceea ce-i priveste, dara cu atat mai putin jurnalistii care noteaza, in file de jurnal, aceste imensitati, si-apoi le trec in dedesubtul paginii cu rusinea omului care si-a gasit mama goala-n pat. Pai mai rumanule, sa nu-ti crape mai obrazul de rusine sa bagi tu mana in banul public si-apoi sa dai CTRL-C, CTRL-V si apoi kaput? De-aia te-a trimis pe tine statul la cursuri aprofundate de editare de text si grafica, sa inveti shortcuts pentru copiat? Dar de ce ma mir?

Cata vreme educatia elementara incepe, din clasa a V-a, cu cele mai bune surse de inspiratie sau cum sa faci un referat copiind din Titu Maioresc, urmeaza in ciclul gimnazial cu o buna elaborare a tehnicii de a asimila cunostintele eventual de la colegul, si se conchide grandios printr-o lucrare de diploma (va jur) in care se inventeaza de la subiecti, la rezultate, la concluzii si nu in ultimul rand se fac recomandari! pe baza acelor rezultate fantasmagorice, de ce ma mir? Mi se pare cel mult simpatic, si dimpotriva, mi-as dori sa superficializam toata mizeria asta, si eventual dupa ce vom quantifica in ce masura asta face masura plaiului cu boi autohton sa transmitem rezultatele tot pe Wikipedia. Si daca ramuri bat in geam, si se cutremur plopii, si daca vreo generatie viitoare de putziflender se va gandi in crampele creatiei ca doar aici se gaseste adevarul, macar sa-l gaseasca in forma-i rafinata. Acestea fiind zise, va doresc “copiere” placuta. Si-o vineri pe masura.

G.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s